1,856 matches
-
apare pe ecran, să înceapă să cânte o muzică prevestitoare, astfel încât să nu existe riscul să-l confunzi cu binele. O lume în care cineva să-ți ceară să alegi între a te juca cu prințesa cea frumoasă din grădina parfumată și a te lăsa mâncat de balaurul cel hidos din prăpastia puturoasă. Ei, asta nu e deloc o alegere greu de făcut, nu? Nu e o alegere în urma căreia să agonizezi din cauza gândurilor, care să nu te lase să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întins. Iar mă confruntam cu sindromul variantei siropoase în conflict cu viața reală. De fiecare dată când sunt surprinse de bărbați, tipele din telenovele se întâmplă să fi ieșit tocmai atunci de sub duș, să fie acoperite cu loțiune de corp parfumată, părul umed le e strâns într-un prosop din care scapă niște șuvițe, și reușesc să arate absolut superbe, într-un fel absolut inocent și natural. Ceea ce e destul ca să te facă să vomiți. Dar în viața reală, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu sonorul Încet, tuburi de perfuzie și nenumărate aparate de monitorizare de ultimă generație pe care nu le-am văzut nici În revistele de specialitate, și prin care pacientul este supravegheat cu maximă vigilență și discreție de zeci de asistente parfumate. Pare cu totul improbabil să mai moară cineva În asemenea condiții, astfel Încît propun să mergem la restaurant. E plin, bolnavii rîd, bem un Martini, și privim prin podeaua de sticlă piscina de dedesubt. În cele din urmă părăsim clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Obosită de țipătul tăcerii din jur, aștern fânul proaspăt aromat și mă culc îngândurată... În lumina tainică a căruntelor stele, îmi las privirile descătușate să se scalde în rugăciune, până într-un târziu, când mă acopăr discret cu imensitatea cerului parfumat și adorm.
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
era mult mai mică decât copiii ei, în care s-a urcat, ea, femeie de 50 de ani, luându-și avânt într-un scârțâit lugubru al fiarelor neunse și roase de rugină, legănându-se, legănându-se, legănându-se lângă merii parfumați, înșirați de parcă ar fi fost trași cu rigla până în vârful dealului, sub cerul incredibil de albastru, care i s-ar fi părut incredibil de albastru și dacă s-ar fi alergat norii cei mai întunecați. Și atunci a izbucnit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimic, o indispoziție, nu vă faceți griji“, le zisese printre dinții strânși să nu strige de durere, „o să-mi revin, nu vă faceți griji“, și rămăsese singur în încăperea cu lumina stinsă, între paltoane și haine de blană moale și parfumată, zvârcolindu-se un timp, ghemuit pe o parte, cu o mână sub cap, privind geana de lumină strecurată pe sub ușă din încăperile celelalte, unde răsunau vocile și muzica. O auzea pe Ioana Sandi râzând gâlgâit, probabil se învârtea în ritmuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sudoare rece și gândindu-se: nu mi-e numai rău, nu e numai durerea, dracu’ s-o ia, sunt obosit, n-am chef de nimic, n-am chef nici de petrecerea asta, încep anul nou întins între haine de blană parfumate, apoi știind că trebuie să se gândească la altceva ca să nu mai simtă înțepăturile din pântecee, dar nemaivăzându-i cu gândul pe cei învârtejiți în splendoarea muzicii de dincolo, ce părea să se îndepărteze cu fiecare clipă de el, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
departe pe drum sau la capătul drumului, deși s-ar putea să nu existe un capăt al drumului. Ce mai știa era că s-a trezit cu Răzvan Brancu alături, care îl învelea cu una din acele haine de blană parfumată, îl întreba cum se mai simte, și-a întins mâna înțepenită sub cap, și-a pipăit cu cealaltă fruntea pe care sudoarea înghețase, s-a ridicat, durerile cele mari pieriseră, mai persista doar o jenă leneșă. Cât dormise? „La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ștefan încerca să acapareze din nou atenția celorlalți, dar șansele îi păreau minime. Mă străduiam să mă imaginez iarăși în cloître-ul benedictin, într-o pauză a studiului literelor clasice, meditând la fortuna imperatrix mundi, eventual cu niște fructe sau licori parfumate și reci alături de mine, dar nu mai reușeam sau pierise orice farmec. Mă cuprindea tristețea pe care o accentuau cântecele medievale și simțeam o și mai mare nevoie să beau ca să uit. Îl ascultam cu o ureche pe