2,056 matches
-
te miri ce netrebnic...!”, avea inima Îndurerată, gândurile răvășite umbrite de cele mai negre presimțiri...! Spre deosebire de alte ierni ale timpului trecut, iarna anului 1981 se dovedi incredibil de aspră. Viscole deosebit de violente, căderi masive de zăpadă, ger cumplit ce-ți paraliza respirația sufoca orice activitate pe toate șantierele de construcții care trimese muncitorii În vacanță de iarnă, numai brigăzile de arestați ai penetenciarului Rahova nu cunoșteau odihna. Sărmanii, Îmbrăcați rudimentar cu haine militare ce proveneau din secolul trecut, cârpite grosolan cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Împreună cu Atena, desigur și cu restul colectivului de muncă, petrecere care desigur va trebui să dureze ce-l puțin o zi și o noapte, bucurându-se de libertatea ce se Întrezărea...! Având formulată În memorie apărarea acuzatului Tony Pavone, avocații paraliză asistența cu o pledorie indubitabilă, cerând punerea imediat În libertate a inculpatului Tony Pavone, casarea dosarului, repunerea În drepturile avute Înainte de arestare, plata integrală a salariului pentru perioada cât a fost surghiunit...! La rândul lui judecătorul zâmbi Într-un anumit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gata...! Dacă va fi nevoie, să declare...mobilizare generală! A doua zi la ora opt dimineața, suficient de circumspect de zilele ce vor veni, am reluat lucrul la prăvălie În calitate de “Băiat la toate” și câteva minute mai târziu, mai să paralizez de frică...! “Lovitură de Stat”...Mareșalul Ion Antonescu arestat, România a declarat război Germaniei Naziste și a Întors armele Împotriva lor,fraternizând cu armata sovietică...! Era ziua de 23 August 1944...!” Prima pagină a tuturor ziarelor era ocupată cu fotografiile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zile, noapte de noapte fără Întrerupere am tronsportat cadavre făcând cam 12-14 drumuri de fiecare dată, cu mâinile pline de sânge Încât mănușile de protecție Încă nu se inventase la comuniști iar mirosul de cadavre unele aproape În putrefacție Îmi paraliza simțul și tăria de-a fi lucid. Pentru a nu contracta cine știe ce microb periculos, dimineața la intrarea În camera Nr.10 Îmi spălam bine mâinile cu urina mea: singurul robinet În care picura ceva apă, dacă reușeai să ajungi la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am introdus În organismul meu o mică cantitate de materie radioactivă, nu am găsit cuvintele necesare pentru a putea descrie groaznica mea intoxicare. Creerul mic devenise din profunzime emițător de “Unde elecro-magnetice” În care timp de 48 de ore eram paralizat cu trepidații violente ce până și limba tremura agresiv, În timp ce viața se străduia să mă părăsească, alternativ În fiecare lună timp de doi ani de zile. Numai construcția mea robustă și extraordinară voință de a trăi m-a salvat dela
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o corectâ activitate profesională și predare În termen a obiectivului contractat. Din nefericire este contaminat cu o chimică radioactivitate datorită unui pește otrăvit și pregătit pentru fi consumat. Timp de doi ani de zile, În fiecare a patra săptămână este paralizat și având teribile halucinații cade În comă și, de fiecare dată este la un pas de moarte. Se Îndrăgostește de o frumoasă grecoaică, făcând planuri de căsătorie numai după ce vor petrece concediul de odihnă În București, orașul natal al lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
animale, iar mutarea lui de la noi constituie, cu adevărat, o pierdere inestimabilă pentru Mișcarea Legionară și pentru tot Neamul Românesc. Constantin Em. Bucescu (1931-2007) In memoriam (la a doua-i comemorare) Viscolul din noaptea de 18 spre 19 decembrie 2009, paralizând transporturile aerian, feroviar, naval și rutier, a făcut imposibilă plecarea mea de acasă, din provincie, spre a participa, În ziua de sâmbătă, 19 decembrie, la a doua comemorare a regretatului nostru camarad Constantin Em. Bucescu, mare cărturar, patriot și naționalist
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
am luat câțiva și i-am mâncat cu sare. S-a Înnoptat, am intrat În pat și am Început să halucinez. De la picioare, urcând la genunchi, apoi sus, până la coapse, Îmi simțeam corpul cum răcește și aveam senzația că sunt paralizat. Ai mei nu știau ce să-mi facă. Mi-au dat laptele, care se mai afla În casă, apoi au mers la vecini și-au mai cerut lapte, dându-și seama că mă otrăvisem cu bureții pe care-i mâncasem
