1,677 matches
-
loc în 2004. În iunie 2005, o unitate de parașutiști din cadrul Armatei Israeliene, care opera în apropiere de Fermele Shebaa, a atacat trei libanezi care fuseseră identificați ca membri ai forțelor speciale Hezbollah, ucigând o persoană. Casetele video recuperate de parașutiști conțineau filmări cu cei trei care înregistrau descrieri detaliate ale zonei și „se purtau prostește”. De-a lungul următoarelor 12 luni, Hezbollah a avut trei încercări nereușite de a răpi soldați israelieni. Pe 21 noiembrie 2005, trupele speciale Hezbollah au
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
începutul anilor 1980, cel de mașină de luptă a infanteriei aeropurtate. Primul vehicul, BMD-1, beneficia de aceeași putere de foc prezentă pe BMP-1, dar spre deosebire de acesta din urmă putea fi transportat sau chiar parașutat de avioanele de transport. Unitățile de parașutiști au fost astfel mecanizate, însă cu prețul unui număr mai mic de soldați transportați în interiorul vehicului blindat (cel mult patru soldați și cei trei membri ai echipajului). Deși aceste vehicule au fost folosite în timpul Războiului din Afganistan, armatele NATO nu
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
spre orașul Cassino, a fost distrusă de 1.400 de tone de bombe lansate de forțele aeriene americane. Bombardamentul a fost lansat din teama ca abația să nu fie folosită ca post de observație pentru apărătorii germani. După două zile, parașutiștii germani au ocupat poziții în ruine; distrugerea provocată de bombardament și zona plină de dărâmături le-a dat soldaților protecție față de atacurile aeriene și de artilerie, făcând din acel sit o poziție defensivă mai viabilă. Între 17 ianuarie și 18
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
au fost însă blocate de tirul susținut de mitralieră de pe pantele de sub mănăstire. În pofida luptelor crâncene, Divizia 34 nu a reușit să cucerească ultimele redute de pe Dealul 593 (denumit de germani "Muntele Cavaleriei"), ținut de batalionul 3 din Regimentul 2 parașutiști german, punctul dominant de pe creasta ce ducea spre mănăstire. La 11 februarie, după un ultim asalt nereușit de 3 zile asupra Dealului Mănăstirii și asupra orașului Cassino, americanii s-au retras. Corpul II american nu mai avea resurse, după două
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
au fost duși la mănăstirea Sant'Anselmo. La 18 februarie, abatele s-a întâlnit cu comandantul Corpului XIV Panzer, general-locotenentul Fridolin von Senger und Etterlin. Un călugăr, Carlomanno Pellagalli, a revenit la abație; când a fost văzut umblând printre ruine, parașutiștii germani au crezut că este o fantomă. După 3 aprilie, el nu a mai fost văzut. Ce se știe acum este că germanii se înțeleseseră cu călugării să nu folosească abația în scopuri militare cât timp aceștia mai erau acolo
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
fantomă. După 3 aprilie, el nu a mai fost văzut. Ce se știe acum este că germanii se înțeleseseră cu călugării să nu folosească abația în scopuri militare cât timp aceștia mai erau acolo. În urma distrugerii, soldați ai Diviziei 1 parașutiști germană au ocupat ruinele mănăstirii, transforând-o într-o fortăreață și post de observație, o problemă serioasă pentru forțele aliate. În noaptea de după bombardament, o companie a primului batalion din Royal Sussex Regiment (unul din elementele britanice din cadrul Diviziei 4 indiene
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Brigada 20 blindate pe drumul de la Cairo la ferma Albaneta (drum ce fusese pregătit de unitățile de geniu pe întuneric) și de acolo către mănăstire. Un contraatac surprinzător și puternic susținut asupra mănăstirii de pe Dealul Castelului venit din partea Diviziei 1 parașutiști germane a perturbat total orice posibilitate de atac asupra mănăstirii dinspre dealurile Castelului și Spânzuratului în vreme ce tancurile, lipsite de susținerea infanteriei au fost toate scoase din luptă până la jumătatea după-amiezii. În oraș, atacatorii au avansat greu, și per total inițiativa
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
comandanții lui. S-au exprimat mai multe opinii privind perspectiva victoriei, dar era evident că diviziile neozeelandeză și indiană erau epuizate. Freyberg s-a lăsat convins că lupta nu mai poate fi susținută și a renunțat la atac. Divizia 1 parașutiști germană, descrisă după câteva săptămâni de generalul Alexander, comandantul teatrului de operațiuni din Italia, într-o conversație cu generalul Kippenberger drept „...cea mai bună divizie din armata germană...”, suferise pierderi grele, dar câștigase. Aliații au petrecut următoarele trei zile stabilizând
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
