12,546 matches
-
este faptul că și în țara noastră numărul copiilor cu autism este în creștere, aspect sesizat chiar de specialiștii domeniului. CAPITOLUL IV ETIOLOGIA AUTISMULUI În prezent autismul are tendința să apară mult mai frecvent în rândul indivizilor decât anumite condiții patologice ca: sindromul X fragil, sindromul tuberous sclerosis, sindromul congenital rubella și phenylketonuria netratată (PKU). Cercetările în domeniu evidențiază o gamă largă de cauze ce stau la baza apariției, toate acestea convergând spre o idee general valabilă că toate etiologiile afectează
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
înaintea vârstei de 36 luni ani. În momentul de față diagnosticul este pus după DMS - IV, ce descrie criteriile comune și subliniază stabilirea acestuia în jurul vârstei de trei ani. La triada caracteristicilor primare se mai adaugă și o serie aspecte patologice secundare: motorii, senzoriale, emoționale, de alimentație, tulburări de somn etc. Diagnosticul de autism trebuie să fie pus în urma unei evaluări amănunțite de către o echipă interdisciplinară de specialiști (medic psihiatru, psiholog, neurolog, logoped, consultant educațional, kinetoterapeut, terapeut ocupațional), în urma unui examen
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
discărcărilor afective ca reacție la factorii psihotraumatizanți. Acești factori fiind inofensivi pentru personalitățile normale se dovedesc „patogene” pentru psihopați. Cu țelul aprecierii caracterului actelor agresive și factorilor predispozanți și declansatori a reacțiilor cu tendințe agresive au fost analizate 600 personalități patologice care s-au aflat la expertiza psihiatrico-legală. Din ele: de tip disocial impulsiv 40,2%, tip dependent (9,9%), tip anancast 7,8%; tip histrionic - 28%; tip paranoid (paranoial) - 14,1% cazuri. La selectarea cazurilor s-au utilizat criteriile, elaborate
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
expertiza psihiatrico-legală. Din ele: de tip disocial impulsiv 40,2%, tip dependent (9,9%), tip anancast 7,8%; tip histrionic - 28%; tip paranoid (paranoial) - 14,1% cazuri. La selectarea cazurilor s-au utilizat criteriile, elaborate de P.B.Gannușkin: totalitatea trăsăturilor patologice de caracter, stabilitatea acestora și manifestarea lor pînă la gradul de dezadaptare socială. După cum se vede din cele menționate mai sus printre personalitățile trimise la expertiza psihiatrică legală predomină cele impulsive. Acestea se dovedesc a fi cele mai sensibile la
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
la ei crește În intensitate fără vre-o cauză vădită. (autohton). Și Într-un caz și În altul această tensiune atingînd apogeul se descarcă printr-o arupție puternică În vremea căreia se comit actele agresive. Spre deosebire de alte tipuri de personalități patologice la aceștea actele agresive poartă un caracter mai violent (leziuni corporale, omoruri). Pentru acestea destul de caracteristice sunt și acțiunile clastrice, care contribuie la descărcarea tensiunii afective. În unele cazuri În vremea reacțiilor afective aceste personalități Își provoacă leziuni corporane, fac
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
situații dificile, jenante. Paranoicii răspund la situații psihotraumatizante prin apariția ideilor prevalente de o intensitate deosebită, care le modifică comportamentul, contribuind la o creștere masivă a tensiunii afective. Mare se dovedește a fi influența factorilor nocivi exogeni care sensibilizează personalitatea patologică față de factorii psihogeni. Printre aceștea pe primul loc se situează alcoolismul. Din totalul de 600 cazuri cercetate, În 276 actele agresive au fost săvîrșite sau În ebrietatea alcoolică, sau de personalități cu semne de alcoolism cronic În diferite stadii ale
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
de personalități cu semne de alcoolism cronic În diferite stadii ale acestuia, predoninînd cei cu stadiul I (82 personalități) și stadiul II (167 personalități). Predominarea personalităților cu alcoolism de gradul II se explică prin faptul, că În acest stadiu manifestările patologice de caracter sunt mai exprimate. În acest stadiu al alcoolismului au loc modificări evolutive a structurii personalității pînă la cele severe cu predominarea excitabilității, manifestărilor isterice și disforice. Mare se dovedește a fi și rolul traumatismului craniocerebral, care contribuie la
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
mai exprimate. În acest stadiu al alcoolismului au loc modificări evolutive a structurii personalității pînă la cele severe cu predominarea excitabilității, manifestărilor isterice și disforice. Mare se dovedește a fi și rolul traumatismului craniocerebral, care contribuie la complicarea structurii personalității patologice, sensibilizind-o la factorii psihotraumatizanți. Și, În sfîrșit, printre factorii agravanți care predispun către agresivitate un rol important Îl au și somatogeniile. Acestea scad posibilitățile adaptative și compensatorii a personalităților patologice, măresc sensibilitatea lor față de factorii provocatori. Pe fundalul astenic apărut
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
și rolul traumatismului craniocerebral, care contribuie la complicarea structurii personalității patologice, sensibilizind-o la factorii psihotraumatizanți. Și, În sfîrșit, printre factorii agravanți care predispun către agresivitate un rol important Îl au și somatogeniile. Acestea scad posibilitățile adaptative și compensatorii a personalităților patologice, măresc sensibilitatea lor față de factorii provocatori. Pe fundalul astenic apărut după bolile somatice descărcările afective apar mai ușor, fiind Însoțite de dispoziție disforică. Analiza comparativă a acțiunilor agresive În lotul neagravat și cel agravat prin factori nocivi dovedește că În
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
nocivi dovedește că În cel agravat predomonă acțiuni agresive cu consecințe grele. Așa, În lotul neagravat acțiunile violente ocupă doar 17% din tot lotul, pe cînd În cel agravat 32%. Concluzii 1. Autoși/sau heteroagresivitatea este un fenomen caracteristic personalităților patologice. 2. Agresivitatea la personalitățile patologice se manifestă mai frecvent În timpul reacțiilor afective, amplificânduse considerabil În cazul modificării structurii personalității sub acțiunea factorilor nocivi de proveniență exogenă.
