2,742 matches
-
a cântat în premieră absolută Marșul Carol și apoi Valsul Regina Maria. Cine sunt artiștii militari? Ce se întâmplă? - a întrebat emoționată de gest regina. Un aghiotant, cunoscător al motivului prezenței fanfarei din Ismail la București, i-a relatat istoria “Părăsitei”. Vă rog să-l chemați aici pe domnul căpitan Marian. Da, majestate, doar că, în spiritul disciplinei militare și al însemnelor de pe umeri, acesta nu mai e căpitan. Mda. Vă rog să-i exprimați compozitorului Alexandru Marian rugămintea de a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
domnul căpitan Marian. Da, majestate, doar că, în spiritul disciplinei militare și al însemnelor de pe umeri, acesta nu mai e căpitan. Mda. Vă rog să-i exprimați compozitorului Alexandru Marian rugămintea de a cânta și pentru Noi valsul durerii sale, Părăsita. În tot acest răstimp Regele era foarte atent la dis cuție. A ascultat și el cântecul oprind cu greu lacrima care dădea să izvorască în colțul ochilor. Și, după ultimul sunet, între perechea regală și grupul alămurilor s-a lăsat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în "Valea Morții". Lumina, violentă, are ceva funebru. Probabil, așa ar arăta lumea după un dezastru nuclear. Doctorul ne atrage atenția asupra unor pete albe de pe un platou. Ne vorbește despre "orașe stafii". Orașe întemeiate pe vremea febrei aurului și părăsite mai târziu. Nu mai locuiește nimeni în ele. Casele s-au ruinat, din cele mai multe n-au rămas decât temeliile. Mă stăpânește o impresie insistentă de catastrofa geologică, de neputință a civilizației. Tot ce a reușit omul aici a fost să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
preistoric, are și o dulceață aparte. Eu n-o sesizez. Mă uit la povârnișurile fără nici un fir de vegetație, la câmpurile cu rare tufe de cactus, și nu pot evita un sentiment de dezolare. Ne oprim să vedem o mină părăsită, de unde s-a extras borax. Transportul minereului se făcea cu catâri. Soarele e năucitor. Un coiot jigărit se îndepărtează, deranjat de apariția noastră. Facem, apoi, un alt popas într-o oază, cu o pădure de curmali străbătută de un pârâu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai este. Eu priveam îngândurat spre locul unde era via nobilă a tatei pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant... După acest trist popas, coborâm pe drumul ce duce la Liești - unde fiind hramul bisericii e foarte multă lume și circa 35-40 de mașini parcate în jurul bisericii. Suntem bine primiți ca musafiri de Florina și de invitații ei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
granițele țării. Numai, ce, iată bomba: s-a împușcat. Cine? Nălucul. Tot frate-su, de la poliția de frontieră, i-a mai spus tatălui: mi-a mai mărturisit, la telefon, că armele și muniția sustrase le-a ascuns în podul clădirii părăsite, din oraș, unde, cândva, fusese o instituție. Repede l-a căutat! Da. Acolo erau. Cercetările continuă. N-ar mai trebui, zice moș Promoroacă. Dar, el zice, el aude. Asta-i! CAPĂTUL DE FIR Jandarmul, care tocmai ieșise din serviciul de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de stradă. Nici nu se aude vreun zgomot. Pe dalele de ciment și pe straturile de flori stăruie o liniște ușor ireală. Cu un mic efort, mă pot închipui într-o mănăstire abandonată, cu chiliile goale, sau într-o bibliotecă părăsită, unde doar eu mai privesc peticul de cer care-mi amintește frunzele albicioase ale măslinilor bătrâni din Grecia și zidul din fața ferestrelor. Un zid de cărămidă veche, roasă de intemperii, care închide curtea, spre miazăzi. Când nu plouă, vin să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
acasă, tata mă va ierta, iar mama va putea să-l înduplece, până în toamna următoare, să renunțe la ambiția de a mă vedea școlit. Cum petrecusem multe nopți pe munte, nu mă speria perspectiva de a dormi în vreo colibă părăsită sau chiar pe un maldăr de iarbă sub cerul liber. Vremea era blândă în septembrie, abia prin octombrie se răcea, aducând ploi nesuferite, iar în privința mâncării nu aveam motive să-mi fac griji. Pădurea era plină de alune, de mure
