1,831 matches
-
albe de cristal Și ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate - Azi, a murit chiar visul meu final. Și ninge-n miezul nopții glacial... Și tu iar tremuri, suflet singuratec, - Pe vatră-n para slabă, în jăratec, - Încet, cad lacrimi roze, de cristal. Trudit Iubito, și iar am venit... Dar astăzi, de-abia mă mai port - Deschide clavirul și cîntă-mi Un cântec de mort. Și dacă-am să cad pe covoare În tristul, tăcutul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
se plictisi să se mai preocupe de ceea ce devenise anost și fără de atracție, simțindu-se trasă pe sfoară și gratulându-l pe Vladimir cu epitetele dezamăgirii, care începeau, în cele mai bune cazuri, prin simple aprecieri disprețuitoare: nu face nici două parale, vă zic eu! Și ce dacă a absolvit Cibernetica și Informatica? Nu două, cât o fi având el, poa' să aibă și șapte facultăți, că tot aia-i! Nae Calaican, care stătea de vreme îndelungată la pândă, așteptând, cu răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am găsit aice la Eși și au zis că și el să află venit călare le Eși... Cafe încă ți-am luat 2 ocă, adică una ocă cafe eminu, de ace bună, pe care s-au dat 2 lei 15 parale, și una ocă cafe și cinzăci dramuri de ace proastă, pe care s-au dat 65 de parale și atâta s-au cuprinsu de 4 lei și s-au datu pe mâna ficiorului dumitale să o aducă, care să o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
încă ți-am luat 2 ocă, adică una ocă cafe eminu, de ace bună, pe care s-au dat 2 lei 15 parale, și una ocă cafe și cinzăci dramuri de ace proastă, pe care s-au dat 65 de parale și atâta s-au cuprinsu de 4 lei și s-au datu pe mâna ficiorului dumitale să o aducă, care să o bei sănătoasă. Pentru ciuboțele ce am trimes nepotului Răducanului scrii dumneata că-i sânt strâmtișoare, ce să facu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
găsi un loc mai de o parte... Și i-au aședzat pe locul sfintei mănăstiri Barnovschii, ce iaste de la poarta mănăstirii, dincoace, despre apus...au făcut șoproane, ca să încapă cu toții... Și pentru chirie locului...să aibă a da câte patru parale pe dzi de un trunchiu...Pe dziilele ce vor tăia vite și vor vinde carne, toate trunchiurile... să plătească chirie locului acei 12 bani pe dzi...” „Uite cum, încet-încet, voievozii încearcă să schimbe fața târgului și chiar reușesc. Și asta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
au înnegrit. Parcă e o găleată cu fundul în sus, c-o cruce-n vârf. - Cam mătăhăloasă... spun. - Au ridicat-o repede, cu bani de la oameni, dar nu prea mulți, aici îs șomeri. S-a învârtit însă preotul de niște parale de la românii din străinătate. - Bravo lui! - Ei, nu atât din dragoste pentru enoriași, din dorința de a-i aduce pe calea cea dreaptă, ci pentru că progenitura sa, un dobitoc patentat, dacă-i dai o dictare, începe să plângă... ei, fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vede bine?! Se poate și nu e de glumit cu așa ceva. Dar sunt atâția oameni care nu mai văd cum trebuie și care nu fac atâta caz de beteșugul lor. Cât a văzut normal, de ce nu și-a pus ceva parale deoparte? Nu are decât o singură mână - se va spune - cu greu își poate găsi de lucru! I s-a oferit slujba de paracliser. A zis că el, care a înghițit fum de pucioasă, nu vrea să înghită acum fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tale! Nu cârti, femeie! Bogații au sărăcit și au flămânzit, dar cei ce îl caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. O să-i fie bine fetei noastre, o să-i fie bine... și aruncă peste sicriu 20 de parale. Pe cea mijlocie a îngropat-o lângă clopotniță, îi plăcea tare mult să asculte chemarea. Era copilă, țăranii băteau coasele, ea făcea cruce pentru fiecare mușcătură a fierului. Părinte, rogu-te, lasă-mă să o îngrop sub clopote. O să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-l dăm la pizdă să îl mănânce, îl suge ca pe acadea olteanca. Hai să facem cheta, Dora-i fată ieftină, pentru căciula lui Vladimirescu stă crăcită toată noaptea și, pe deasupra, pune și patimă nebuna. 