Cemeilă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Narcisco Rodriguez, ca să amintesc doar câțiva. Erau zeci de donații făcute În numele Mirandei pentru diverse organizații caritabile, o nesfârșită listă care părea a conține sute de sticle de vin și șampanie, opt sau zece poșete Dior, câteva zeci de lumânări parfumate, câteva vase orientale din lut, pijamale de mătase, cărți legate În piele, produse pentru baie, batoane de ciocolată, brățări, caviar, pulovere de cașmir, fotografii Înrămate și un număr suficient de aranjamente florale și ghivece cu flori cât să poată decora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o franțuzească de neînțeles. Când mi‑am extras, În cele din urmă, trupul Înveșmântat sumar, dar stilat, din limuzină, valetul nu mai era În așteptarea nimănui. Se auzea muzică interpretată live de o orchestră și se simțea miros de lumânări parfumate, care venea printr‑o fereastră situată deasupra unei mici grădini. Am inspirat adânc și am Întins mâna să bat la ușă, dar aceasta s‑a deschis larg. Cred că pot să spun, fără teama de a greși, că niciodată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
stăm“. Baia a fost fierbinte și Încântătoare, așa cum te și așteptai să fie În apartamentul adiacent elegantului apartament Coco Chanel din hotelul Ritz din Paris, și am petrecut alte câteva minute ca să mă ung pe tot corpul cu crema discret parfumată. Apoi, Înfășurată În cel mai moale capot de catifea pe care Îl pusesem vreodată pe mine, m‑am așezat să dau telefon. Fără să mă gândesc, am format mai Întâi numărul părinților, ceea ce probabil că a fost o greșeală: chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
legislația locală. Am pornit-o lejer pe bulevardul central care unea nordul cu sudul Residenciei Costaso; era o arteră cu două benzi pe sens, mărginită de palmieri Înalți, care țineau umbră căilor de rulare pustii. Stropitorile desenau curcubee În aerul parfumat, irigînd iarba proaspăt tunsă care delimita cele două sensuri. Pe marginile arterei, retrase În spatele grădinilor Înconjurate de ziduri, un șir de vile impozante, cu tende adînci deasupra balcoanelor. Nimic nu se mișca În afară de camerele de supraveghere care ne urmăreau trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care îl avea, bandajat de sus până jos și înțepenit în pat. Vorbise pe un ton liniștitor, aproape glumeț, cu Bobo și cu domnul Scarlat, dar mai cu seamă cu Anda, care apăruse la spital într-o vizită-fulger, vaporoasă și parfumată. îi povestise pe scurt nefericita întâmplare, încercând să minimalizeze durerea fizică și declarând că accidentul nu a fost decât o nouă provocare pentru el și o nouă dovadă că este invincibil și etern. Anda stătea în picioare lângă pat, având
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că locul de lângă ea e ocupat - fie și de un șofer agitat și mai mult ca sigur înfricoșat de zbor. Totuși, în mod miraculos, grupul dispăru undeva, spre fundul avionului, lăsând în urmă miasme inconfundabile. Clara desfăcu un șervețel umed parfumat și se șterse meticulos la nas, pe obraji și pe mâini, exact în clipa în care avionul demară în trombă pe pistă și se ridică oblic înspre nori, parcă înotând într-o mare împietrită. închise pentru o clipă ochii, ca și cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
printre cei curățați cu migala cea mai mare, cei mai alintați și mai Îngrijiți din Întreaga Anglie, și-i aduceau În mod constant premii la expozițiile locale. Oricum, personal n-am Întâlnit fructe din soiul lor care să fie mai parfumate - ca să nu mai vorbim că astăzi atât de multe asemenea soiuri au devenit, În peisajul supermarketurilor, niște rarități din cauza dezavantajelor lor comerciale, cum ar fi pulpa fragedă sau cerința misterioasă de a fi „mîncate din pom“. Încă mă mai obsedează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
