6,839 matches
-
să explic? Că înaintez cu fiecare rând ca pe un drum dintr-un ținut necunoscut și totodată familiar? Am lăsat brațele în jos. Iar când a plecat, m-am întors la lucrarea mea. Cel mai rău e că nu-mi pasă ce se alege de caiete. Am ajuns la numărul 4. Nu mai găsesc nici numărul 2, nici pe 3. Trebuie să le fi pierdut, sau poate că Berthe le-a luat într-o zi ca să aibă cu ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe care dai vina. Ori una, ori alta. Și ai rezolvat-o. Nu e mai complicat de atâta! În ambele cazuri, rezultatul este identic pentru populație. Cel care iese prost e cel arestat, dar, în cele din urmă, cui îi pasă de el? Dacă crimele continuă, asta e o altă poveste. Da, e adevărat. Micuța Belle de jour a rămas singura fetiță strangulată. Nu au mai fost altele. O dovadă suficientă pentru cei care provocau agitație că cel care fusese arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o altă poveste. Da, e adevărat. Micuța Belle de jour a rămas singura fetiță strangulată. Nu au mai fost altele. O dovadă suficientă pentru cei care provocau agitație că cel care fusese arestat era vinovatul. Asta-i tot. Caz clasat. Pasează mingea! Ceea ce voi povesti acum nu am văzut cu ochii mei, dar asta nu schimbă nimic. Mi-a luat ani de zile să strâng firele poveștii, să regăsesc cuvintele, etapele, întrebările, răspunsurile. Nu inventez nimic. De altfel, de ce aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
zgâlțâie umerii întorcând capul în toate părțile, fără încetare. Matziev se înfășoară în fumul trabucului său. Judecătorul îi spune primarului: — Sunteți martor la mărturisire. Primarul nu e martor, e uluit de ce se întâmplă. Își dă seama că muncitorului nu-i pasă de judecător. Își dă seama că Mierck își dă seama. Și, în fine, își dă seama că judecătorului nu-i pasă de adevăr. Are ceea ce vrea: o mărturisire. — Chiar putem vorbi despre o mărturisire? riscă primarul. Colonelul intră și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
martor la mărturisire. Primarul nu e martor, e uluit de ce se întâmplă. Își dă seama că muncitorului nu-i pasă de judecător. Își dă seama că Mierck își dă seama. Și, în fine, își dă seama că judecătorului nu-i pasă de adevăr. Are ceea ce vrea: o mărturisire. — Chiar putem vorbi despre o mărturisire? riscă primarul. Colonelul intră și el în horă: — Aveți urechi, domnule primar, și un creier. Așadar ați auzit și ați înțeles. — Vreți poate să conduceți dumneavoastră ancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca el pentru o secundă în brațele tale. Aș da capul lor pe o tavă, l-aș tăia eu însămi dacă în schimb aș avea din nou pe buze sărutul tău, dacă ți-aș regăsi mâinile și privirile. Nu-mi pasă că sunt odioasă. Mă lipsesc de judecată, de morală, de ceilalți. Aș ucide ca tu să fii viu. Urăsc moartea. Pentru că ea nu alege. Scrie-mi, dragostea mea, scrie-mi. Fiecare zi fără tine este o cumplită suferință. A ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Da, Myra Îl putea ierta imediat. — Păi... sigur. El a privit-o Încă o dată, după care și-a plecat ochii. Avea gene lungi. — Sunt groaznic, a zis trist. Sunt altfel. Nu știu de ce tot comit faux pas. Fiindcă nu-mi pasă, presupun. Apoi, nonșalant: Fumez prea mult. Am inima de tabac. Myra și-a imaginat o orgie de tutun de o noapte Întreagă, cu un Amory palid, Împleticindu-se din pricina nicotinei din plămâni. A scăpat un icnet slab. — O, Amory, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tabac. Myra și-a imaginat o orgie de tutun de o noapte Întreagă, cu un Amory palid, Împleticindu-se din pricina nicotinei din plămâni. A scăpat un icnet slab. — O, Amory, nu mai fuma! O să te Împiedice să crești! Nu-mi pasă, a insistat el sumbru. Trebuie. Am deprins obiceiul. Fac o mulțime de lucruri despre care e mai bine să nu afle ai mei. A ezitat, permițându-i imaginației feței să picteze tablouri sinistre. — Săptămâna trecută am fost la vodevil. Myra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lăsase un amurg dens, iar când limuzina a virat brusc, fata a fost aruncată peste el. Mâinile li s-au atins. — Nu e bine să fumezi, Amory, a șoptit ea. Nu știi? El a negat din cap. — Nimănui nu-i pasă. Myra a șovăit. — Îmi pasă mie. Ceva s-a mișcat În sufletul lui Amory. — Da, bine, sigur că-ți pasă. Ești Îndrăgostită lulea de Froggy Parker. Știe toată lumea. — Nu, nu sunt. (Foarte șoptit.) Tăcere, În timpul căreia Amory exulta. Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