și neozeelandezilor în cea de a doua) pentru respingerea contraatacurilor tancurilor germane. În munții de lângă Cassino, "Monte Calvario" (Muntele Calvarului, denumit și Punctul 593 sau Creasta Capului de Șarpe) a fost cucerit de polonezi doar pentru a fi recapturat de parașutiștii germani. Timp de trei zile, atacurile poloneze și contraatacurile germane au dus la pierderi grele de ambele părți. Corpul polonez a pierdut 281 de ofițeri și 3.503 soldați în asalturile împotriva Regimentului 4 parașutiști al colonelului Ludwig Heilmann, până la
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
pentru a fi recapturat de parașutiștii germani. Timp de trei zile, atacurile poloneze și contraatacurile germane au dus la pierderi grele de ambele părți. Corpul polonez a pierdut 281 de ofițeri și 3.503 soldați în asalturile împotriva Regimentului 4 parașutiști al colonelului Ludwig Heilmann, până la oprirea atacurilor. „Doar opt sute de germani au reușit să respingă atacurile a două divizii”, zona din jurul munților fiind transformată într-un „Verdun în miniatură”. La sfârșitul bătăliei, polonezii au ridicat un monument pe pantele muntelui
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
valea Liri la 3 km vest de Cassino. În dimineața zilei de 18 mai, o misiune de recunoaștere a Regimentului 12 cavalerie Podolia al polonezilor a găsit fortificațiile mănăstirii abandonate și au înălțat un drapel polonez peste ruinele sale. Ultimii parașutiști germani (în număr de circa 200), ale căror linii de aprovizionare erau amenințate de înaintarea de-a lungul văii Liri, se retrăseseră cu o noapte înainte pe noile poziții de pe linia Hitler. Singurii apărători rămași erau un grup de treizeci
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
de vehicule și 2.000 de tancuri prin linia ruptă Gustav era o operațiune majoră care a durat mai multe zile. Următorul asalt asupra liniei a început la 23 mai cu corpul polonez atacând Piedimonte (apărat de redubtabila Divizie 1 parașutiști) pe dreapta și cu Divizia 1 infanterie canadiană (proaspătăm din rezerva Armatei a 8-a) în centru. La 24 mai, canadienii au rupt linia și Divizia 5 blindate a trecut prin breșă. La 25 mai, polonezii au cucerit Piedimonte și
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Živković, creierul din spatele misiunii de aprovizionare a Vukovarului. Unele surse susțin că el realizase un sistem de navigație GPS care permitea lansarea încărcăturilor cu o acuratețe de 10 metri. Ceilalți militari uciși au fost al doilea pilot, Mirko Vukusić, și parașutiștii Rade Griva și Ante Plazibat. Până în momentul morții lor, cei patru executaseră peste 30 de misiuni de aprovizionare și de luptă deasupra Vukovarului. Nereușind să se confrunte direct cu apărătorii, JNA a recurs la intense tiruri de artilerie de lungă
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
întruni suficiente persoane pentru a acoperi nevoile și a atinge scopurile bundeswehrului. Personalul din bundeswehr se ridică la aproape 250.000 de bărbați și femei. Aceștia constau din: Pe categorii de forțe armate, personalul este repartizat după cum urmează: 200 de parașutiști germani Bundeswehr vor fi trimiși pentru a sprijini trupele OSCE din Ucraina în 2014. Dintre aceștia, 150 ar trebui să monitorizeze cu drone încetarea focului în estul Ucrainei.
Bundeswehr () [Corola-website/Science/316933_a_318262]
-
în armată, a trecut cu succes examenele de admitere în ansamblurile de divertisment și muzica ale armatei, dar din cauza profilului militar înalt, a fost recrutat într-o unitate combatanta, si anume comandoul marin. Nevoind însă să facă antrenamentele necesare că parașutist din cauza fobiei de înălțimi, a fost transferat în cele din urmă forțele de blindate. Abia după un an și jumătate, după ce a fost rănit, i s-a dat voie să se transfere la Ansamblul de divertisment al flotei militare. Acolo
Shlomo Artzi () [Corola-website/Science/328959_a_330288]
-
erau convinși că o debarcare putea să aibă loc doar în apropierea unui port pentru a se asigura logistica trupelor care debarcă. În acest spirit s-a instalat artilerie grea și medie. În locurile unde era posibilă aterizarea planoarelor și parașutiștilor germanii au amplasat bare cu vârfurile ascuțite și unele zone inundate. În primăvara anului 1944 măsura 4.000 km și cuprindea Pentru construcția Zidului au fost mobilizat 291.000 lucrători din care 10 % erau soldați germani, din Danemarca până în Bidassoa
Zidul Atlanticului () [Corola-website/Science/328998_a_330327]
-
operare specializat și a prețului ridicat (8-10,000 dolari), a avut utilizări foarte limitate. Cumpărătorul principal a fost Guvernul Statelor Unite ale Americii. NAȘĂ l-a folosit în timpul misiunilor navetelor spațiale la începutul anilor '80, precum și Forțele Speciale, deoarece putea fi utilizat de către parașutiști în lupta datorită greutății reduse. În anul 1988, compania Grid Systems Corp. a fost achiziționată de către Tandy Corporation (RadioShack).
