1,998 matches
-
am văzut-o pe fată Îndreptîndu-se anevoie spre masa bibliotecarei. Mă căuta din priviri nervoasă și am impresia că nu m-a văzut, pentru că locul pe care mă așezasem nu era chiar la vedere. Își Înapoie repede cărțile, Își luă paltonul de la garderobă, și porni cu pași iuți spre ușă cînd, deodată, mă recunoscu. Avu o mică ezitare ca și cînd s-ar fi Împiedicat. M-am ridicat imediat și am pornit spre ușă. Fata mă urmă cu pași mărunți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ar fi Împiedicat. M-am ridicat imediat și am pornit spre ușă. Fata mă urmă cu pași mărunți și nu schiță nici cel mai mic gest de fugă. Am adus mașina din parcare pînă În fața scărilor. Fata Își trăsese gulerul paltonului pînă la vîrful nasului și părea cu totul Îngropată În el. Am oprit lîngă ea și am lăsat În jos geamul dinspre partea mea. Fata și-a mutați geanta În mîna cealaltă și a pornit hotărîtă spre mine. SÎngele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tot și nasul ei arăta ca și cînd ar fi fost presat Între două lame de sticlă. Pe chipul ei nemulțumit se citea o strălucire nepămîntească - de amețeală sau de frig. Doar fularul verde care i se zărea din gulerul paltonului Îți mai atrăgea privirile și aveai impresia că tocmai el constituie presiunea interioară care o pune În mișcare. Am deschis ușa pe jumătate: — Hai să te iau cu mașina! Încotro? — Încotro? Dar ce, e după mine? zise ea neașteptat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ani. În grădină - ceva legume, acoperite cu folii de vinil. Totul Îți lăsa impresia unei atmosfere de familie gospodară. Soarele ieșise de după nori și Întreaga grădină părea un iaz de lumină. Pentru că se mai Încălzise și voiam să-mi scot paltonul, am refuzat invitația de a intra În casă și am cerut permisiunea să rămîn pe verandă. Conform spuselor doamnei Toyama... (În clipa aceea s-a auzit un claxon. Se pare că s-a Întors domnul Toyama În persoană.) Aceeași zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În uniformă, privind cerul. Urmărindu-i privirea, colegii lui inspirară adînc, cu gurile căscate și cu ochii Întredeschiși, de parcă se simțeau stînjeniți. — Zău, băieți! E tare albastru! Dar pe măsură ce albastrul se adîncea, vîntul se intensifica și băieții-și țineau poalele paltoanelor cu servietele. Cu mîinile libere, au apucat borurile căciulilor și le-au fluturat În vînt așteptînd să se ridice bariera. Exact În stînga intersecției cu calea ferată, se afla gara de la marginea orașului. Perforatorul de bilete se afla doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a spus tăios: — Atenție! Vine chelnerul! Am Întors fotografiile cu fața-n jos și mi-am ridicat privirile. Exact În direcția mea, afară, la umbra unui stîlp stătea pe vine un bărbat Între două vîrste. Privea distrat În jurul lui. Poalele paltonului atingeau lespedea de gresie, așa că și le Întorsese În sus. Judecind după cute, nu părea a fi făcut dintr-un material ieftin. Servieta din piele așezată lîngă el te făcea să crezi că e un funcționar de rînd. Cafeaua ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de-ți spărgea timpanele. M-am simțit imediat complet izolat de restul barului. — SÎntem norocoși. Mi-au spus că vine imediat. Iau și eu un whisky cu apă, spuse Tashiro, frecîndu-și palmele bucuros și rîzÎnd cu toată gura. Își scoase paltonul și se cațără pe scaunul de lîngă mine. CÎt așteptăm, aș vrea să-mi spui ceva. Despre șantaj... Să presupunem că cineva urmărește să stoarcă bani de la un furnizor de combustibil... Cam ce Împrejurări ar putea duce la șantaj? Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o dată ca să privesc acel model cu dungi, total nepotrivit și neatrăgător, și apoi am coborît panta lunînd-o spre stația de metrou. Am trecut pe lîngă un cuplu Între două vîrste, care mergea În direcție opusă. Își vîrÎseră gîturile În gulerele paltoanelor ca să se apere de frig și erau puțin cam aduși de spate. Băiețelul Îmbrăcat În uniformă care se afla Între ei le povestea ceva cu multă Însuflețire. Bucățele mici de hîrtie luate de vînt concurau parcă la gura luminată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În al doilea rând, metoda sa e una precară: ia te uită: acel geniu avea carii sau, uite, tu, care credeai că Ionesco e un geniu, nu știi că îi mirosea gura... Care va să zică, lasă că vin eu, un nene cu palton din păr de cămilă, și vă arăt că, de fapt, Shelley n-a fost bun cu femeile... Nu veți mai citi Ode to an Ancient Urn la fel ca până acum... și nici povestirile lui Hemingway nu vor mai suna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
