1,576 matches
-
Florida? Râs de hienă la celălalt capăt. Totul a fost rezervat din octombrie, Îmi pare rău. —Disneyland, În Paris? Non. Aparent Eurostar-ul geme de oameni detestabili care și-au făcut planuri din timp. Ar fi Înțelept să fac rezervări pentru Paște acum, Îmi spune agentul: Încă mai are câteva locuri pentru Paște. Ce-ați zice de Centerparcs, doamnă Shattock? Da, m-am gândit la Centerparcs: e ca și cum te-ai duce În iad Într-o cutie de plastic. Încerc Cornwall, Cotswolds și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din octombrie, Îmi pare rău. —Disneyland, În Paris? Non. Aparent Eurostar-ul geme de oameni detestabili care și-au făcut planuri din timp. Ar fi Înțelept să fac rezervări pentru Paște acum, Îmi spune agentul: Încă mai are câteva locuri pentru Paște. Ce-ați zice de Centerparcs, doamnă Shattock? Da, m-am gândit la Centerparcs: e ca și cum te-ai duce În iad Într-o cutie de plastic. Încerc Cornwall, Cotswolds și Insulele Canare. Toate rezervate. Într-un final obțin legătura cu o firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
orice noi angajări. Persoanele redundante sunt la rând. Și cine va fi candidatul nr. 1? Să facă un pas Înainte administratorul de fonduri care a uitat să vândă acțiunile clienților pentru că era prea ocupată să cumpere rățuște de ciocolată de Paște. — Or să mă dea afară. —Ce? Richard ne așteaptă să ne extragem din trenuleț. Or să mă dea fară. Am Încercat să țin minte totul și am uitat. —Kate, ia-o mai ușor. Spune-mi Încet. —Tati, de ce plânge mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu pot să-ți fac codițe Împletite. Pentru că nu pot. Dinții? Of, Doamne. Repede, spală-te pe dinți. Grăbește-te. Și scuipă pâinea prăjită pe care o ai În gură. Nu e pâine? Nu ai voie să mănânci ou de Paște... Păi, tati nu trebuia să-ți spună asta. Nu sunt groaznică. OK, să mergem. Prima zi de școală după vacanță și copiii sunt la fel de agitați și febrili ca poneii Înainte de un concurs hipic. Emily vorbește peltic și stâlcit ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dovleac, altul o alviță, numai să-i lase în pace. Puia la prânz aveau burțile pline. Așa au dus-o, mai cu găinării, mai cu ciordeală, ba un joc de cărți, se țineau la adăpost, că-i căutau gaborii. De paște, i-a pornit starostele la tiribombe, în Mandravela. O luase și pe Didina, s-o plimbe, să mai ia aer. Au trecut Cuțarida tîrîndu-și caroasele. În grădini înfloriseră corcodușii și merii. Un miros greu, dulce, stăruia peste câmpul verde. Spre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și alte persoane, că relațiile dintre evrei și creștini atrag după ele relele cel mai cumplite. Evreii încearcă să le ademenească pe creștinele proaspăt convertite, cât și pe copiii lor, dându-le cărți de rugăciuni evreiești, făcându-le rost la Paște de azimă, învățându-le care sunt felurile de mâncare interzise, convingându-le să se conformeze legii lui Moise. Sfânta noastră credință catolică se vede astfel înjosită și micșorată. De două ori a fost nevoită mama s-o pună să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Guttman făcea parte din grupul de activiști care au găsit o notorie și ingenioasă metodă pentru a restabili prezența evreilor în Hebronul preponderent arab. Deghizați în turiști, aceștia au închiriat camere într-un hotel palestinian, sub pretextul unei mese de Paște sau seder. Odată instalați, au refuzat să plece. În confruntarea cu autoritățile palestiniene care a urmat, Guttman a fost cel care a protestat cel mai vehement, insistând asupra faptului că legătura evreilor cu Hebronul era mai puternică decât cu oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
MACABEUS (Se uită în tavan; undeva se văd bucăți mari de tencuială smulse.): Poate că s-a zguduit. PARASCHIV: Am văzut eu. (Pauză; MACABEUS, de data aceasta ușor înfricoșat, cercetează tavanul; PARASCHIV își reia trompeta.) MACABEUS (Furios.); Las-o-n paștele ei de trompetă! PARASCHIV (Și-o așează în față; un timp o privește): De ce ne caută ăștia? MACABEUS (Suspicios.): Să nu te ții de murdării... PARASCHIV (Tace un timp; apoi i-am văzut și i-am auzit. MACABEUS (Pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