nici celulita fetei, nici uzura ei, ci teama că n-am să pot normal și protejat m-a făcut să refuz. Bine-am făcut, cred... Nici prețul nu se potrivea cu oferta, dar poate că păream doar mai solvabil, așa parfumat cum mă preparasem (de o muie sănătoasă, ca să fiu sincer, Portnoy ordinar ce sunt și mă comport!) * Sigur, scenele astea nu confirmă deloc afirmația mea că eram pe drumul cel bun. Sau am spus asta doar despre Joy’s? Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ei, suferea de lombosciatică, la burta lui nici nu-i de mirare. O chema o dată pe săptămână, Laura Îl tratase deja de vreo trei ori. A patra oară, prăpăditul se pregătise așa cum văzuse el În filme, cu uleiuri și lumânări parfumate, cu Pachelbel by the Ocean la combina muzicală. Soft băiatu’! Până nu s-a Întors cu burta-n sus și i-a cerut Laurei să coboare cu mâinile mai jos. Hai, pune mâna, ce naiba, Îți dau un milion. Laura n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a vrut. S-a apucat să-și strângă lucrurile, să plece de-acolo. Ăla s-a ridicat și a Început s-o fugărească prin cameră. Mi-l și Închipuiam: chelios deja, burtos, cu cârlionții grizonați ai pieptului sleiți În ulei parfumat, tropăind În jurul mesei ca să pună mâna pe Laura. Însă Laura nu sesiza umorul situației, a Început să urle din toți rărunchii, Pârvu s-a speriat că aud vecinii și i-a dat pace. Cam atât deocamdată despre Pârvu, cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ce-or pățit creștinii? Eh, lucruri rele. Ca la război. Să le dea Domnu' multă sănătate! C-așa spun și eu! Tropotul copitelor aduce la gardurile din nuiele împletite ale caselor mici, din lut, pierdute printre pomi fructiferi cu rod parfumat și dulce, chipurile unor copii care-i privesc curioși. Hămăitul câinilor îi însoțește permanent, parcă și-ar transmite ceva unii altora. Un cârd de gâște cu burți grase și dungi maro pe gâturile lungi, pasc tacticos firele de iarbă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai făceau față cheltuielilor. De o mai bună gospodărire a văzduhului, pe modelul celui din Alaska, a apelor, pe modelul Amazonului. La birou, omul nostru mușcă dintr-un măr importat din Tasmania, se șterse pe buze cu o hârtioară umedă parfumată, scrisă cu literele unui alfabet necunoscut, deschise mapa. Conform xeroxurilor primite, nici o firmă națională nu se înscrisese la licitația cursurilor de ape, cu excepția uneia singure, dispusă să cumpere Săbărelul spre a-l pava cu ciment, și a îndrepta într-acolo
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
vânăt (fusesem băgat în poartă în ultimul meci), cu coatele julite și sângele închegat pe genunchi, pregătit să încasez binemeritata papară. Pândeam diminețile când bunica Aneta pleca la piață și cotrobăiam prin dulapul din bucătărie, în căutarea borcanelor mici și parfumate, legate cu țipla aia tăioasă pe care orice copil al comunismului și-a dorit, măcar o dată, s-o spargă. Acolo, dedesubt, clipoceau formele și culorile după care tânjeam: negru-vișiniul cireșelor amare; mieriul strugurilor albi; rozul unduit dintre petalele de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
soții sau doar uitați acasă ori la serviciu, iar carnea ardea, obosită și nerăbdătoare să fie dorită după o zi de muncă. Seara, asistentele se-aliniau spre stația de metrou sau deschideau Matiz-uri împodobite cu sacoșe de la „Cora“ și pomișori parfumați. Arbuștii din carton presat atârnau de-oglinda retrovizoare: brăduți galbeni, roz, albaștri sau verzi, spânzurați câte trei și împrăștiind snopi de-arome chimice. Pe bord, în dreapta șoferului, tremurau cutiuțele cu șervețele, cu limba albă de celuloză atârnând pe parbriz: micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să transporte în bagajele enorme, burtoase, atârnând ca un pește fiert peste picioarele vecinului? Haine? Vreo plapumă? Niște cadouri, pentru-acasă? Misterul rămânea, cu fiecare an, intact, împachetat în pânzele sacilor, colorate ca un pulovăr turcesc. Încărcată cu mărfuri grele și parfumate, corabia asta a lor, pe care se încăpățânau să nu mă invite, se umfla în vânt și, scăpând din ghearele tiranului de la catedră, zbura pe geam spre cine știe ce Dardanele din Bărăgan sau Oltenia. Și totuși, studenții își păstrau farmecul, încărcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
linia aia?“, m-am interesat. „Un nume precis. Care n-avea ce să caute-n epocă: Varo.“ „Varo? O fi vreo abreviere, gen Vagoane România?“ „Nu fi iconoclast! Nici vorbă de-așa ceva!“ Era moartă după asemenea cuvinte, rare, delicioase, aproape parfumate. Le folosea de fiecare dată când se simțea bine, iubea sonoritățile lor ample și înfoiate: foaier, abscons, mefient, iconoclast, flamboaiant. Când le rostea, parcă întâlneai o marchiză desfăcându-și corabia rochiei, pânză cu pânză, șiret după șiret, fundă cu fundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]