1,734 matches
-
că trebuie să pictez. N-am încotro. Nu mă pot stăpâni. Când un om cade în apă nu mai contează cât de bine înoată. Totul este să iasă la mal căci altfel se îneacă. Glasul lui era de-a dreptul pătimaș și fără să vreau am fost impresionat. Parcă simțeam o forță violentă care se zbate în adâncul ființei sale. Îmi dădea senzația a ceva foarte puternic, copleșitor, care-l stăpânea împotriva voinței lui. Nu puteam să înțeleg. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și anume trecutul. Este crâncen chinuit, fiindcă nu reușește să astupe complet ușa prin care-i tot pătrunde-n minte. Și chiar acest trecut voi porni eu a-l descoase în continuare. Trebuie, însă, să-l previn pe cititor, încă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
străbătând neîncetat calea întortocheată și grea a vieții, câți dintre noi nu s au gândit, în anumite ceasuri, că ar fi mult mai ușor să mori, decât să trăiești? Astfel, fără să mă mai lungesc, voi spune că acest gând pătimaș ajunsese și la Adriana, ascuțindu-i-se tot mai tare și făcându-și repede loc în sufletul ei, obsedând-o nestăpânit. În mintea ei, se contura tot mai bine ideea că altă cale de evadare nu mai există, căci, dacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sinea lui, cu mare entuziasm, aproape frenetic: „Gata, m-am gândit atent și știu! Primul pas, pe care-l voi face, va fi să încep a mă droga, iar asta neîndoielnic și cât mai degrabă! Da, ce gând năstrușnic și pătimaș, într-adevăr, și îmi surâde așa de puternic! Parcă ar fi fost creat special pentru mine acest gând, zău așa, și știam eu că, mai devreme, sau mai târziu, el o să vină să mă lumineze! Chiar îl așteptam! Ei bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nervoasă care semnala apropierea unei ființe umane. O secundă mai târziu, pe ușa deschisă în partea dinainte a navei, dădu buzna un om subțirel, cu păr sur. Alergă la Leej și îngenunche. - Draga mea! zise. Te-ai întors. O sărută pătimaș. Gosseyn, la fereastră, nu-i băgă în seamă pe amanți. Privea fascinat spectacolul de sub el. O insulă verde, montată ca un smarald într-o mare de safir. O gemă strălucea în mijlocul smaraldului, o masă de clădiri de un alb-gri sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ea", îi spuse Enro lui Secoh. Și-l reprezentă pe preotul obscur aspirând la mâna celei mai mari doamne de pe planetă. Și fiindcă această emoție se "fixase" pe plan inconștient, toate triumfurile de atunci, nu aveau nici o însemnătate față de dragostea pătimașă a tinereții sale. O altă frază a lui Crang făcu să-i apară o imagine clară a felului cum i se prezentase lui Secoh căsătoria, ca falsa căsătorie menită a o proteja. Era păstrată "în rezervă" în așteptarea zilei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și în mânie să mă exprim interesant, era un progres mare. Când o vedeam așa de abătută, mă cuprindea mila, și o târam cu aceeași frenezie spre camera unde ne întîlneam de obicei, și acolo ne grăbeam sa ne îmbrățișăm pătimaș, ca să nu mai avem vreme să ne gândim la ceea ce a fost. La urmă plângeam încetișor, și Irina mă mângâia ca o soră. Atunci mă recunoșteam incapabil de a duce viața singur, și nimeni altul nu mă putea potoli mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ezitările înainte de a da un răspuns și văd cât de neprecis va trebui să fiu. Cum senzualitatea - vădită sau cel puțin sub forma unei sărutări fugare - pricinuia cele mai multe scene dintre noi, nu poate fi cercetată cu ușurință. Au fost strângeri pătimașe, când făceam pentru ele, cu toate că fricoși, cele mai mari imprudențe. În case străine, în camere necunoscute, în mijlocul naturii sau profitând de întuneric, în preajma cunoștințelor. N-a avut amorul nici o practică pe care Irina să n-o cunoască și la care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vorba, dar când erați purtătorul de sandale al Seniorului Nobunaga, v-ați dedicat, din toată inima, îndatoririlor de atunci; iar când ați avut statutul de samurai, v-ați pus toate capacitățile în slujba sarcinilor samuraiului. Niciodată nu ați avut dorința pătimașă de a urca mai sus. Lucrul de care mă tem acum cel mai mult este că - fidel acestei mentalități - vă veți achita de datoriile din provinciile apusene, sau că veți îndeplini complet însărcinarea primită de la Seniorul Nobunaga, sau