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de râme și cârtițe ca să găsească Intrările. Ajungeam, tot vorbind, în valea plină de flori. Ne tolăneam între flori, în aerul verde, și continuam discuția, care devenea tot mai dezlânată. Până la urmă fascinația acelui loc de o frumusețe ireală ne paraliza și rămî-neam multă vreme tăcuți, lungiți unul lângă altul. Trăiam o tulburare liniștită, acceptam firescul unui erotism inocent, ca și cum ființele ar fi fost de trei sexe și nu de două, dar sexele lor ar fi încă înmugurite, încă în stare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
burțile sferice, strîngîndu-mă în plasa de abur ca pe un cocon de fluture, imobilizîndu-mi brațele, genunchii, coatele, fiecare deget în parte. Mă cocoloșeau, mă ghemuiau, mă fixau cu minusculii lor ochi, mă manevrau cu extremitățile păroase ale labelor. Și când, paralizat de vis și de firele rezistente, abia dacă mai puteam roti doar ochii în orbite, păianjenii, perfizi și tăcuți, mi-au atacat inima, ca pe o muscă mare și neagră, ca pe un bărzăune înnebunit. Se repezeau brusc la ea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înnebunit. Se repezeau brusc la ea, cu chelicerii transparenți șiroind de venin. Inoculau acolo aminoacizii fatali și se retrăgeau fulgerător. Urmau aritmii și convulsii, lipsă de aer și durere săgetătoare. îmi simțeam ochii ieșindu-mi din orbite. Corpul îmi era paralizat, căci avuseseră grijă să mă înțepe mai întîi în ceafă, în zona bulbului numită locus ceru-leum, iar acum eram cu totul al lor. "Păianjenii îmi caută inima", auzeam în tot acest timp în urechi: "Păianjenii îmi caută inima..." Pluteam în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de tot. Durerea a fost însă atât de violentă, de parcă mi s-ar fi împlîntat în inimă un cuțit. Am gemut și am deschis ochii în lumina gri și rece a dimineții. O vreme am rămas cu ochii în gol, paralizat de mesajul teribil al visului meu, împietrit încă de fascinație și de groază. Nu știu de ce, îmi venea stăruitor în memorie aceeași imagine: patul meu devenea un mormânt străvechi, profanat și dezvelit, așa cum văzusem la muzeul de istorie, sub sticlă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
erau înotători de excepție. Cu zeci de ani în urmă, Beppo descoperise Oceanul Indian și de atunci călătorea în fiecare vară împreună cu tovarășii lui de muncă și bineînțeles cu soția și fiul lor. Pe Beppo îl doare inima, simțindu-se ca paralizat la gândul că acești dragi tovarăși de muncă și călătorie nu mai sunt. Afacerile merg prost, tipăritul albumelor de artă a devenit extrem de scump. Toți acești artiști lombarzi - Rafael, Leonardo, Tizian, Di Albano, Veronese, Guido Reni, Mantegna sau Salvatore Rosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai tare decât cuvintele astea. Paula și Maia, o femeie la cincizeci de ani, cu enurezis și automatism ambulatoriu nocturn, povesteau, fiind cele mai vechi în salon, despre o bolnavă căreia îi înțepaseră sub ochii lor măduva spinării și îi paralizase partea de jos a corpului. Dacă îți mai suflau și aer în creier, pentru encefalogramă, rămâneai cu niște dureri de cap, ziceau ele, de-ți părea rău că-l ai pe umeri, până se resorbea tot aerul. Ne uitam de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochii și făceau gesturi bizare în borcanele lor verzui. Unul dintre ei reușise să se cațere pe marginea cilindrului și de acolo se pregătea să sară pe podea, târând după el un cordon ombilical de jumătate de metru. Aș fi paralizat de groază dacă Andrei nu m-ar fi târât repede afară. A urmat o goană istovitoare. Sălile se deșteptau. În vitrine începea mișcarea, se căscau boturi și se roteau ochi. Păsările începuseră să cârâie și să țipe, bătând din aripi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dintr-o bucată de carne. Un chiuit, ai zice, necîinesc, așa cum zici uneori "urlet neomenesc". Mașina a dispărut, iar câinele a rămas în mijlocul străzii, învîrtindu-se repede în jurul cozii, țipând la fel de tare și tîrîndu-se doar pe labele din față. Cele dinapoi paralizaseră, inerte. Țipa continuu, până când s-a apropiat o altă mașină, din aceeași direcție. L-a lovit din nou, de data asta luîndu-l pe dedesubt și aruncîndu-l înapoi cu burta-n sus. Urletul animalului, tot timpul (o secundă sau două) cât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care-mi ajung până la lustră, îmi văd victima înțepată, paralizată, deja incapabilă de orice rezistență. Totuși vie, cu memoria întreagă, gelatinoasă, numai bună să fie ingerată. La sfârșitul nopții, din această femeie care acum are fața contractată de plăcere (sau paralizată de suferință?) va mai rămâne doar o carapace uscată, legănîndu-se în plasa mea scânteietoare. Dar nu-mi place să mă ocup de aspectul tehnic al capturării și înjunghierii. Aceste aspecte presupun că le cunoști foarte bine din propria ta experiență
