KorAP: Find »[drukola/base=patimă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...332 >

8,290 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ca la pocher; trebuie să ai cu ce deschide și cu ce plusa. Dacă-mi ține pasiența cu puștoaica ce vine azi cu cursa rapidă și mă transfer la Iași, o să-mi pară rău de brună; e așa, ca o patimă; îți dai seama, nu poate fi dragoste, ci mai degrabă viciu; poate că avînd acces la ea, m-aș lecui, ori m-aș îndrăgosti. Eah! La anii noștri, avem timp, avem speranțe. Plec, zice ridicîndu-se vreau să mă bărbieresc, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dai seama că are o gingășie aparte; are un calm interior și-o mare blîndețe în vorbă și-n gesturi, un zîmbet ce-i sclipește spontan din ochi pînă pe buze o prezență care nu aprinde și nici nu răscolește patimi, dar, sigur, menține constant un foc odată aprins. O-le rîde Vlad. O cunoști așa bine? Voia să joace, la echipa de amatori a medicilor, într-o piesă de-a mea. Cînd am discutat piesa, am cunoscut-o bine, ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
căciula, aruncîndu-i-o, apoi a întins brațele lung, pe lîngă gîtul lui. Ar vrea și acum să o facă, dar nu reușește decît să se aplece spre copil și, printr-o atingere a buzelor de obrazul acestuia, să-și reverse întreaga patimă. Aveți o nepoțică superbă, doamnă l-a auzit pe bărbat și, dintr-o dată, cuvîntul "nepoțică" a trezit în ea întregul calvar al ultimilor trei ani, închistînd-o. Nu mi-a ajuns că soțul era în închisoare, îmi mai trebuia și copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mi se plîngă... Săteanu?! s-a mirat fata. Nu-i ăla care te-a spus directorului că-i iei peste picior?... Bătrîna a încremenit. Trecuseră deja cinci zile, dar ea mai păstra încă încrederea că va veni. Credea cu atîta patimă încît, uneori, avea impresia că numai gîndurile ei îl vor naște, făcîndu-l să se întrupeze aici, în cameră. I se mai întîmplase o dată: fusese dată afară din învățămînt, iar unul din motive era că-i lua pe elevii de la seral

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fost alături, am crezut și cred în ideile lui, dar acum..., acum trebuie să trăim..." Își dădea singură seama că se minte; nu a crezut niciodată în ideile soțului, nici măcar nu i le cunoștea, ba de multe ori o înfuria patima cu care el se dăruia muncii; uneori, la începutul anchetei, în ciuda modului pătimaș în care fata își iubea tatăl, voia să și-l renege, dar asta numai la început, pînă să fi primit palmele. "Pentru ce să-l reneg?! și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ochii ei, tot timpul vii, incandescenți, dincolo de asemănarea cu Aglaia în momentele de furie, înțelege că i-a mai văzut, că a mai simțit aceeași privire la Maria, azi, atunci cînd, sărind în sus de pe scaun, l-a îmbrățișat cu patimă. Ai să iubești, și-ncă cum! exclamă Mihai ca o răbufnire plină de ciudă că toată întîmplarea cu Maria a luat dintr-o dată o astfel de întorsătură; dar pentru că Doina, surprinsă de această explozie, îl privește cu un aer nevinovat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în vîntul care face să se plece mult într-o parte, aproape pînă spre pămînt, pomii rămași într-un colț, ca o fărîmă din vechea livadă, Mihai își amintește de seara precedentă, cînd privirea lui căuta, cu disperare, ori cu patimă "dar nu cu dragoste" în sus, spre fereastra Mariei. Nu cumva, vrînd s-o mint pe Doina, să nu las un suflet de copil rănit, am spus de fapt un adevăr? Căci nu dragoste a fost ceea ce simțeam pentru Maria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pentru mine. Uneori, m-am întrebat dacă nu cumva, în adîncuri, am gîndit că, ajungîndu-i ginere, să... Aș minți să spun că eram atît de pur încît să nu gîndesc și asta; prea o țineam minte frumoasă, mîndră, plină de patimă... Ținea niște ore! exclamă Săteanu, să justifice cuvîntul "patimă". Dar de fapt, dă el din cap cu tristețe cînd m-am dezmeticit și am încercat să privesc detașat, am descoperit că-s între două femei mai degrabă demne de milă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în adîncuri, am gîndit că, ajungîndu-i ginere, să... Aș minți să spun că eram atît de pur încît să nu gîndesc și asta; prea o țineam minte frumoasă, mîndră, plină de patimă... Ținea niște ore! exclamă Săteanu, să justifice cuvîntul "patimă". Dar de fapt, dă el din cap cu tristețe cînd m-am dezmeticit și am încercat să privesc detașat, am descoperit că-s între două femei mai degrabă demne de milă decît... Ba pe deasupra, în toiul discuției, fata îmi spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am zărit cu coada ochiului. Păcat că nu l-au lăsat să-și etaleze mușchii! Trebuie să-l fi iubit mult Maria, cred că-l mai iubește și acum. Iar maică-sa mă ocolește (nu cred că mă urăște cu patimă) pentru o declarație ce nu-mi aparține. Dac-aș ști că Maria se duce cu el, aș da naibii declarația; aș încerca s-o conving altfel pe soacră-mea, că nu eu am dat declarația, aș face o fotocopie cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că de împreunat o fac și animalele, poate mai bine și mai cu spor ca oamenii...>> Doamne!, oare sînt sănătos?!... Foamea cărnii mă răscolește adînc, dar nu trebuie să mă domine; ar însemna că-s un om mic, mărunt, pradă patimilor limitate animalic. Fata aceea, Cristina, și ce dacă-i doar șefă de magazin?! m-a răscolit profund, rupîndu-se brutal din îmbrățișare în clipa de extaz, trimițîndu-mă conștientă, cu cinism, în ghearele zbuciumului de acum, lăsîndu-mi gustul amar al întrebării: de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu privirea aruncată în gol, fără să înțeleagă, fără să se manifeste. Aude pașii rari ai Mariei prin încăpere, o vede cum strînge hîrtiile de pe birou băgîndu-le în sertare, îi simte parfumul același de ieri, cînd l-a îmbrățișat cu patimă, șoptindu-i că patul e egoist, pentru unul singur și nu poate înțelege ce-i cu el aici, nu se poate reculege: ca atunci cînd visezi urît, îți dai seama că visezi, vrei să țipi, să te trezești, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