Grid Compass () [Corola-website/Science/327477_a_328806]
-
(n. 20 aprilie 1969 în Salzburg, Austria) este un parașutist și BASE jumper austriac. El este renumit pentru natura deosebit de periculoasă a cascadoriilor pe care le-a efectuat pe parcursul carierei sale. La BASE jumping, a stabilit recordul de săritură de pe cea mai joasă construcție (de la doar 30 de metri, cu
Felix Baumgartner () [Corola-website/Science/327516_a_328845]
-
sufletul, serviciul prin radiou a raportat că trupele sovietice au eșit pe teritoriul Avganistanului. Si după o yi și o noapte conducerea țării a recunoscut acest fapt, anunțind oficial introducerea de trupe în țară. O lună și jumate au ținut parașutiștii în Salang, apoi iau predat la regiment pușcă cu motor și sau mișcat mai departe. Pe 13 aprilie 1980, Leonid Khabarov a fost rănit pentru prima oară. El a fost rănit în umăr, următorul cartuș la lovit tot în aceiași
Leonid Habarov () [Corola-website/Science/326927_a_328256]
-
întregul Oraș Vechi, anexat de Transiordania, ulterior Iordania. Granița cu Israelul trecea la 200 m la nord de poartă. În iunie 1967 în timpul Războiului de Șase Zile au avut loc și la Poarta Damascului lupte grele între armata iordaniană și parașutiști israelieni, care, în cele din urmă au cucerit-o. După intrarea prin poartă Damascului, la dreapta se află Cartierul Creștin, iar la stânga Cartierul Musulman. La mijloc, spre dreapta, se găsește piața de ulei de măsline, în arabă Suk Khan al-Zeit
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
Nablusului, prin care se ajunge în cartierul arab Shekh Jarrakh, și în afara orașului, continuă cu drumul spre Nablus, Samaria, Galileea și în vreme de pace, până la Damasc. Spre vest, în direcția străzii Jaffa din Orașul Nou, trece Calea Hatzanhanim ("a Parașutiștilor"), iar spre nord vest strada Haneviyim (a Profeților, în trecut strada Consulilor) leagă Poarta Damascului de mai multe cartiere evreiești. În zilele de vineri prin poartă trec zeci de mii de credincioși musulmani de pe tot cuprinsul teritoriului controlat de Autoritatea
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
mai multor armate din lume. AG-9 a înlocuit aruncătoarele B-10 (calibrul 82 mm) și B-11 (calibrul 107 mm) din dotarea armatei române. În anii 1980 a fost introdus în dotarea companiilor antitanc din cadrul batalioanelor de infanterie, vânători de munte și parașutiști. Aruncătoarele AG-9 erau repartizate și companiei antitanc a regimentelor de parașutiști (câte trei plutoane cu nouă aruncătoare fiecare). În prezent, AG-9 este folosit și ca artilerie ușoară de către unitățile de vânători de munte. Pentru o mobilitate superioară, aruncătorul a fost
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
82 mm) și B-11 (calibrul 107 mm) din dotarea armatei române. În anii 1980 a fost introdus în dotarea companiilor antitanc din cadrul batalioanelor de infanterie, vânători de munte și parașutiști. Aruncătoarele AG-9 erau repartizate și companiei antitanc a regimentelor de parașutiști (câte trei plutoane cu nouă aruncătoare fiecare). În prezent, AG-9 este folosit și ca artilerie ușoară de către unitățile de vânători de munte. Pentru o mobilitate superioară, aruncătorul a fost montat și pe vehiculul ARO 24 cu motor diesel. Vehiculul avea
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
fost omorâți: unul într-un schimb de focuri, alți doi executați. În 1953, CIA formează un alt grup, din 13 români legionari refugiați în Germania, iar mai apoi îi trimite în România. În octombrie 1953 are loc procesul acestor 13 parașutiști, cu mare vâlvă. Cei 13 au fost condamnați la moarte și executați la 31 octombrie 1953, în închisoarea Jilava. Grupurile de rezistenți români din munți au fost foarte numeroase și diferite, puțin peste o mie. Puține dintre ele au reușit
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
jumatate de an. Cu toate acestea, Vasnetsov sărbătoresc acest eveniment nu în corpore — tata, mama, Pauline și Eugen în Krasnoiarsk, au plecat ei acolo temporar, până în moscova apartamentul dispune de reparații. La scurt timp de la Maria apare un tip nou — parașutist Vadim, iar Galina S. și-a găsit un nou prieten — Maxim, care lucrează cu ea la o universitate. Toată familia Vasnetsov se mută la loc numit Lochovo (Moscova). O casă de țară mare, în care sunt acum trăiesc, Serghei va
Fetele tatei () [Corola-website/Science/323070_a_324399]