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am făcut mult rău, conștient sau nu, și, în ciuda egoismului, am oarecari înclinații spre autodistrugere ― am cochetat și cu ideea sinuciderii -, dar e suficient să-mi pun problema morții pentru a deveni laș. În vis, azi-noapte, eram într-o casă părăsită, cu multe camere, ticsite de mobile. Afară, o lună plină lumina un pâlc de pădure. Treceam din cameră în cameră, fără să ajung nicăieri. Nu găseam nici o ieșire din clădire. La un moment dat, am vrut să forțez o fereastră
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Parcă aș fi o busolă stricată la care nu se mai distinge Nordul. Și, în continuare, problema mea e aceeași. Cum să umplu un timp care a devenit prea larg. 12. ― Trecusem de mai multe ori prin dreptul acelui șopron părăsit, de la marginea orașului, fără să fim curioși să pătrundem în el, își reluă povestea doctorul Luca. Și chiar în după-amiaza în care ne-am hotărât să aruncăm o privire înlăuntru, am făcut-o mai mult în joacă. Am dat la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Înveselea și mai uita puțin de durerea ei. Așa că Își făcu apariția cu odrasla ei Îngrozitoare, odorul mamei, spune sărut-mîna doamnei. Sărmana Susan, cu toată servitorimea În jurul ei și pe deasupra copilașul Nildei care era gata să scîncească, se simți complet părăsită, brațul i se umfla din ce În ce mai tare și arăta Îngrozitor; și, culmea nenorocirilor, Își aminti că a doua zi avea un cocteil și atunci văzu limpede că brațul umflat Începea să se Învinețească; le ceru tuturor să plece, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aș fi filtrat și eu prin frunzele ascuțite ale oleandrilor din curțile înguste. Eram îndrăgostit fără să știu de cine, toată ziua umblasem năuc privind fațadele acelea bătrânești și bălțile în care se reflecta cerul. Casele erau vechi și păreau părăsite, aveau ziare îngălbenite în loc de geamuri. Deodată mi-am dat seama că eram foarte aproape de ceea ce căutam: din fundul unei curți peste care se-ntindeau frânghii de rufe puse la uscat a-naintat spre mine o fetiță de vreo nouă ani
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu ritmul lor de marfar. Dar cea mai previzibilă ședință de lectură îi provocă lui Karin fiori pe șira spinării. Scena în care băiețelul de doisprezece ani e doborât cu o lovitură în țeastă, în timp ce se strecoară într-o casă părăsită, apoi e dus în pivință, legat și cu căluș la gură, o făcu să închidă cartea, incapabilă să citească mai departe. Traumatismul cranian închis o terminase. Acum, chiar și poveștile pentru copii deveneau reale. Cei doi Muskrateeri se înființară iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poziția lotus, ea trebuia să iasă din apartament. Nu se temea că-l deranjează; el nu mai vedea nimic, odată branșat la respirația lui. Pur și simplu o irita când îl vedea atât de liniștit și de departe. Se simțea părăsită, de parcă toate problemele ei cu Mark erau doar niște obstacole în calea transcendenței lui Daniel. Nu stătea niciodată în transă mai mult de douăzeci de minute o dată, cel puțin după ceasul ei. Dar pentru Karin, asta amenința întotdeauna să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o crede că habar n-a avut. Are un plan ca s-o pună la încercare, o chestie la care se gândește de-un secol. O întreabă dacă are chef de o plimbare cu mașina până la Brome Road, vechea fermă părăsită pe care a încercat la un moment dat s-o administreze tatăl lui. Locul unde a trăit de la opt la aproape paisprezece ani. Locul despre care sora lui vorbea mereu de parcă ar fi fost un fel de paradis pierdut. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din Geneva au ajuns la concluzia că aceste evenimente sunt rezultatul unor disfuncții cerebrale paroxistice de la nivelul conexiunii temporoparietale. Puțin curent electric aplicat în locul potrivit, pe cortexul parietal drept, și oricine poate pluti până-n tavan de unde-și poate privi corpul părăsit. Continuu: acest fir stătea să plesnească la cea mai mică presiune. Derealizarea și depersonalizarea. Atacurile de anxietate și convertirile religioase. Identificările greșite - toată gama de fenomene tip Capgras, fenomene la care Weber asistase toată viața, fără să le observe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întâlnire față în față la supermarket, când trecuseră unul pe lângă altul fără un cuvânt. Mâinile lui Daniel tremurau în timp ce forma numărul. Prima oară închise, apoi se sili să mai încerce o dată. Karin îi povestise totul despre după-amiaza aceea la casa părăsită a Schluterilor, o casă pe care