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
agravat predomonă acțiuni agresive cu consecințe grele. Așa, În lotul neagravat acțiunile violente ocupă doar 17% din tot lotul, pe cînd În cel agravat 32%. Concluzii 1. Autoși/sau heteroagresivitatea este un fenomen caracteristic personalităților patologice. 2. Agresivitatea la personalitățile patologice se manifestă mai frecvent În timpul reacțiilor afective, amplificânduse considerabil În cazul modificării structurii personalității sub acțiunea factorilor nocivi de proveniență exogenă.
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
aplicate minorului; dintre agresiunile sexuale incriminate cele mai frecvente au fost perversiunile sexuale, violul și tentativa de viol. În 20 de cazuri dintre oligofrenii investigați aceștia aveau antecedente penale, În mare măsură aceștia fiind acuzați pentru fapte similare. Studiind antecedentele patologice am constatat că subiecții interesați au suferit un TCC În copilărie, sunt suferinzi de diferite afecțiuni neurologice (encefalopatie cronică, epilepsie GM, pareze) precum și tuberculoză pulmonară sau silicoză. Examenul psihiatric evidențiază un deficit de abstractizare și generalizare (40,35%), deficit de
AGRESIVITATEA LA OLIGOFRENI DIN PUNCT DE VEDERE MEDICO-LEGAL. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Anton Knieling, Laura Knieling, Bulgaru Diana, Ioan Beatrice () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1483]
-
interioară, neplăcută, manifestată prin nesigurantă, neliniște și un adevărat șir de tulburări neurovegetative ca: dispnee, transpirație, paloare, tahicardie, etc. Pentru majoritatea oamenilor anxietatea este o dimensiune a vieții cotidiene, cu rol adaptativ și cu influențe pozitive asupra activității. În ceea ce privește anxietea patologică, aceasta se deosebește net de teama sau neliniștea obișnuită pe care fiecare o resimte În fața unei situații noi sau cu un nivel ridicat de dificultate, fiind o influență negativă cu caracter demobilizator pentru activitate. În general, anxietatea poate fi identificată
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
deosebește de epuizare și de paralizia unei funcții vitale, semnificând un proces activ și cu durată limitată În timp. Acest concept va căpăta un rol din ce În ce mai important În semiologia psihiatrică contemporană, cu referire la inhibiția din psihoze și alte procese patologice, la inhibiția din stările depresive sau nevrotice, inclusive la inhibiția anxioasă. În contextual relației intrinseci anxietate - inhibiție se poate aprecia caracterul biunivoc al raportului dintre acestea: pe de o parte inhibiția generează anxietate - anxietatea ca imposibilitate subiectivă de a acționa
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
prejudicierea morală, emoțională prin vorbe injurioase, calomnie, sfidare, sarcasm, ridiculizare, comentarii inadecvate sau de producerea daunelor materiale. În ultimele studii se discută despre agresivitate adaptativă, reactivă ca și apărare În fața altui comportament conflictual, agresivitate pasivă, involuntară și alta spontană, nonadaptativă, patologică, lipsită de o cauză aparentă și, din păcate, specific umană, fiind producătoare de plăcere În afara oricărei alte finalități . Caracterul anormal este conferit de scăderea evidentă și constantă a pragului la frustrare, irascibilitatea constant exagerată, răspunsurile prompt și violent agresive, nevoia
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
relaționare cu mediul În plan concret acțional sau În plan imaginar. Este un fenomen complex care face parte din comportamentul normal al individului. Desigur, gradul de permisivitate și normele sociale joacă un rol important În stabilirea limitei dintre normal și patologic. Teoriile asupra originii agresivității sunt bine cunoscute: biologică (neurobiologică, endocrină); teoria impulsului nativ susținută de Freud (are la bază un instinct Înnăscut); teoria frustrației (explică mecanismul agresiunii prin apariția frustrărilor); teoria socială a Învățării (agresiunea se Învață ca toate celelalte
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