când limuzina a virat brusc, fata a fost aruncată peste el. Mâinile li s-au atins. — Nu e bine să fumezi, Amory, a șoptit ea. Nu știi? El a negat din cap. — Nimănui nu-i pasă. Myra a șovăit. — Îmi pasă mie. Ceva s-a mișcat În sufletul lui Amory. — Da, bine, sigur că-ți pasă. Ești Îndrăgostită lulea de Froggy Parker. Știe toată lumea. — Nu, nu sunt. (Foarte șoptit.) Tăcere, În timpul căreia Amory exulta. Era ceva fascinant În legătură cu Myra, așa cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
atins. — Nu e bine să fumezi, Amory, a șoptit ea. Nu știi? El a negat din cap. — Nimănui nu-i pasă. Myra a șovăit. — Îmi pasă mie. Ceva s-a mișcat În sufletul lui Amory. — Da, bine, sigur că-ți pasă. Ești Îndrăgostită lulea de Froggy Parker. Știe toată lumea. — Nu, nu sunt. (Foarte șoptit.) Tăcere, În timpul căreia Amory exulta. Era ceva fascinant În legătură cu Myra, așa cum stătea Închisă aici, confortabil, ferită de aerul opac și rece de afară: Myra, o grămăjoară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
n-am. Numai că-s plină de draci. Să vorbim cinstit... N-o să ne mai Întâlnim niciodată. Am dorit să vin aici cu tine fiindcă te-am considerat cea mai frumoasă fată din raza vederii mele. De fapt, nu-ți pasă dac-ai să mă mai Întâlnești vreodată, nu? — Nu - dar așa vorbești cu toate fetele? Cu ce-am greșit eu? Și nu te-ai obosit de atâta dans, nu vrei o țigară sau altceva dintre lucrurile de care vorbeai? Voiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
intrat cu mașina În oraș la ora patru și s-au dus Împreună pe zâmbitoarea Prospect Avenue, prin mulțimea veselă, să ia ceaiul la Cottage. În seara aceea se țineau dineurile anuale ale cluburilor, așa că la șapte Amory i-a pasat-o pe Isabelle unui boboc și i-a dat Întâlnire la sala de sport, la unsprezece, când cei din anii mari puteau intra la balul bobocilor. Fata nu i-a Înșelat așteptările și Amory, fericit, ardea de nerăbdare să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rezistat tentației de a-l rosti cu voce tare: „All the perfumes of Arabia will not whiten this little hand.“ Ea și-a Înălțat privirea, iar scânteia de lacrimă din colțul ochiului părea un cristal de gheață. — Nu-ți prea pasă. Amory a Înțeles, greșit. — Scumpă Isabelle, sunt sigur că... — Nu mă atinge! a țipat fata. N-am destule de cap, mai și râzi de mine! Atunci Amory a gafat din nou: — Păi, situația este comică, Isabelle, și deunăzi vorbeam despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ridiculizarea. Toți cei care-l cunoșteau Îl simpatizau, dar ideile apărate de el (și apăra din ce În ce mai multe) au fost șfichiuite de multe limbi dezlănțuite, Încât unul mai slab de Înger ar fi aruncat de mult prosopul În ring. — Nu-ți pasă că-ți pierzi prestigiul? l-a Întrebat Amory Într-o seară. Începuseră să se viziteze reciproc de câteva ori pe săptămână. — Vezi bine că nu. Ce e prestigiul, În fond? — Unii afirmă că nu ești decât un politician ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dorești. ALEC: Am dorit, dar după ce le-am văzut pe fetele astea, nu mai știu. M-am atașat foarte mult de Amory. E un tip sensibil și nu vreau să i se frângă inima din pricina unei ființe căreia nu-i pasă de el. CECELIA: E foarte chipeș. ALEC (tot gânditor): Nu s-ar mărita cu el, dar o fată nu trebuie să se mărite cu un bărbat ca să-i frângă inima. CECELIA: Cum se frânge o inimă? Ce n-aș da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mamă. ALEC: Mama avea o fotografie cu ea dând cep unui butoiaș de bere, Împreună cu un săritor de garduri. DOAMNA CONNAGE: Să mergem imediat s-o căutăm. (Ies. Intră ROSALIND cu GILLESPIE.) GILLESPIE: Rosalind, te mai Întreb o dată. Nu-ți pasă de mine nici cât negru sub unghie? (Intră avântat AMORY.) AMORY: Dansul meu. ROSALIND: Domnul Gillespie, domnul Blaine. GILLESPIE: Ne-am cunoscut cu domnul Blaine. Ești din Lake Geneva, nu? AMORY: Da. GILLESPIE (disperat): Am fost acolo. Este În... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am văzut. ROSALIND: Și eu... eu... eu... ei, seara asta e seara asta. (Fratele ei intră În cameră, tresare, pe urmă spune cu voce tare „Pardon“ și iese.) ROSALIND (abia mișcându-și buzele): Nu mă lăsa să plec... Nu-mi pasă dacă află toată lumea ce fac... AMORY: Spune-mi! ROSALIND: Te iubesc... pentru moment. (Se desprind.) O... Sunt foarte tânără, mulțumesc lui Dumnezeu... și destul de frumoasă, mulțumesc lui Dumnezeu... și fericită, mulțumesc, Doamne, mulțumesc, Doamne... (Tace și apoi, cu o stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fi acea Rosalind pe care o iubești. AMORY (cam isteric): Nu pot renunța la tine! Nu pot și gata! Trebuie să fii a mea! ROSALIND (cu duritate În voce): Acum te porți ca un copil răsfățat. AMORY (Înnebunit): Nu-mi pasă! Ne faci praf viețile! ROSALIND: Fac ceea ce e Înțelept, unicul lucru Înțelept. AMORY: O să te măriți cu Dawson Ryder? ROSALIND: Nu mă mai Întreba. Știi că În unele privințe sunt bătrână; În altele... ei bine, nu-s decât o fetișcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aici. — Regret. Și eu, care credeam că relațiile dintre noi sunt... chiar... cordiale. Dădeați impresia unui om harnic... poate cu o oarecare Înclinație pentru texte fanteziste... — Pur și simplu m-am săturat, l-a Întrerupt bădăranul de Amory. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie dacă făina Harebell’s e mai bună ca altele. La drept vorbind, nici n-am gustat-o. Așa că m-am săturat să le-o recomand altora... O, știu că sunt cam cherchelit... Chipul domnului Barlow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Î.: Îți dorești o grămadă de bani? R.: Nu. Totuși mi-e teamă de sărăcie. Î.: Te temi tare? R.: Nu. E doar o teamă pasivă. Î.: Înspre ce te Îndrepți? R.: Nu mă-ntreba pe mine! Î.: Nu-ți pasă? R.: Ba da. Nu vreau să mă sinucid moral. Î.: Nu te mai interesează nimic? R.: Nimic. Nu mai am nici urmă de virtute de pierdut. Așa cum o cratiță care se răcește cedează căldură, noi cedăm, În tinerețe și adolescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
eu, odată, un mare prieten, clovnul Marcelino. PAGINĂ NOUĂ SĂ FI FOST NOI ALTFEL? Chiar nu știu. Adică, probabil - că altfel nu ajungeam aici; suntem, totuși, niște tipi, însemnăm ceva, cel puțin așa cred. La urma urmelor, nici nu-mi pasă, ce a fost a fost pentru ca să am pe ce să mă sprijin, la ce să mă refer; este viața noastră și n-o mai putem lua de la capăt. În fine, nu cred că se mai poate acum, cei de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
n‑are altceva mai bun de făcut decât să povestească verzi și uscate despre o mare sărbătoare de Rusalii, când s‑a îndreptat spre pădurea cea tăcută, nu, nu acolo unde se scoală ager un pui de ciută (cui îi pasă ce i se scoală ăstuia, citat aproximativ din Anna), ci unde se plimbă îndreptându‑se spre ceea ce el consideră a fi un peisaj nemărginit - ce știe ăsta ce‑i nemărginirea? Spiritul lui n‑o poate cuprinde. Rainer simte în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑o să mai vrea să și‑o pună cu ea, deși sigur a fost bună. Hans e treaba mea, nu‑i nevoie să‑i iei tu apărarea, se apără și singur, îi spun eu cum. De altfel, nici nu‑mi pasă (ceea ce bineînțeles că nu‑i adevărat). Hans știe că o femeie care ia apărarea unui bărbat în fața altora dă adesea impresia că o face împotriva voinței sale, numai că asta e mai tare decât voința. Slăbiciunea învinge duritatea. Impresia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i ofere un sprijin. Sophie spune că n‑are nevoie de sprijinul ăsta. Rainer spune că, în ceea ce‑l privește, el chiar se lipsește cu bună știință de orice punct de sprijin, de‑aia e așa puternic, fiindcă nu‑i pasă de nimic. Hans spune că, pentru el, progresul profesional e totuși important. Anna: Cel mai bine e să‑ți imaginezi că nu mai există nimeni în afară de tine. Atunci n‑o să te măsori cu alții, ci doar cu tine însuți. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]