1,639 matches
-
Stevenson a publicat, în 1883, romanul Treasure island (Insula comorii). Povestea are acțiunea plasată în Anglia secolului al XVIII-lea și într-o insulă caraibeană neprecizată, adunând toate referințele de bază ale temei : pirați sângeroși, cu picior de lemn și papagal pe umăr, autoritari reprezentanți ai legii, un tânăr naiv, curajos și gata de maturizare,o corabie, o insulă tropicală, o hartă încifrată, un cufăr căutat, o comoară îngropată, o călătorie pe mare, câteva lupte pe punte și pe uscat. În
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
comoară îngropată pe o insulă și o hartă secretă a ei ; alcoolicul Billy Bones, deținătorul hărții ascunse în cufărul său, avertizat prin semnul peticului negru ; inte ligentul și maleficul bucătar Long John Silver, cu un picior de lemn și un papagal pe umăr ; orbul Pew ; violentul pirat Black Dog ; Israel Hands, fostul tunar de pe vasul căpita nului Flint ; Ben Gunn, pedepsit prin depunerea pe insula comorii, pe care, astfel, a descoperit-o primul ; severul Live sey, doctor și magistrat local ; guralivul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
aventuri piraterești sunt completate, ulterior, de notațiile lacunare din carnetul găsit în cufărul lui Bill (prădări de vase, poziții geografice misterioase, împărțiri ale prăzilor), de frânturile spuselor marinarilor de pe His paniola, auzite clandestin din butoiul cu mere și de cârâielile papagalului bucătarului Long John Silver, el însuși martor la nenumărate ticăloșii pe mare. Sunt pomenite nume celebre de căpitani, Roberts, England, nume de vase cunoscute drept corăbii de pirați -Royal Fortune, Walrus, porturi și insule ca Madagascar, Malabar, Surinam, Providence, Portobello
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
din activitățile de tinerețe și îi investise. Era căsătorit cu o femeie de culoare, adulmeca obsesiv mirosul de apă sărată, era vizitat mereu de foștii camarazi de punte, era aureolat de eroismul sub comanda unui vestit amiral și avea un papagal care pomenea despre vremurile glorioase ale pirateriei. Disimularea, discreția, relaxarea existențială și insesizabilul protest social sunt valorațiile unui chip în care marginalitatea se îmbină perfect cu un posibil centru de iradiere colectivă. Spre deosebire de brutalul Israel Hands, care considera că din
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cufărul lui a fost căutat atât de Jim și de mama lui, cât și de foștii camarazi de punte ai piratului defunct. Referințele de bază ale imaginarului pirateriei, din povestea lui Stevenson - hărți, corăbii negre, insule tropicale, piciorul de lemn, papagalul pe umăr - nu sunt totalmente inventate, deși abia Stevenson le fixează, ca recuzită de bază a genului. Piciorul de lemn constituia o infirmitate des întâlnită printre marinari și pirați, ca și proteza unei mâini cu cârlig, într-o vreme când
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
infecție era amputarea membrului afectat. Un asemenea marinar nu mai putea fi pe deplin capabil de munca pe punte, așa că i se putea distribui o sarcină mai adecvată, aceea de bucătar, exact cea pe care o îndeplinește Long John Silver. Papagalul de companie era un suvenir original, vorbăreț, colorat și simpatic, ușor de purtat și de întreținut la bordul unei corăbii. Chiar dacă pirații nu aveau timp nici să deseneze hărți detaliate, nici să-și îngroape comoara (în cazul în care ar
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
chestiuni vitale și pe care nu ezită să-i spânzure de catarg pentru nesupunere, ghi cim în Spânu un ins inteligent, violent, ambițios și însetat de putere. El nu are nici picior de lemn, nici mână terminată în cârlig, nici papagal pe umăr, nici tricorn și redingotă, nici altă costumație cunoscută în literatura occidentală de profil. Structural levantin, ni l-am putea imagina în viața de zi cu zi, atunci când nu urmărește ceva anume, îmbrăcat în straie orientale, cu turban, șiac
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
lovită, spune ea. Din această cauză nu a putut zbura când te-ai apropiat de dânsa. Au luat vrăbiuța în casă, i-au curățat și i-au pansat aripioara. Ciprian a pus-o în colivia ce-i rămăsese de la Coco, papagalul care zburase cu câteva zile în urmă, când uitase ușița deschisă. După două săptămâni, rana s-a vindecat și vrăbiuța veselă a început să zboare prin cameră. Ciprian o lăsa liberă. Era veselă și aducea veselie tuturor. Au botezat-o
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
special. Starea de bine îi este insuflată și atunci când colegii merg acasă la ea și o ajută în pregătirea temelor. Nici de ziua ei nu mică i-a fost surpriza când, împreună cu clasa, i-am dăruit un tort și un papagal, în locul celui care-i murise - bucuria i-a fost maximă când s-a văzut înconjurată de colegi, înțelegând, de fapt, cât este de iubită. Ori de câte ori am avut prilejul, am căutat să acord o atenție deosebită acestor copii, să desfășor cu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
