13,759 matches
-
în plan teoretic și experimental, îndeosebi în fizica particulelor elementare. În momentul apariției cărții Experiența microfizică și gândirea umană, nu existau decît cîteva particule. Actualmente, există cîteva sute de particule la fel de fundamentale din punct de vedere al interacțiunilor lor. Aceste particule sunt foarte departe de imaginea obiectelor stabile și armonioase. Evenimentele se prezintă experimental mai degrabă ca o creație și o anihilare continuă a particulelor. Fizica particulelor confirmă pe deplin viziunea antagonismului energetic din punct de vedere calitativ. Ea confirmă faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Actualmente, există cîteva sute de particule la fel de fundamentale din punct de vedere al interacțiunilor lor. Aceste particule sunt foarte departe de imaginea obiectelor stabile și armonioase. Evenimentele se prezintă experimental mai degrabă ca o creație și o anihilare continuă a particulelor. Fizica particulelor confirmă pe deplin viziunea antagonismului energetic din punct de vedere calitativ. Ea confirmă faptul că "... contradicția este un principiu de concentrare și de intensificare a energiei..." și că "... un sistem este cu atît mai rezistent cu cît forțelor
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cîteva sute de particule la fel de fundamentale din punct de vedere al interacțiunilor lor. Aceste particule sunt foarte departe de imaginea obiectelor stabile și armonioase. Evenimentele se prezintă experimental mai degrabă ca o creație și o anihilare continuă a particulelor. Fizica particulelor confirmă pe deplin viziunea antagonismului energetic din punct de vedere calitativ. Ea confirmă faptul că "... contradicția este un principiu de concentrare și de intensificare a energiei..." și că "... un sistem este cu atît mai rezistent cu cît forțelor sale antagoniste
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
principiu de concentrare și de intensificare a energiei..." și că "... un sistem este cu atît mai rezistent cu cît forțelor sale antagoniste le e mai greu să se elibereze de echilibrul pe care îl antrenează intensitatea lor egală..."35. Lumea particulelor apare astfel ca una din manifestările experimentale posibile ale stării T postulate de Lupasco. Forța viziunii lupasciene asupra antagonismului energetic se revelează de o manieră spectaculoasă în descoperirea experimentală a antiparticulelor ce conduc la conceptul de antiunivers sau de antimaterie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
experimentală a antiparticulelor ce conduc la conceptul de antiunivers sau de antimaterie. Trebuie precizat imediat că termenul "antimaterie" dă naștere unei confuzii, căci sistemele formate din antiparticule sunt tot materie. E vorba de o pură convenție. Spre exemplu, numești o particulă proton, și atunci antiprotonul apare ca antiparticula sa. Dar poți la fel de bine numi o particulă antiproton și atunci protonul apare ca antiparticula sa. Ceea ce este esențial e faptul că particulele și antiparticulele sunt legate printr-o subtilă relație de antagonism
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
că termenul "antimaterie" dă naștere unei confuzii, căci sistemele formate din antiparticule sunt tot materie. E vorba de o pură convenție. Spre exemplu, numești o particulă proton, și atunci antiprotonul apare ca antiparticula sa. Dar poți la fel de bine numi o particulă antiproton și atunci protonul apare ca antiparticula sa. Ceea ce este esențial e faptul că particulele și antiparticulele sunt legate printr-o subtilă relație de antagonism energetic între masă și energie. Dacă avem la dispoziție o anumită cantitate de energie, putem
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
E vorba de o pură convenție. Spre exemplu, numești o particulă proton, și atunci antiprotonul apare ca antiparticula sa. Dar poți la fel de bine numi o particulă antiproton și atunci protonul apare ca antiparticula sa. Ceea ce este esențial e faptul că particulele și antiparticulele sunt legate printr-o subtilă relație de antagonism energetic între masă și energie. Dacă avem la dispoziție o anumită cantitate de energie, putem produce, plecînd de la aceasta, o pereche particulă-antiparticulă. Reciproc, atunci cînd o particulă întîlnește o antiparticulă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
e faptul că particulele și antiparticulele sunt legate printr-o subtilă relație de antagonism energetic între masă și energie. Dacă avem la dispoziție o anumită cantitate de energie, putem produce, plecînd de la aceasta, o pereche particulă-antiparticulă. Reciproc, atunci cînd o particulă întîlnește o antiparticulă, se produce o dispariție a acestor entități, o anihilare însoțită de producerea unei anumite cantități de energie. Cînd un fragment de materie se află în prezența unui fragment de antimaterie, ele se anihilează reciproc, degajînd o imensă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