pornea de la principiile creștine, cu o înclinație vădită spre liturghie și tipic, înclinație care, sub influența unora ca Dave 2, se transformase într-o pasiune asemănătoare celei a vânătorilor de vrăjitoare. Asta pentru că, așa cum remarca William James, singurul leac pentru patima alcoolului este patima religioasă. Ajuns în acest punct cu relatarea, profesorul cel dolofan făcu o nouă pauză. Scoase din buzunar un trabuc Mahawat, dintre acelea deosebit de populare prin anii șaptezeci. Îl puse în gura-i mică și rozalie și îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
creștine, cu o înclinație vădită spre liturghie și tipic, înclinație care, sub influența unora ca Dave 2, se transformase într-o pasiune asemănătoare celei a vânătorilor de vrăjitoare. Asta pentru că, așa cum remarca William James, singurul leac pentru patima alcoolului este patima religioasă. Ajuns în acest punct cu relatarea, profesorul cel dolofan făcu o nouă pauză. Scoase din buzunar un trabuc Mahawat, dintre acelea deosebit de populare prin anii șaptezeci. Îl puse în gura-i mică și rozalie și îl aprinse cu bricheta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

Ochiul [i obrazul" Habent sua fata libelli... Dar filmele? Poate timpul să facă dreptate și imaginii, nu numai cuvântului scris? O lume întreagă se holbează azi în neștire la meciul de ketchup comentat la căști în aramaică și latină, numit Patimile lui Hristos. Cum am mai spus, filmul nu e violent, e grotesc. Nu e antisemit, e protâmpit. Nici o unitate de sublim cinematografic nu îl traversează. Nici privit ca film comercial, de serie B, nu e mare lucru de capul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
bulucesc să-l vadă și zic după aceea că au ieșit pătrunși de spiritul creștin, unii până la infarct, nu sunt altceva decât niște machiori, mai mult sau mai puțin conștienți, ai propriei conștiințe. Viața cotidiană a marii majorități a spectatorilor Patimilor lui Hristos nu se desfășoară nicidecum sub semnul învățăturilor creștine: oamenii aceștia sunt meschini, lași, răi, egoiști, lacomi, mincinoși, ranchiunoși. În nici un caz nu întorc obrazul celălalt. Aproapele, pe care Sfânta Scriptură ne învață să-l iubim, se găsește într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
înțelepciunea populară: Și cu dânsa-ntr-însa, și cu sufletu-n rai. De altfel, creștinismul însuși a fost de la bun început găunos. O religie exclusivistă și agresivă, prost deghizată în nonviolență și milă. Un film mult mai puțin văzut și discutat decât Patimile... spune asta cu mijloacele artei unui mare creator: Dogville, în regia lui Lars von Trier. Primul mare film anticreștin pe care îl cunosc. O fată, blondă și gracilă, pe nume Grace, urmărită de gangsteri, se refugiază într-un orășel american