în minte mult mai ușor lucruri despre care putem discuta. Și, având în vedere că am arătat atâta atenție ascultându-i, este mult mai plauzibil că și ei vor dori să ne asculte. GREȘELI COMUNE ÎN ASCULTAREA ACTIVĂ Maniere de papagal Multe persoane, nefamiliarizate cu ascultarea activă, nu fac altceva decât să reformuleze, cu alte cuvinte, remarci de-ale altora. De exemplu: LARRY: Petrec de minune. TED: Te simți excelent. LARRY: Să mă dau în roata mare este marea mea plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
simți excelent. LARRY: Să mă dau în roata mare este marea mea plăcere. TED: Ce mult îți place să te dai în roata mare! LARRY: Sper că nu trebuie să plecăm acum. TED: Vrei să mai stai. Asemenea răspunsuri de papagal dau doar iluzia unei înțelegeri. Adevărata ascultare activă presupune să tragem concluzii și asupra sensului care se ascunde dincolo de ceea ce spune cealaltă persoană. Ignorarea sau minimalizarea sentimentelor SOȚIA: Mă simt ca un robot; toată ziua aceeași poveste cu copiii. SOȚUL
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
un articol inedit aparținând lui Mihail Sebastian și corespondență inedită de Victor Ion Popa, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu și Victor Eftimiu, în cadrul rubricii „Memoria documentelor”. Colaborează cu eseuri și publicistică Tudor Arghezi (o serie de articole sub genericul Bilete de papagal, în 1956), Cezar Petrescu (1907), Victor Eftimiu, H. Zalis, Al. Kirițescu, Mihail Raicu, Zaharia Stancu, Mihai Ralea, Mircea Alexandrescu, iar după 1969, când conținutul se îmbogățește simțitor, Nicolae Manolescu, Ion D. Sîrbu, Virgil Munteanu, Alexandru Sever, Ștefan Iureș, Mihai Nadin
TEATRUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
funcții înalte în Centrala Cărții, este vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, iar din 1948 până în 1953 e redactor-șef la „Viața românească”. Debutează în 1925, la „Universul literar”, iar editorial în 1936, cu volumul de versuri Cleștar. Colaborează la „Bilete de papagal”, „Azi”, „Cuvântul”, „Cuvântul liber”, „Facla”, „România literară”, „Lumea”, „Sinteza”, „Universul literar”, „Vremea”, „Zodiac”, „Tribuna poporului”, mai târziu la „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Traduce poezia lui Vladimir Maiakovski, de care este, de altfel, influențat în lirica proprie, dar și din alți
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
ai revistei „Viața românească”, din al cărei cerc face parte, nutrind pentru „domnul Ibrăileanu” un adevărat cult. Mai scrie la „Versuri și proză”, „Însemnări literare”, „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Lumea”, „Opinia”, „Contimporanul”, „Lumea literară și artistică”, „Bilete de papagal”, „România literară” (seria Cezar Petrescu), „Jurnalul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, „Vremea” și la multe alte publicații, iar după a doua conflagrație mondială la „Lumea” lui G. Călinescu și mai târziu la „Magazin”, unde susține o originală și spirituală
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
de prisos și în care toată lumea se crede, la nevoie, chemată pentru această meserie”. În poezie, continua el, cei care o învață tîrziu se trădează mai ușor, fiind „asemenea corbilor care cîntă de-a surda”. În schimb, în critică, „niște papagali bine dresați sfîrșesc prin a repeta lucruri destul de bune. Trebuie multă pricepere și atenție pentru a discerne originalul”. Observația e întru totul valabilă și astăzi. Aș putea cita, dintre deținătorii de rubrici, și chiar dintre autorii de volume (doctori în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lucruri destul de bune. Trebuie multă pricepere și atenție pentru a discerne originalul”. Observația e întru totul valabilă și astăzi. Aș putea cita, dintre deținătorii de rubrici, și chiar dintre autorii de volume (doctori în filologie), nu unul, ci mai mulți „papagali bine dresați”. „Per ansamblu”, artizanatul precumpănește: se fac statistici de cuvinte (Enciclopedia lui Adică, vorba lui Arghezi), se numără cu grijă vocalele și consoanele, se combină idei și atitudini de împrumut. Artizanatul coboară ceața în axiologie. Din fericire, acești impostori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și reviste proaspete, trimise de prieteni de peste țări... Proptea peste genunchi o scândură cu picioarele tăiate pieziș și - În aceeași poziție În care dormea, În care mânca - Blecher sprijinea cartea ori caietul”. În 1930, Tudor Arghezi publică În Bilete de papagal primele două Încercări În proză trimise de bolnavul internat la Berck. În vara și toamna anului 1934, Blecher, aflat la tratament la Brașov, publică, În revista locală Frize, aforisme și traduceri din Apollinaire și Richard Arlington. Îi apăruse deja la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că ne potrivim? întrebă ea brusc. Îmi mai atingea din când în când coastele cu paharul și mă treceau fiori. — Ne potrivim? Tu ai treizeci și cinci de ani, eu am douăzeci și nouă. Vârsta potrivită, nu? — Vârsta potrivită? Repetam ca un papagal. — La vârsta noastră pricepem o mulțime de lucruri și ne putem înțelege și noi doi foarte bine. Ne-am descurca mai bine împreună decât fiecare pe cont propriu. Nu te-aș împiedica cu nimic în treburile tale și eu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