urmează mărturia lui Dirac 36, care a prevăzut teoretic existența pozitronului, mult timp înainte ca acesta să fie observat experimental. Studiind ecuația de undă relativistă a electronului, Dirac ajunge la concluzia că trebuie să fie prezent un nou tip de particulă. El înțelege rapid că această nouă particulă, care are o sarcină opusă celei a electronului, trebuie să aibă aceeași masă ca electronul. Dar Dirac nu ezită să-și prezinte descoperirea: Nu am îndrăznit să postulez o nouă particulă în acel
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prevăzut teoretic existența pozitronului, mult timp înainte ca acesta să fie observat experimental. Studiind ecuația de undă relativistă a electronului, Dirac ajunge la concluzia că trebuie să fie prezent un nou tip de particulă. El înțelege rapid că această nouă particulă, care are o sarcină opusă celei a electronului, trebuie să aibă aceeași masă ca electronul. Dar Dirac nu ezită să-și prezinte descoperirea: Nu am îndrăznit să postulez o nouă particulă în acel moment, căci la vremea aceea curentul de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
tip de particulă. El înțelege rapid că această nouă particulă, care are o sarcină opusă celei a electronului, trebuie să aibă aceeași masă ca electronul. Dar Dirac nu ezită să-și prezinte descoperirea: Nu am îndrăznit să postulez o nouă particulă în acel moment, căci la vremea aceea curentul de opinie era ostil noilor particule ". Într-adevăr, se cunoșteau electronul, purtător de electricitate negativă, și protonul, purtător de electricitate pozitivă, și se considera că e suficient pentru a explica cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
opusă celei a electronului, trebuie să aibă aceeași masă ca electronul. Dar Dirac nu ezită să-și prezinte descoperirea: Nu am îndrăznit să postulez o nouă particulă în acel moment, căci la vremea aceea curentul de opinie era ostil noilor particule ". Într-adevăr, se cunoșteau electronul, purtător de electricitate negativă, și protonul, purtător de electricitate pozitivă, și se considera că e suficient pentru a explica cele două tipuri de electricitate. De aceea, Dirac și-a modificat teoria, prezentînd-o ca pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
două tipuri de electricitate. De aceea, Dirac și-a modificat teoria, prezentînd-o ca pe o teorie a electronilor și protonilor, în ciuda faptului că protonul are o masă mult mai mare decît a electronului. Dar un matematician, Weyl, a demonstrat că particula suplimentară trebuie neapărat să aibă aceeași masă cu a electronului și că, prin urmare, trebuie să corespundă unei noi particule. Cîțiva ani mai tîrziu, această nouă particulă, pozitronul, a fost descoperită experimental. După descoperirea pozitronului, a trebuit să așteptăm peste
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în ciuda faptului că protonul are o masă mult mai mare decît a electronului. Dar un matematician, Weyl, a demonstrat că particula suplimentară trebuie neapărat să aibă aceeași masă cu a electronului și că, prin urmare, trebuie să corespundă unei noi particule. Cîțiva ani mai tîrziu, această nouă particulă, pozitronul, a fost descoperită experimental. După descoperirea pozitronului, a trebuit să așteptăm peste 20 de ani pentru a întrevedea o altă antiparticulă, antiprotonul, observată în 1955 la bevatronul din Berkeley. În experiențele făcute
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mult mai mare decît a electronului. Dar un matematician, Weyl, a demonstrat că particula suplimentară trebuie neapărat să aibă aceeași masă cu a electronului și că, prin urmare, trebuie să corespundă unei noi particule. Cîțiva ani mai tîrziu, această nouă particulă, pozitronul, a fost descoperită experimental. După descoperirea pozitronului, a trebuit să așteptăm peste 20 de ani pentru a întrevedea o altă antiparticulă, antiprotonul, observată în 1955 la bevatronul din Berkeley. În experiențele făcute în laborator, s-a putut pune apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
acel UNU metafizic..."43. Și totuși, bunul-simț părea să triumfe. S-a putut demonstra că materia este făcută din molecule, că moleculele sunt făcute din atomi, au putut fi sparți atomii, a putut fi spart nucleul atomic, punîndu-se în evidență particulele sale constitutive și s-au putut chiar pune în evidență (indirect) quarcii. Vom putea, oare, vedea într-o zi, în telescoapele noastre, vreo supercoardă fosilă a Big-Bang-ului ? Conceptul de constituent ultim al materiei este un concept asimptotic, un concept-limită. Democrația
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