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

Briliantului (trebuie să acceptați gradul de comparație, fiind vorba de un comentariu sportiv). Nu sunt în măsură să mă pronunț asupra felului în care trata dl Mutu, profesor de matematică (cel care, mai târziu, trebuie să-i fi insuflat băiatului patima pentru poezie și filosofie), mișcările copilului din burta dnei Mutu (cea care-a uluit Londra cu preparatele ei culinare, apoi cenușiul oraș Torino), dar știu precis cum tratam eu mișcările copilului din burta maică-mii, fiindcă, cu rușine vă spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
într-o menghină între ei doi, fiu și tată, primul cerșindu-i laptele din sâni (cu insistența abia sositului pe lume), al doilea umplându-i obrajii de lacrimi (cu abandonul și lehamitea bolnavului incurabil), dualitatea prenumelui aceluia a făcut ca patima alpină a unuia să se prelingă în celălalt, ca dragostea lor comună să supraviețuiască. O realitate mai veche, un fel de adevăr istoric blajin, e însă de neocolit. Înainte ca fregata aia cu profil de femeie însărcinată, cu prora ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
munte, mirosul acela ca de prăjituri nu ne urmărea, dar pâinea prăjită apărea întotdeauna din rucsacul lui, când ne opream să mâncăm. S-a întâmplat odată, vara, să scriu un minuscul roman, în patru părți, pe care l-am botezat Patimile culinare ale bunicului meu. Suna așa: 1. Tanti Frosa, trufe și șerbet Cu obraji pufoși, cu gropiță în bărbie, cu pieptul pudrat până la decolteul rochiei și cu o aluniță tot pe-acolo, deasupra broșei (așa cum o știu dintr-un tablou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

crampe lungi, tot mai intense, ce forau și mi se Încolăceau În stomac, În timp ce-și croiau drum către mațele mele, ce tremurau spasmodic. Încă mă mai uimește faptul că această agonie repetată nu m-a scîrbit definitiv de patima pentru masticat hîrtie. Însă firește că n-a făcut-o. Nu trebuia decît să aștept să-mi treacă durerea Înainte să o iau iar de la capăt, și uneori nu puteam să aștept nici măcar atît. Strîmbați cumva din nas ? Bănuiesc că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

exercitat la vremea respectivă o mare seducție pentru unii intelectuali și pentru mulți fanatici din toată lumea. Dogmele constituiau adevărate religii, care umpleau vidul sufletesc al unora și conduceau la o intoleranță profundă și fățișă față de alte convingeri (inclusiv cele democratice). Patima pe care au pus-o în slujba răspândirii și impunerii doctrinei lor, a încercat să justifice «legalitatea» acțiunilor lor și reprimarea tuturor convingerilor diferite sau evident în opoziție cu a lor. Astfel, ajungem la originile comunismului și esența acestuia. Un

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
ațintiți înainte, privirile lui cercetează într-una căile pe care omenirea se îndreaptă întru înfăptuirea nevoilor ei atotstăpânitoare. [...] liberalismul e adânc convins că demagogia înăbușă orice posibilitate de progres. De altfel, demagogia e ușoară. Ea trezește toate speranțele, ațâță toate patimile. Tulbură fără să potolească. [...] Democrația e grea, e ingrată. Datoria ei e să înstrăineze pornirile nesănătoase, să ridice stavila rațiunii în fața valurilor pasiunii, să spună adevărul când mulțimea așteaptă măguliri. Sunt cazuri în care democrația cere să se opună necesitățile

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
în care democrația cere să se opună necesitățile realizării farmecului făgăduielilor și de aceea democrația liberală cunoaște nedreptățile trecătoare ale impopularității, dar, în schimb, ceea ce se clădește, clădește pe temelii sănătoase și operele ei supraviețuiesc clevetirilor care se risipesc și patimilor care se sting. [...] liberalismul nu concepe progresul social decât în cadrul proprietății individuale, pe când socialiștii nu cred progresul posibil decât prin desființarea proprietății individuale.” O altă campanie a mass-mediei ar putea viza foarte bine problema absenței statului de drept în România

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
devin astfel un scop în viață, poate cel mai important. Cultul banului conduce însă la mari compromisuri, cel mai mare fiind ruina spirituală. Până la urmă, omul devine astfel un sclav al propriei dorințe de îmbogățire, indiferent pe ce cale, iar patima în cele din urmă îl distruge. Nu mai are prieteni adevărați, devine risipitor sau avar. Această mentalitate care sporește rolul banilor în viața noastră face astăzi ravagii. Cei bogați, care nu își folosesc averile în acte de caritate tind să

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]