senzaționale - am pierdut, practic, legătura cu știința istoriei, de care fusesem Îndrăgostit odinioară și pe care o considerasem, ani de-a rândul, expresia supremă a vocației mele profesionale. Aiurea: Îmi mai aduceam aminte de istoricul din mine din joi În paștele cailor verzi pe pereți cu care Îmi umpleam zilele și nopțile, doar pur accidental și sporadic găsindu-mi timp să mai deschid câte o carte de specialitate sau să mai rătăcesc prin amfiteatrul Iorga pe la cursurile câte unui profesor - „de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un peisaj cu lacuri. Amintirea pătuțului meu, cu plasele laterale din sfori mițoase de bumbac, Îmi retrezește de asemenea plăcerea de a ține În mâini un anumit ou de cristal frumos, fermecător de solid, din granit Întunecat, rămas de la un Paște pe care nu-l mai țin minte; aveam obiceiul să mestec un colț al cearșafului până se uda complet și apoi Înfășuram strâns oul În el, ca să pot admira și linge din nou luciul brun-roșcat al fațetelor frumos Înfășurate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
împăcarea. Am trăit, alături de astfel de țărani, între tarabele lor, o noapte de nepovestit aproape. Pornisem spre Patriarhie, la slujba de Înviere. Mă înțelesesem să merg împreună cu T., apoi să venim la mine acasă și să petrecem prima dimineață de Paște împreună. Spre seară, mi-a telefonat că nu mai vine. Se răzgândise. Nu voia să fie văzută la slujba de la biserică. Primise viză pentru o documentare în Iugoslavia, după lungi așteptări și inerente mizerii (șeful ei o tot toca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
își capătă sens, iar Luminarea veni-va ca un sfârșit firesc. Neplăcută este însă povara conștiinței că ai trăit alandala, bucurându-te doar de risipire. Deși, iată, și din risipă se poate umple golul... 31tc "31" E prima zi de Paște. Ascult la radio cântece de temniță, povara luminoasă a unor suflete chinuite pe nedrept. De fapt, nu sufletele au fost chinuite, ci trupurile lor au fost batjocorite, rănite, umilite, sfârtecate, date nimicului și risipite în hăul gropilor comune. Mă întristează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
risipa zilelor de demult și îmi ordonează textul trăit de mine cândva, dar scris de un altul acum. Văd acum și momentul în care m-am despărțit de Vichi. Când am fugit, de fapt, de ea. Într-o dimineață de Paște. Fuseserăm împreună la slujba de la Patriarhie. Am stat până la miruirea din răzarea dimineții. A slujit tot timpul Patriarhul de atunci. Am mers apoi pe jos până la ea acasă, pe Bulevard. Se luminase bine. Lumea mergea pe străzi cu lumânările aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei. Părea beat. Ne privea cu ochi cețoși. Am tras de el până l-am vârât în odaie. Gemea întruna: „Unde ați fost? De ce m-ați lăsat singur? De ce m-ați părăsit și voi?“. Am dat să întindem masa de Paște, dar el ne zorea să ne strângem lucrurile și să plecăm. Curând aveau să vină să ne aresteze, tot șoptea el îngrozit. Îl căutaseră acasă după-amiaza trecută. Fusese plecat, dar îi spuseseră vecinii că l-au căutat și urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
uiți prin fișe și aveai cazurile gata. Din frică și oleacă de răzbunare, de ce să nu recunosc. Dar nu de mine depindea urmarea, eu doar semnalam. Nu am depus niciodată mărturie, jur pe sfânta cruce, doar suntem în zi de Paște Sfinte. Apoi, când am văzut cum merg lucrurile, că mergeau bine, erau cartele, disciplină, se construia, s-au făcut ceareurile astea de unde te împrumuți, s-a dat mobilizarea pentru Canal, măreața realizare a Epocii, a preluat-o șefu’, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care se prăbușea devotatul multilateralei dezvoltate când reușea să-și ia rația lunară de raționalizate și, pe deasupra, bonus, o pungă de tacâmuri de pește pe sub mână! Astfel ne îmbrobodeau cu asemenea zoaie de alcooluri până și în Sfânta Zi de Paște. Eram în disperare de conștiință și a trebuit să iau totuși o sticloanță de jumătate. Am intrat în parc și, instinctiv, m-am dus spre banca unde stătusem cândva cu Pu. Am vărsat creștinește câteva picături din sticlă pentru amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Alexandra, în fiecare an, de sărbătoarea Învierii, își amintea de acea Înviere din copilărie... L-o fi iertat demult pe învățătorul ei... Poate chiar și se mai roagă pentru sufletul lui... Peste douăzeci de ani de la această întâmplare, plecase de Paștele blajinilor cu soțul și cei doi copii ai lor, la părinți, în ospeție. Merseră toți la cimitir la mormintele buneilor și a unui frate care murise. Înainte de a se face pomenirea tuturor celor trecuți la viața veșnică, un grup de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ora more Porgație, " Mai scurta din predicație, Nu o face mare, Că ni-i grabă tare". Atuncea-ncepu popa Mătrăgună, Cel de viță bună, A cuvânta, Pe țigani a-i îmbucura: Voiu să vă spun bucatele Din care vor fi paștele". Țiganii ziseră: " Bucuros " Popa nost". Și începu a zice: - " Mergeți și strângeți Din istălauă prescuri multe " De iepe curte; " Nu sunt scumpe " Ci sunt bucate, " Curat 310 {EminescuOpVI 311} În țări bogate; " Frunză lată " În rădăcină resfirată " Cari rumanii îl