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
depărtez fără să salut. Uneori se întâmpla ca, gonind după o femeie care-mi prinsese privirea și mă chema cu ochii ei groaznici, o altă femeie din mulțimea care venea spre mine să-mi arunce aceeași privire tânjitoare și imperativă. Paralizat de nehotărâre și de nevoia de a alege rapid, mă opream în loc, dar, observând că femeia care merge în fața mea se uită înapoi după mine, mă întorceam și o porneam pe urmele ei, privind și spre prima femeie care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în fața geamului florăriei prin care plantele se vedeau ca niște pete de lacrimi din cauză că pe partea dinăuntru a ferestrei se prelingea apă, am pășit pragul. Și, pe când trăgeam în piept semiântunericul umed și parfumat al încăperii, am simțit cum îmi paralizează brusc întreaga ființă: Sonia era și ea în magazin. Aveam pe cap chipiul vechi de licean cu cozorocul decolorat și plesnit. Și eram îmbrăcat cu niște pantaloni vechi, roși în genunchi. Am simțit cum picioarele îmi tremură îngrozitor și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apa care rămâne la fund. — Problema nu este uleiul... - spuse Sam Muller. Problema e că nu știm ce fel de ulei este, nici ce substanțe chimice conține. Există substanțe ce se dizolvă în apă și ne pot omorî, orbi sau paraliza. În ceea ce mă privește, nu sunt dispus să risc. Majoritatea tovarășilor săi arătară, într-un fel sau altul, că sunt de aceeași părere cu el, așa încât, la un moment dat, Mecanicul ridică mâinile în sus, cerând să se facă liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
orice poate semnifica vreo nenorocire. La o petrecere între profesori protagonistul sesizează toate banalitățile discuției, e nereceptiv la glume, neparticipând la euforia generală pentru a se gândi la moarte. Sandu amână o proiectată vizită la mormântul Irinei și se simte paralizat în fața tramvaiului pe care scrie „Bellu”, pentru ca apoi să regrete că nu a urcat. Vinovăția apare la erou ca un blestem, și nu dintr-o conștientizare a lașității și indeciziei sale. Moartea Irinei e un eveniment printre atâtea altele, mai
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
îl năvăli și-și aduse aminte că fusese rugat de Otilia să se mute din acest cartier. Făcu cu gândul mișcarea de a se deplasa din strada Antim în strada Știrbeyvodă, însă, ca o pisică, Aglae îl pironea și-l paraliza. Nu putea să se mute, fiindcă n-avea cum să explice Aglaei plecarea. Zăpăcit, moș Costache apelă mintal la Pascalopol. Pe el avea G. Călinescu să-l implore să-l scape din încurcătură, fiindcă totul, de altfel, îi venea pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
păcătui cu un tânăr simpatic este acum pentru mine, fără ipocrizie, singura distracție în viață. Îți dau voie să vii oricând ca să încerci să mă tragi pe calea pierzării. Felix înțelese îndemnul spiritual al fetei, dar o sfială grozavă îi paraliza orice gest. Se simți stupid. Dorea din tot sufletul pe această fată simplă și grațioasă și-și dădea seama că răceala lui era jignitoare pentru o femeie care mersese atât de departe. Luă amândouă mâinile Georgetei și le sărută și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se scoale! Doarme dus. - E chestie gravă, comentă Stănică, din plăcerea de a vorbi.La vârsta asta, pierderea de cunoștință ce poate să fie decât dambla? De trezit, se trezește el, dar e de văzut cum. Poate i s-a paralizat un braț, un picior, astea sunt accidente clasice. - Ba să mă ferească Maica Domnului de așa pacoste.Decît așa, mai bine să-l ia Dumnezeu. - Îl ducem la spital.Aglae privi pe Stănică în ochi, încruntat. - Că doar n-o să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o maturitate enigmatică. Cu toată exuberanța fetei, Felix se simțea inferior. În ochii Otiliei mocneau judecăți despre viață și despre el, hotărâri îndelung meditate, ironii. Asupra unei astfel de fete, nu putea avea nici un fel de autoritate, seriozitatea ei îl paraliza. Oricât compararea i se părea jignitoare, se gândea la Georgeta. Aceea părea și ea emancipată, liberă în mișcări, protectoare și avea și ea detestabilul tic de a-l apuca de bărbie ca pe un copil. Și, cu toate acestea, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]