aleg mijloacele de transport în comun. Românii cu haine noi călătoresc în mașini scumpe și sunt sigur că se uită cu scârbă la pasta aceasta umană, care se târăște cu sacoșe de unică folosință, gratuite, de pe la hipermarketuri, cu cojoace sau paltoane vechi de 20 de ani, patinând ca proasta pe gheața trotuarelor criminale. În mod sigur, în anotimpul hibernal, România este o țară și mai mizerabilă decât este ea în mod normal. Și mult mai scumpă (la buzunare). De aceea o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și cu mine ne potriveam de minune din punct de vedere fizic. Era un amant experimentat și din cauza lui ajunsesem și eu să fac lucruri ciudate, cum ar fi să dau mai mulți bani pe lenjerie intimă decât pe un palton. Până atunci, fusesem genul de femeie Marks ‘n’ Spencer. Îmi plăcea lenjeria luxoasă, dar niciodată nu mi se păruse că merită să dau spargere la bancă doar pentru a mă împodobi cu volănașe și danteluțe. Dacă nimeni nu-mi vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la mâneci și la coate, bătrânul poet V. Voiculescu urca agale Dealul Spirii, îngândurat, dar și încărcat de gândul bucuriei pe care o va trăi peste câteva minute în tovărășia muzicii. Pășește cu timiditate în încăpere, își agață pălăria și paltonul în cuier, din buzunarul căruia nu uită să scoată câteva bucăți mici de hârtie și un creion. Apoi se îndreaptă timid, în vârful picioarelor, aidoma unui școlar, către locul în care se așează de fiecare dată... Se ascultă Bach, Ravel
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
o poți refuza când te îmbia la o musaca, la o iahnie. Îl primea pe fiul ei atunci când se întorcea acasă pe două cărări, ca pe un copil năzbâtios, cu dojeni blânde, amestecate cu vorbe de alint, îl dezbrăca de palton apoi se apleca icnind să-i desfacă șnururile la pantofi, mărimea 45, comandă specială, îl îndemna cu mâncare, venea întotdeauna cumplit de flămând, de, prietenii se îngrijeau să toarne în el băutură, dar nu-l întreba nimeni dacă mâncase sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În anul acela, în iarnă, Elena fugise de acasă, fugise în seara de revelion pe la ora 21. Plecase afară să aducă apă, cișmeaua se afla în apropierea porții, țârâia încet, o lăsau mereu să curgă ca să nu înghețe, își aruncase paltonul pe umeri și își trăsese pe picioarele subțiri, cizmele. La început au strigat-o, au scuturat desimea nopții de jur împrejur. La poartă, sub cișmea au găsit căldarea pe care o luase cu ea când ieșise din cameră. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nevastă-sa, deși știa bine că omul are vederea slabă. Mergeau după cei doi oaspeți prin zăpadă spre poartă, tatălui îi atârnau șnururile de la ghetele încălțate în grabă, mama cu o pereche de pantofi de-ai bărbatului în picioare, cu paltonul pe umeri. Nu vreți să mai stați, dacă nu mai vreți... Caisul avea crengile încărcate de zăpadă. De acolo, din pragul casei, privindu-i pe cei doi părinți cum își conduceau proaspetele rude, Carmina simți că sunt foarte umiliți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă duc acum. Seara, Carmina, fără să țină seama de protestele părinților, a plecat să umple găleata cu apă, la aceeași cișmea către care plecase și Elena într-o noapte de revelion, îmbrăcată în rochița de barchet cu picouri, cu paltonul pe umeri. Oare ce-o fi gândit în clipa când a așezat căldarea pe suport, sub firul de apă abia prelins din cișmea, cum trăsese, cu precauție zăvorul la poartă și cum pășise în strada unde era așteptată? Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aprozarul care avea expus în vitrină lădițe cu struguri negri. Merse mai departe parcă supărată pe cineva din ea. Bărbatul o aștepta sus pe trepte, lângă vitrină, coborî către ea când o văzu apărând. Îi sărută mâna. Avea gulerul la palton ridicat, era nebărbierit, încercănat, nu arăta așa jovial cum păruse la telefon. Filmul l-au văzut în tăcere. Un film fără prea multă acțiune, se insista mult asupra imaginii, o aglomerare de obiecte vechi, studiate în amănunt, văzute prin ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dora se uita la mine În oglindă, de parcă aș fi spus un lucru a cărui semnificație nu o descoperise până acum. Treptat, mințile mi - sau poate - ni s-au luminat și, nesigur pe comportamentul meu, am zis să-mi pun paltonul. Și aș putea foarte bine să mă comport distrat În continuare, mi-am zis, Înfășurându-mi fularul În jurul gâtului, Înainte să spun ceva despre cilindrii cu față dublă. Și totuși, când eram pe punctul de a pleca, Dora mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cândva Într-un restaurant, m-am băgat În discuție. Pentru un anume Walther. Și că a avut un prieten care... În loc să-mi răspundă, Karp proiectă raza imaginară prin Întunericul mut. Lumina tremură, apoi apăru o femeie tânără, Îmbrăcată Într-un palton de iarnă cu o boa de vulpe În jurul gâtului, stând pe o bancă Într-un parc. Avea ochii umflați. Când s-a șters la nas, am observat că un dinte din față era ciobit la colț. — A, iat-o. Karp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
păreau a fi bolnave de reumatism. Când Dora apăru, cu o Întârziere de patruzeci și cinci de minute, tocmai mă pregăteam să cer nota. Răzgândindu-mă, l-am rugat pe chelner să-mi aducă meniul din nou, În timp ce, lepădându-și paltonul, Dora se apropie cu mișcări atât de reci, Încât păreau Înghețate când a ajuns la mine. Purta costumul ei de Amayoană - sacoul de lână și fusta asimetrică - ceea ce-i conferea un aspect grațios, aproape aristocratic. Încă nu se tunsese scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care se apropia de mine cu pași repezi și vioi, parcă ar fi jucat Într-o pantomimă. Abia m-a observat Înainte de să-și ridice pălăria, salutându-mă ceremonios, apoi și-a Îndreptat din nou atenția asupra nasturilor Încăpățânați de la paltonul său. Unde dispăruse? Să traversez strada sau să rămân pe partea asta? Doar nu s-a strecurat Înapoi, nu? Am făcut stânga-mprejur. Nimeni, În afară de domnul viguros. Dar asta era chiar absurd! Sau până la urmă mă Înșelasem? Poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
păstrăm tăcerea. Atari precauții s-au dovedit fără efect. Reacțiunea s-a manifestat! Doctorul Kuno Fingermann, care la vremea aceea promova un Bureau de Relații cu Publicul la Centrul Producătorilor de Lână, a dat publicității volumul intitulat Esența veșmintelor e paltonul, pe care avea să-l completeze mult mai târziu cu Să ne Îmbrăcăm! Asemenea lovituri oarbe au avut răsunet În nucleul tinerilor care, Înpinși de elanul foarte comprehensibil de a se realiza, s-au dat de-a dura În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o prințesă ți-ar fi părut mai bine? Ne-am urcat în tramvai și ne-am așezat. O tristețe gravă, care îi mai armoniza chipul ei pe care îl știam frumos, se așternuse peste trăsături. Era îmbrăcată sărac, într-un palton vechi, dar cu ghete curate în picioare. Nu înțelegeam. Astfel de suferințe erau departe de mine. De ce să părăsești, mă întrebam, starea anterioară? Glasul era vesel, jocul privirii atât de atrăgător... Chiar atât de mult putem depinde de altul? Chiar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
seama? Ți-am povestit, îmi plăcea, se purta bine. - Îți plăcea, se purta bine, râsei eu. Uite că nu s-a purtat bine! Asta era, dovada, se purtase bine un timp. Tăcurăm iarăși. Se gândea, părea să înțeleagă. Îmi îmbrăcai paltonul. Îmi puse mâna pe braț. - Am bănuit eu, zise, că e așa cum spui tu, dar credeam că... Nu știam... Nu știa ce? Că rivala ei era groasă și urîtă? o întrebai. Ea râse, apoi adăugă că îi părea rău de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bănuit eu, zise, că e așa cum spui tu, dar credeam că... Nu știam... Nu știa ce? Că rivala ei era groasă și urîtă? o întrebai. Ea râse, apoi adăugă că îi părea rău de el. Mă așezai pe scaun cu paltonul pe mine. De pe atunci îmi plăcea să mă despart bine de cineva, să nu turbur un om și apoi să-l părăsesc. - Da, zic, și mie îmi pare rău, dar nu mai e nimic de făcut. Nilă avea dreptate când
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]