25 de lei, fiecare câte 5 parale? E mult, un pachet de B.T., țigările mele pe două zile, nu-mi convine, unul fute și altul gâfâie. Ce faci chiorule? Te dai la fund? Am spus eu, e gelos prostanul, nu vrea să-i defloreze fetița! Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bun rămas. Lasă-l Mihalache să vedem ce are de gând bolândul. Vine singur, nu-ți fă griji. Cei care au plecat cu bani erau pești grași. Dacă le luai urma, eheeeeei, bine ar fi fost... ăsta nu valorează nici o para chioară. La intrare în pronaos, scările, șerpi încolătăciți sub lună plină, ascundeau între solzi tăciuni aprinși. Bătea vântul; treptele, precum un pulover putred, se destrămau fum către cer. În biserică, lângă ziduri, stranele, îngenunchiate în cenușă, își justificau reciproc handicapurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toate și cât de anapoda îți iese lucrul început. DĂNILĂ: S-o mai fi întâmplat și-așa, da'asta mai demult... ONOFREI: Și, zi, ai plecat să vinzi boii... DĂNILĂ: Plecat. ONOFREI: Se vede treaba că ai mare trebuință de parale, dacă te desparți de-așa mândrețe. DĂNILĂ: De parale aș avea mai puțină trebuință, pentru că nici nu-s prea învățat cu ele. Mai mare nevoie aș fi avut de-un car, iară dumneata, cumetre Onofrei, m-ai cam pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
DĂNILĂ: S-o mai fi întâmplat și-așa, da'asta mai demult... ONOFREI: Și, zi, ai plecat să vinzi boii... DĂNILĂ: Plecat. ONOFREI: Se vede treaba că ai mare trebuință de parale, dacă te desparți de-așa mândrețe. DĂNILĂ: De parale aș avea mai puțină trebuință, pentru că nici nu-s prea învățat cu ele. Mai mare nevoie aș fi avut de-un car, iară dumneata, cumetre Onofrei, m-ai cam pus pe gânduri. Zici că nu prea era marfă de soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fugit boii de la car și-ai rămas în drum? DĂNILĂ: Ba nu, mă mai hodineam și eu oleacă. COSTEA: Așa? Tare bine! DĂNILĂ: Da-ncotro așa de dimineață? COSTEA: Ia, la târg cu râia asta de capră, să fac ceva parale pe dânsa; că mă tot mână de-o vreme nevasta și-mi zice: Costeo, avem opt capre-n ocol și nici un leu în pungă! Mărită vreuna, să ne mai ajungem și noi din capete. DĂNILĂ: Costea îți zice? COSTEA: D-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
atâta sodom de capre? COSTEA: Cum de ce? Ca să am folos. DĂNILĂ: Ce folos poți avea? Dumirește-mă și pe mine. COSTEA: Păi, ascultă aici: laptele de capră este știut că-i cel mai prima din lume. Și iei pe el parale frumoase; asta-i una la mănă! Primăvara, de la fiecare capră dobândesc cel puțin câte doi iezi, carevasăzică la opt capre, măcar 16 iezi; îi las pân's-azvârl oleacă, pe urmă-i aranjez cum știu eu și nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acu'... Ba că-l anină, ba nu știu ce... Eu atâta văd încaltea, că l-am boit cum trebuie pe cumătrul Costea Conovăț. Ia hai, leliță, hai acasă degrabă. Mai rar așa chilipir. Auzi lapte, carne cât poftești, piele de cojoc, lână, parale..., cinci la mână și tot așa mai încolo. Dă-l focului de car, că asta-i mai bună ca toate, Nea, râie, unde tot tragi? Ie-te-te! Nu cumva ți-a veni în minte să sai cu coarnele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
așa un timp, mira-m-aș să nu strigi după jandari, să mă bage la beci, c-am venit cu sălbătăciunile pământului după mine, să te-nghită! Și, la o adică, un gânsac așa, ca al meu, nu face nici o para cu bortă? MARCU: Am spus eu așa ceva? Cine are trebuință, să-l ieie sănătos. Și fii sigur că, pănă la urmă, tot o să ți-l ieie careva. Iaca eu, de-o pildă. Fiindcă tot te-ai pornit la negustorie, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plin în spate. Pare agitat și speriat.) Iar ai venit, împielițatule? Ce-ți mai trebuie? Și ce duci în spinare? CODÂRLIC: Ce duc eu în spinare îți trebuie ție. Iaca ici (pune sacul jos), iaca ici un burduf plin cu parale. Mai marele nostru, Săcăluș, a băgat mâna pân-la cot în vistierie și-a pus aici bănăretul pământului. Haide, ia-i, și să te cam cărăbănești din poiană. Altfel, e