Daniel și-o amintea la fel de bine cum și-o amintea și pe a lui. Îl pusese în fața mărturisirii lui Mark, căci ceva se rupsese în ea. L-ai iubit pe fratele meu, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am văzut niciodată. Ea se uită la el, de parcă ar fi spus că n-ar fi simțit niciodată plăcerea. Aruncă un ochi la ceas. — Hai să mergem, spune ea. Le prindem la fix. Se ascund într-un șanț de pândă părăsit, chiar când se lasă amurgul. Se așază pe o prelată veche, jerpelită, pe care o avea ea în portbagaj - ea, îmbrăcată tot cu rochia de mătase verde a lui Bonnie, el, cu haină și cravată. L-a dus într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un bîlci. Iată clădirile BÎlciului, magazinele, dughenele, cîrciumile, lăcașurile plăcerii. Iată locurile unde oamenii cumpără și vînd și fac negoț, mănîncă, beau, urăsc, iubesc și mor. Iată nenumăratele mode considerate eterne, iată BÎlciul străvechi, nemuritor, pustiu În astă-noapte, gol și părăsit, forfotind mîine de alți oameni și alte chipuri, pe miile de străzi și poduri, oameni care se nasc, Îmbătrînesc, se istovesc și mor aici. Nu aud nicicînd aripa mare și neagră care fîlfîie deasupra lor, Își Închipuie că clipa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
marele vîrtej al războiului, imensul abis de Întuneric și vibrația haosului din America, țara uriașă, crudă, nepăsătoare și fermecată În care am pășit și am trăit cu toții ca niște străini, unde am fost cu toții așa de mărunți, de singuri, de părăsiți, care ne-a absorbit În cele din urmă pe toți și pe al cărei piept Întunecat și pustiu sînt Îngropați și uitați atîția bărbați pierduți și fără nume. Aceasta a fost, așadar, cea de a treia imagine a nenorocirii, imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unsprezece ori. Și în aceste ultime ocazii trebuise s-o ia înapoi și să pornească apoi spre alt coridor gol, tăcut, cu excepția zgomotului ușor făcut de pantofii lui pe podeaua moale. Nu zărise nici măcar vreun Troog. O navă uriașă, goală, părăsită, tăcută - așa părea; și bine închisă pentru a împiedica pătrunderea cuiva din afară, cu excepția ușilor care se deschideau și care probabil îl conduceau acolo unde era dorit să ajungă. Avu parte și de varietate. Pe fiecare parte a coridoarelor, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
apă. Oamenii trăiau acolo fără păcat și totuși eram bucuros să nu mai aparțin acelui loc. Am reînceput să mă mișc. E mai ușor la coborîre. Am numărat șase lămpi fără lumină. Știam că, la mică distanță, voi afla clubul părăsit. Zilele de dinaintea campionatului au fost ciudate. Schneiderhahn ne-a interzis să vîslim cu putere, chiar ne-a îngăduit trei zile fără antrenament. Trebuia să fim hămesiți după apă, să tînjim după bătăile puternice. M-am plimbat prin oraș, fără țintă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
hotărî să amâne discuția. Mâncă supa și se simți mai bine. Dar când ea luă tava, el începu din nou să se gândească la situația gravă în care se găseau. - Mă duc la căpitanul Free, zise. Pe când mergea prin culoarul părăsit, Venus și evenimentele nemaipomenite din galaxie i se păreau îndepărtate. Căpitanul Free îi deschise ușa camerei sale și prima impresie a lui Gosseyn era că se găsea în fața unui bolnav. Fața comandantului corpolent era foarte palidă și ochii îi luceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sărutăm. — De ce? O să fac tot ce-mi ceri, dar trebuie să te uiți tot timpul la mine. Ușa se deschise și ea îl conduse de mînă într-una din săli. Era circulară și gigantică, la fel ca celelalte, dar părea părăsită și cufundată în tăcere, pînă cînd Lanark recunoscu tăcerea pe care o produce ascultarea. Niște bărbați și femei în salopete stăteau lipiți de perete privind în sus. Lanark se uită și văzu imaginea inelelor portocalii și aurii lunecînd spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întors la Glasgow în anul în care s-a terminat războiul. Au ajuns noaptea tîrziu, pe o ploaie rară, au luat un taxi din gară și s-au așezat amorțiți înăuntru. Thaw se uita afară la o succesiune de străzi părăsite, cu lumini ce păreau slabe și stridente totodată. Cîndva Glasgow fusese un oraș cu case de raport, o școală și o limbă de canal; acum era un labirint imens și întunecat prin care trebuia să rătăcești ani în șir ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]