substanțiale, suporturi ultime, termeni așa-ziși "materiali" ai unei relații, ci sunt ei înșiși relații, mereu"11. Supercorzile 12, așa cum apar astăzi în cea mai ambițioasă teorie a unificării în fizica cuantică și relativistă și care se presupune că reprezintă particulele și antiparticulele, nu sunt mai degrabă relații decît elemente substanțiale ? Terțul inclus este asociat cu o dialectică cuantică, cea a "contradicției relativ actualizate prin posibilul ambivalent, prin echivoc". Ea oferă accces spre "logica concretă care domnește adesea în adîncimile "sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a unității lumii, a non-separabilității sale. Lupasco o reînnoadă cu tradiția, deschizînd o perspectivă nouă asupra vechiului principiu de interdependență universală. Dar el anticipă cu un deceniu principiul bootstrap-ului, introdus în fizica cuantică de Geoffrey Chew15 și potrivit căruia fiecare particulă este ceea ce este pentru că toate celelalte particule există în același timp. Într-un anumit sens, orice particulă este făcută din toate celelalte particule. Nu este, deci, de mirare că Lupasco împărtășește, alături de teoria bootstrap-ului, ideea că nu pot exista constituenți
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o reînnoadă cu tradiția, deschizînd o perspectivă nouă asupra vechiului principiu de interdependență universală. Dar el anticipă cu un deceniu principiul bootstrap-ului, introdus în fizica cuantică de Geoffrey Chew15 și potrivit căruia fiecare particulă este ceea ce este pentru că toate celelalte particule există în același timp. Într-un anumit sens, orice particulă este făcută din toate celelalte particule. Nu este, deci, de mirare că Lupasco împărtășește, alături de teoria bootstrap-ului, ideea că nu pot exista constituenți ultimi ai materiei. E neîndoielnic faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
principiu de interdependență universală. Dar el anticipă cu un deceniu principiul bootstrap-ului, introdus în fizica cuantică de Geoffrey Chew15 și potrivit căruia fiecare particulă este ceea ce este pentru că toate celelalte particule există în același timp. Într-un anumit sens, orice particulă este făcută din toate celelalte particule. Nu este, deci, de mirare că Lupasco împărtășește, alături de teoria bootstrap-ului, ideea că nu pot exista constituenți ultimi ai materiei. E neîndoielnic faptul că, pentru Lupasco, știința, cel puțin o știință demnă de acest
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
anticipă cu un deceniu principiul bootstrap-ului, introdus în fizica cuantică de Geoffrey Chew15 și potrivit căruia fiecare particulă este ceea ce este pentru că toate celelalte particule există în același timp. Într-un anumit sens, orice particulă este făcută din toate celelalte particule. Nu este, deci, de mirare că Lupasco împărtășește, alături de teoria bootstrap-ului, ideea că nu pot exista constituenți ultimi ai materiei. E neîndoielnic faptul că, pentru Lupasco, știința, cel puțin o știință demnă de acest nume, are obligatoriu un fundament ontologic
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cuantice, care vor marca unificarea dintre revoluția cuantică și revoluția informațională. Consecințele acestei unificări sunt incalculabile. CRIPTOGRAFIA CUANTICĂ, TELEPORTAREA, CALCULATOARELE CUANTICE ȘI TERȚUL INCLUS Ideile și formalismul mecanicii cuantice au pătruns și în alte ramuri ale fizicii (fizica nucleară, fizica particulelor, fizica atomică și moleculară, fizica stării solide și a mediilor condensate în acest sens, putem vorbi despre o fizică cuantică), dar și în chimie, biochimie și chiar cosmologie. La drept vorbind, efectele cuantice nu se limitează la scara infinitului mic
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fac publică noțiunea mea de "niveluri de realitate". Am introdus această noțiune într-un articol publicat în 19823 în 3e Millénaire, revistă la care colabora și Lupasco. Formularea acestui concept a fost reluată în prima ediție a cărții mele Noi, particula și lumea 4. În plină pregătire a acestei cărți, am înțeles deodată că această noțiune oferea o explicație simplă și clară și pentru includerea terțului. Cu o anume sfială (cum avea să reacționeze un mare creator ca el la intruziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și istorice (familie, națiune), nivelul planetar, ni-velul comunităților în ciber-spațiu-timp și nivelul cosmic. În prezența mai multor niveluri de realitate, spațiul dintre discipline și de dincolo de discipline este plin de informație, așa cum vidul cuantic este plin de toate potențialitățile: de la particula cuantică la galaxii, de la quark la elementele grele care condiționează apariția vieții în Univers. Unitatea care leagă toate nivelurile de realitate, dacă ea există, trebuie neapărat să fie o unitate deschisă. Așa înțelegem astăzi vechiul principiu al interdependenței universale. De
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
unei teorii complete pentru a descrie trecerea de la un nivel la altul și, a fortiori, pentru a descrie ansamblul nivelurilor de realitate. Unitatea care leagă toate nivelurile de realitate, dacă există, trebuie neapărat să fie o unitate deschisă. În Noi, particula și lumea, a cărei primă ediție a apărut în 1985, am ajuns la concluzia, fondată pe teorema lui Gödel, că, în măsura în care teoria unificată a interacțiunilor fizice va fi axiomatică și în întregime formalizată, ea va fi necesarmente incompletă. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]