rău de tine! Înțeles-ai? DĂNILĂ: Ei, așa se schimbă treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Săcăluș, a băgat mâna pân-la cot în vistierie și-a pus aici bănăretul pământului. Haide, ia-i, și să te cam cărăbănești din poiană. Altfel, e rău de tine! Înțeles-ai? DĂNILĂ: Ei, așa se schimbă treaba! Zici că-s parale acolo? CODÂRLIC: D-apoi cum? Puzderie. Ia privește... (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede) Neam de neamul tău n-a visat așa bogăție! DĂNILĂ: Ia uite, măi frate! Apoi aveți noroc, spurcaților, că mi-i mai dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
picioare și să te mai și roage, pe deasupra, să-i primești. Nici asta nu se ia din drum... Vezi ce-nseamnă să te ții bățos? Numai că stau și mă chitesc: oare cum pacatele mele să car cogeamite burduful cu parale acasă? Cu iapa? Acu', las' c-ar cam deșăla-o, da' cum să-i aburc sus? Să-nham iapa la sac, iară nu merge, că sacu' n-are roate, să tot umblu cu el când la deal, când la vale. Iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zis mai-marele nostru, Săcăluș, că-mi taie coada și mi-o bagă pe gât... Vai de sufletul meu... (iese, trage după el un buzdugan) DĂNILĂ: Da' ce târâi după tine? Ce-i cu buzduganul acela? Mi-l faci dar peste parale? N-am trebuință, balțatule, că, după cum spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când îs eu prepeleacul tău? Vezi că-nșfac cel buzdugan, și când te-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te-a râde lumea! (intră amândoi) Iaca, Dănilă îi ici, de față. DĂNILĂ: E-he-he, să crestez în grindă, bădie! Ați catadixit să umblați pân-la pragu' meu... ISPAS (se apropie, se uită la sac): Bre, bre, da' știu că ai ceva parale! Ai găsit vreo comoară, Dănilă? ANISIA (se uită și ea): N-ar fi de mirare; norocu' bate mai ales acolo unde lipsește mintea... DĂNILĂ: Ba mă iartă, cumnată dragă, numai că lucrurile stau tocmai pe dos. Cât am fost tăntălău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că n-am atins-o! PAFNUTIE: Trebuie s-o fi atins, că singură nu s-a ridicat de la locul ei, în două labe, ca să se mute dincoace... HABACUC: O fi lunecat, cine știe cum... Ș-apoi, Sfinte Pafnutie, doar nu jucăm pe parale! PAFNUTIE: Urât mi-a fost mie, de când lumea, prooroace, sfântul care umblă cu șireclicuri la țintar! Vei face dară bunătatea sfinția ta să duci la locul ei această boabă de fasole. HABACUC (mormăit): Iaca o duc! (mută) Da' nici sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
apoi mie mi s-arată a fi încă în putere... BABA RADA: Ce-are-a face asta la sfinția sa? L-a pus el pe picioare pe un hodorog ca Sandu Țurlacu... și-apoi pe-acela îl știu eu că nu făcea multe parale nici când era tânăr... Iară pentru sufletul sfinției sale n-a fi vrednic să lucreze? BABA FIRA: Mărită-te, fată, cu dânsul, până nu ți-l suflă alta. BABA LUȚA: Vorbesc eu cu popa Niță, și nu s-a pune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
german, naturalizat american în 1943; evreu fiind, a fugit în 1933 din Germania, întâi la Paris, emigrând apoi în Statele Unite A scris muzică orchestrală și de cameră și a colaborat cu scriitorul Berthold Brecht la opere precum Opera de trei parale și Ascensiunea și decăderea orașului Mahagonny. În Statele Unite a compus o serie de partituri de succes pentru Broadway. . Tomás de Torquemada (1420-1498) - călugăr dominican spaniol, primul Mare Inchizitor, faimos pentru cruzimea cu care a condus Inchiziția spaniolă în demersul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu cânepă indiană. Gore mângâie halba plină, abia primită, admirându-i spuma, apoi aruncă și el o privire Înduioșată către ecranul televizorului. Sandule, despre morți numai de bine, așa se spune. Ei l-au făcut celebru, ei i-au dat parale când cu rușii În afganistan, ei Îl scot din celebritate. Dar de data asta l-or fi omorât cu adevărat? Osama ăsta parcă are șapte vieți, precum pisica lu` nea tomiță de la patru, mereu cădea de la balcon și știți cu toții
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]