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a zice: - " Mergeți și strângeți Din istălauă prescuri multe " De iepe curte; " Nu sunt scumpe " Ci sunt bucate, " Curat 310 {EminescuOpVI 311} În țări bogate; " Frunză lată " În rădăcină resfirată " Cari rumanii îl numesc herean - Fără de - acelea nu pot fi paștele. Încă mai trebe șofran Și oțet de un an, Jumătate de acău, Faceți cum vă poruncesc eu". Îndată porniră toți din toate laturile Ca să strângă Paștile: Ciurarii prin sate, Lingurarii prin păduri, Fierarii prin istălaie, Și se strânseră toți de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
312} Țiganele erau goale, Iară fetele fără poale Și fără-ncălțăminte-n picioare; Iară dintre țigani mai mulți Erau desculți. Și iară începu Porgație A spune predicație; Și caută toți dimpreună Ca să-și facă voie bună. Deci începură a da paștele Cu șuștarele, Cele din urmă cu troacele; Cei din urmă Erau toți cu voie bună - Care-n gură le lua Îndată din ochi lăcrăma, Cu dinții crășca, Din picioare scăpăra Și toți îndată strigară: Vai popă, cîtă-i osînda? " Paștele-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Îndată din ochi lăcrăma, Cu dinții crășca, Din picioare scăpăra Și toți îndată strigară: Vai popă, cîtă-i osînda? " Paștele-n gură le lua De pământ se tăvălia, Pruncii striga: " O romei Vai de noi! " Atunci țiganii se-mputerniciră Și luară paștele cu ciururi, apoi Le aruncară în cap la Mătrăgună, Cel de viță bună. Ziseră țiganii: " F... -ți popă ispovada, Nouă paști nu ni mai da Ci ne lasă cu Rumanii pin țară " Să mâncăm paștile cu ocară". Atuncea popa Mătrăgună
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
butoni Fabergé, ceea ce l-a făcut să se simtă cât se poate de OK În legătură cu cheltuirea a peste 100.000 $ pe două bucăți de smalț galben care măsurau fiecare mai puțin de 4 cm2. A, da, știu de butonii de Paște, șopti Robert, cadavrul, adică responsabilul de vânzări din magazin, care era de serviciu În dimineața aceea. Vorbea Încet, ca și cum s-ar fi temut să nu trezească morții. —Uraaa, făcu Lauren, cât de Încet putea. Știam eu că voi o să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
selectivă, eludînd, tot precum tradițiile, ceea ce nu convine imaginii dorite - în acest caz, una autopersiflant negativă. Este eludat astfel din imaginea publică Caragiale ruralistul, cel din 1907 din primăvară pînă’n toamnă, precum și cel din Năpasta sau O făclie de Paște. Este omis - sau reinterpretat - Caragiale omul, refugiat (nepatriotic...) la Berlin. Iar Mitică este citit în cheia unui miticism contemporan și dezabuzat, care îl reduce la un fel de bulevardier fără bulevarde și care l-ar fi făcut să rîdă (sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cumpărase într-o zi pâine semi-albă (deja nu se mai dădea pâinea pe cartelă) și margarină (care fusese la început mai bună decât untul, nu?) și mâncând, chiar și fără salam, îl imitai pe fiul doctorului, tot așa cum imitai de Paște când mâncai friptură de miel, personajele din filme cu barbari, care rupeau din halca de carne sau mușcau cu poftă și întorceau mai apoi pe gât, paharele cu vin, unul după altul. Tu și cu fratele tău vă vedeați deja
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cei din jur ca fiind fără stăpân. Altfel, după câțiva anișori de nebăgare în seamă a moșiilor, se găseau “stăpâni” de aiurea. Asta înseamnă că iubiții noștri “rugători” călcau pe acele locuri sau chiar și prin mănăstiri din an în Paște. ― Dacă aceasta ar fi singura mănăstire lăsată în calea unor “furi”, cum însuși patrierșia sa glăsuiește, ar fi de mirare, dar... Ne aducem aminte ce s-a întâmplat cu “Mănăstirea din Țarină” (Aroneanu), mănăstirea lui Păun de la Clatea, mănăstirea Hlincea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]