iarăși, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În spatele celuilalt geam era o expoziție cu echipament pentru rugby. Aranjamentul de la Boots conținea un frumos picior de plastic, de culoarea caramelului, îmbrăcat în chestiile acelea care erau o adevărată încântare la atingere. În jurul său, parcă împrăștiate cu o ură pătimașă, se aflau alte accesorii din categoria ciorapilor și colanților, alcătuind un colaj senzual pe catifeaua din vitrină. Expoziția de alături era stabilă și virilă. Conținea și ea un picior de plastic lipsit de trup, numai că, în timp ce amputarea piciorului feminin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dincolo de cei doi stâlpi ai porții. Towser Bridges, căpitanul echipei Wanderers, îi permisese lui Bull să execute transformarea (în ciuda faptului că șuturile lui nu erau dintre cele mai precise). Era lovitura de gheată pe teren pe care Bull o anticipase pătimaș pe parcursul celor două zile petrecute la Londra după descoperirea fofoloancei sale. Era libera mișcare a mușchilor, vigoarea tinerească pe care Bull le opunea crezului tern al lui Juniper și spiritului estetic palid al fostului său șef... Ah! Numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
artistică ) oricum l-am privi : ca războinic, legiuitor, ctitor al învătăturii sau civilizator al unei națiuni barbare, el ne inspiră cea mai caldă admirație . Astfel se înfățișează în istotie acest mare erou . Poeții ni-l arată ,însă, adesea slab și pătimaș, victimă a unor sfetnici vicleni și la cheremul unor baroni buclucași de a căror vitejie avea nevoie spre a-și păstra tronul. Prezentarea istoriei este fără îndoială cea mai adevărată, pentru că o găsim în izvoarele cele mai vrednice de încredere
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
suntem, unii față de alții, infinit mai depărtați decât Cain de Abel, deși drumul dintre zidurile ce ne înconjoară nu măsoară mai mult decât o fugă de cal. Și totuși ne iubim! Luptele dintre noi nu au nimic revendicativ. Și nici pătimaș, așa cum s-ar crede. Încleștările dintre cele două cetăți au mai mult ceva de ritual; totul pornește din dorința părților de a străluci prin bărbații lor viteji și loiali. Pentru a nu se pierde aceste rare virtuți, cârmuitorii celor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dat și mult deasupra timpul trecut și Luna este mai a mării și apa limpede mai a izvorului, de când ochii tăi mi-au oglindit gândurile niciodată de acum înainte n-ai să mai poți exista doar în afara mea; cea mai pătimașe latură a parfumului poartă numele tău tu ai făcut zăpada atât de albă, încât iarna îmi ține de cald în toate visele focul acesta tăcut care arde în cămin, este un joc de-a sărutul? oare cum am știut exista
Cântece de dragoste by Vasile Ionac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/523_a_867]
-
mamei sale sub purpura imperială, la fel cum Agrippina dusese cenușa lui Germanicus. O mulțime imensă, emoționată și indignată aștepta în liniște pe mal și, așa cum făcuse în cazul lui Germanicus, îl salută în cor, cu un strigăt neașteptat și pătimaș; apoi formă un cortegiu spontan, interminabil, luminat de mii de torțe, și merse alături de el până la mausoleul lui Augustus. Cenușa lui Nero fu așezată și ea acolo. Austeritatea ceremoniei se transformă, pentru poporul Romei, într-o puternică acuzație împotriva senatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe trotuar într-un colț mai întunecos; îi străjuia Marinică în picioare și Malvina, așezată jos lângă Flora< nu se feresc de restul lumii și își lipesc buzele tandru. Cedând impulsurilor, se așează în brațele lui Laur și îl sărută pătimaș. Marinică, înfierbântat de scenă, izbucnește necontrolat: - Malvina, hai să ne f<em și noi! În lumina felinarelor se observă fața Malvinei, înroșită brusc, cu privirea derutată și două lacrimi uriașe care se revărsau printre gene. Izbucnește revoltată aproape plângând: - Vai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