După ce devine ofițer, colaborează destul de asiduu cu poezii, traduceri și articole la periodice din orașele în care își face serviciul, dar și din București: „Linia nouă”, „Ramuri”, „Meridian”, „Adevărul literar și artistic”, „Poezia”, „Provincia literară”, „Gând românesc”, „Jurnalul”, „Bilete de papagal”, „Junimea literară”, „Sfarmă-Piatră”, „Jurnalul literar”, „Universul literar”, „Curentul literar”, „Convorbiri literare”, „Revista Bucovinei” ș.a. De sub tipar i-au ieșit placheta Întoarcere în vreme (1935) și traducerea Poeme de Rainer Maria Rilke (1938). În anii 1938 și 1939 anunța volumele Iarbă
FONEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287067_a_288396]
-
tinerimii”. La vârsta de șaisprezece ani se duce să se călugărească la mănăstirea Cernica și, după afirmațiile lui, l-a atras și pe Al. Sahia, pe care-l cunoscuse anterior, la viața monastică. În 1928 debutează în revista „Bilete de papagal”, la care colaborează în continuare și unde cunoaște numeroși scriitori din generația lui ori ceva mai vârstnici. A rămas cu studiile neterminate, deși a încercat, cu intermitențe, să le completeze. Colaborează la diferite reviste - „Zodiac”, „Herald”, „Stânga”, „Cuvântul liber”, „Adevărul
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
unde lucrează un timp ca tipograf și corector. În 1928 adoptă numele Liviu Deleanu în locul numelui de la naștere, Lipa Cligman. În 1940 s-a refugiat la Moscova, stabilindu-se apoi la Chișinău. A început să publice versuri în „Bilete de papagal” (1928), continuând să fie o prezență activă în reviste ieșene și bucureștene, precum „Ediția specială”, „Cuvinte literare”, „Vlăstarul”, „Floarea de foc”, „Șantier”, „Reporter”, „Viața literară”, „Hasmonaea”, „Adam”, „Facla” ș.a. Uneori a semnat și Luca Dan. Volumele Oglinzi fermecate (1930), Ceasul
DELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286718_a_288047]
-
ei a fost recunoscut de F. Busoni, de G. Enescu, cu care a dat recitaluri de sonate. A funcționat, între 1950 și 1954, ca profesoară de liceu în București, din 1954 predând pianul la Conservator. Debutează literar în „Bilete de papagal”, în 1929. Din 1935 publică proză, amintiri sau susține cronica muzicală și plastică în „Cuvântul”, „Muzică și poezie”, „Timpul”, „Curentul”, „România literară” (1940), „Revista scriitoarei”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. După 1950, colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Caietele Mihai
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
mută (1928) și Leagăn de cântece (1929). Ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români și premiat, scriitorul este deosebit de activ și în deceniul al patrulea. Redactor la „Facla” (1932-1934), el iscălește frecvent și în „Propilee literare”, „Ramuri”, „Universul literar”, „Bilete de papagal”, „Orizonturi noi”, „Cuvântul” (aici și cu pseudonimul Aenius) și în noua serie, din 1933-1936, a „Cuvântului liber”. În acest periodic, inserează, în 1935, primele două părți ale unui studiu asupra lui I.L. Caragiale, „cel din urmă ocupant fanariot”, cea de-
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
plecând apoi, cu o bursă, la Paris. Împreună cu Virgil Gheorghiu și Aurel Zaremba scoate la Iași revista avangardistă „Prospect” (1928). În paginile ei, apoi la „unu” ori la „XX. Literatură contimporană”, publică poezii și proză. Mai colaborează la „Bilete de papagal”, „Opinia”, „Lumea”, „Manifest”, „Jurnalul literar”, „Cuget moldovenesc”, „Vremea”, „Ecoul”, iar după 1950 scrie la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Veac nou”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. Vreme de aproape două decenii profesor de franceză în învățământul liceal (din 1954 la
DIMITRIU-PAUSESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286781_a_288110]
-
din București (1965-1970). După absolvire a funcționat în câteva școli și licee din Găești, predând limbile franceză și română. Ca inițiativă culturală, i se datorează revista lunară de cultură „Litere”, cu redacția la Găești și Târgoviște, adoptând formatul „Biletelor de papagal” și continuând spiritul „Kalendelor” interbelice. În 1968 a debutat cu poezie - care-i va defini dominant profilul de scriitor - în „Argeș”, semnând Dorel Cristea; în 1971, la rubrica „Vă propunem un nou poet” a „României literare”, Geo Dumitrescu îi publica
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]