aminti atunci de mine nici furtunile deșertice care m-au traversat vei locui în altă clonă a edenului și te vei lăsa vânat în cel mai vegetarian mod de o nouă Evă (i)responsabilă acuzată de practici oculte și iubire pătimașă care va șterge otrava mărului rătăcit în coșul cuvintelor încrucișat în pielea șarpelui ce-ți sâsâia amorul iar nu-ți vei aminti atunci de mine nici de furtunile deșertice care m-au traversat și e normal să fie așa sculpturi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și era hrana mea zilnică printre sălciile lamentoase de pe malul râului, unde veneau tinerii la scăldat. Eram fascinată de felul în care acești tineri alunecau atât de ușor de la o iubire în alta, după dorința mea, de fiecare dată mai pătimași. Chiar și iubirea cea mai pură reușeam s-o pervertesc, s-o terfelesc în îndoieli mistuitoare. Soarele își dănțuia umbrele pe piatra fierbinte și lucra în favoarea mea; la fel și apa dădea strălucire trupurilor, le făcea mai alunecoase, spiritul iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de o nefecioară închipuită. Prințul necavaler și vânător de licorni a respins-o cu siguranța delicată a celui care poruncește și a mângâiat-o împăciuitor și distant pe creștetul capului, ca pe oricare dintre ogarii lui complice la vânătoare. Iubirea pătimașă ardea în ochii ei și ațele ochilor ei verzi s-au lungit și mai mult, iar suferința începea să capete contur la marginea lor în mici încrețituri, ce în curând se vor destinde în lacrimi. Atunci am înțeles pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
noapte fără lună, unde numai întunericul putea să se strecoare printre șoaptele noastre. Mi-a cerut în genunchi iertare pentru nesăbuința faptei ei și mai ales a iubirii ei. Mi-a vorbit despre sufletul ei pervertit, ce a cunoscut iubire pătimașă în afara actului iubirii în cele mai insidioase aspecte ale ei. În timp ce-mi vorbea, lacrimile se strângeau la colțurile ochilor ei lungi ca niște bobițe de mărgăritar și tocmai la lumina lor am putut zări adevărata față a suferinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să-l pedepsesc. În plus, eu știu precis că mă iubește, am văzut asta de nenumărate ori în ochii lui, chiar dacă nu putea întotdeauna s-o arate. Nesăbuința a fost numai a mea. Doar gândul meu vinovat și dorința mea pătimașă m-au făcut să merg atât de departe și, desigur, mai mult decât toate, privirea lui. Am părăsit casa părinților mei și onoarea, pe care el cu obstinație mi-a păstrat-o, și l-am urmat în Pădurea de Argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să știe. Noi am iubit-o pe Philomena și din cauza asta a trebuit s-o mințim și să ne ascundem de Dora. Așa au stat lucrurile în general. Și nu e nimic deosebit în această poveste, dincolo de firea păcătoasă și pătimașă a Dorei, care pur și simplu ne asteniza cu insistențele și geloziile ei. Dora: Ipocrit nenorocit! M-ai mințit și umilit o viață întreagă, acum mai sunt și acuzată de trigamie și trebuie să trăiesc cu conglomeratul ridicol și encombrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dușmănoase. Vîntul își schimbase brusc direcția. Fuseseră deconspirați; lupi furioși, priponiți la gura unui adăpost uriaș, strigau la ei amenințător, dezgolindu-și dinții, amenințînd să-i sfîșie, repezindu-se să-i ajungă. O, cîtă furie se afla în privirile lor pătimașe! Erau descumpăniți. În primul rînd, înțelegeau greu strigătele captivilor. Arar, cîte un "plecați!" sau "omorîm!" păreau să se distingă. Iar forța cu care captivii se smulgeau din legături creștea pe clipă ce trecea. Înțeleptul încercă să-i potolească, să le
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu mai descoperea Troia. Ce zici? Homer a făcut un simbol al unei Troie imaginare, ca să aibă ce opune aheilor, nu-i așa? Celălalt suportă liniștit ironia: - Nu tăgăduiesc tot ce spui, dar îți aduc aminte iarăși că ești prea pătimaș în generalizări. - Nu generalizez de loc: te invit numai să ai un punct de vedere științific asupra miturilor. Să știm să căutăm piatra bună în moloz. Simbolul e un șperaclu prost în cazul de față, căci cu el intri prin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Nu sunt sigur că ar fi corespuns... ăă... standardelor tale riguroase, Du Maurier. Era extrem de atrăgătoare... plină de viață... naturală... cu o Înfățișare aproape băiețească, mai ales când și-a tuns părul scurt, din cauza bolii. Dar tocmai pentru firea ei pătimașă am iubit-o. — V-ați iubit? Clătină din cap. Nu ne-am declarat-o niciodată, de nici o parte. Eram amândoi foarte tineri - abia Împliniserăm douăzeci de ani - și ea avea mulți admiratori. Războiul Civil abia se terminase și În cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]