și agresivitate din perspectiva acestuia. Delimitarea clasică a comportamentului autodistructiv cuprinde: autolezările (autovătămările) ce pot apare În diferite boli psihice: tulburări de personalitate, epilepsie, schizofrenie, demență; parasuicidul (tentativă de suicid); suicid opțional cu deliberare În deplină libertate interioară; suicidul propriu-zis patologic. Fie că este vorba despre auto sau heteroagresivitate, ca și simptome al unei boli psihice, este poate cel mai greu de tolerat de către familie și societate. Ca manifestare a bolilor psihice, agresivitatea este comună Întregii patologii psihiatrice de la tulburările de
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
acceptat și de Înțeles, cu cât se produc imprevizibil, nemotivat și discordant, În relație directă cu angoasa psihotică de structurare a conștiinței, contextul halucinator și trăirea delirantă. Între criteriile pentru tulburarea de personalitate antisocială, conform DSM IV, se specifică organizarea patologică marcată de impulsivitate și instabilitate, până la devianță socială: 1. Eșecul de a se conforma normelor sociale referitoare la comportamente care Încalcă legi și conduc la arestări. 2. Înșelătoria indicată de minciuni repetate, folosirea de nume false sau tratarea celorlalți potrivit
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
tulburări psihice deteriorează grav viața individului și a familiei sale, aceasta netolerând comportamentul agresiv, motiv pentru care se adresează specialistului. De toleranța mai mare sau mai mică a societății față de agresivitate depinde pragul de la care pornesc simplele atitudini, mergând până la patologic și delict, aflate sub incidența legii. Paradoxul este că, Într-o lume În care se viseaza la pace, sunt Înca atât de multe războaie.
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
analizat s-a constatat o incidență, semnificativ mai mare, a comportamentului homicidar la bolnavii schizofreni cu vârsta cuprinsă Între 30 și 40 ani. 2. Coexistența consumului de alcool, la majoritatea bolnavilor care au comis acte criminale, readuce În discuție beția patologică, care poate apare la bolnavii cu tulburări psihice diverse, unii chiar sub tratament medicamentos care, concomitent, consumă alcool. Considerații cu privire la comportamentul homicidar al bolnavului psihic 159 3. Remarcabil este numărul foarte mic de bolnavi cu tulburări afective (3 din 55
CONSIDERAŢII CU PRIVIRE LA COMPORTAMENTUL HOMICIDAR AL BOLNAVULUI PSIHIC. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1479]
-
acceptarea morții sau la provocarea ei involuntară.Aceasta dovedește că Împrejurările sociale cotidiene selectează din multitudinea temperamentelor și a structurilor organice anumite complexe care au incluse În sine predispoziția morții. Din perspectiva psihiatrică A. Delmas susține teza sinuciderii că sindrom patologic, argumentând-o prin trei observații: Orice sinucigaș sau obiect cu tentativă de suicid este un bolnav psihic În sensul tradițional de bolnav delirant, alienat nevrotic, dezechilibrat caracterial; Suicidul este atașat unei cunoștințe psihotice ciclotimice sau hiperemotive, Fie simptomul unei boli
CONSIDERAŢII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AUTOAGRESIV (SINUCIDEREA) DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHIATRICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
imitare, În urma forțării atenției și milei etc) Există un coeficient personal În ceea ce privește gradul de premeditare, alegerea :momentului” și a modalității de execuție (L. Szondi a insistat asupra ultimului aspect În a sa „analiză a destinului” - Schicksalsanalyze). Cea mai citată etiologie patologica ,Incriminata că favorizanta a sinuciderii, este depresia.Kielholz afirmă că dorința de moarte survine la orice depresiv iar Held că un rapt suicidal poate suveni atât Într-o depresie psihotica cât și Într-o depresie nevrotica gravă. Cea mai favorabilă
CONSIDERAŢII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AUTOAGRESIV (SINUCIDEREA) DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHIATRICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
sunt altele determinate de cauze sociale care nu au În ele nimic normal. Întrebarea gradului de dezechilibrului mintal pe care îl implică orice act de sinucidere se poate pune În orice caz particular. O limită netă În tre normal și patologic nu se poate preciza. Patologicul nu reprezintă prea des decât o diferență de grad și nu de esență În raport cu fiziologicul. Între echilibrul sufletesc și patologicul evident se Înșiruie exemplare intermediar infinit de variabile așezate pe o regiune care participă din
CONSIDERAŢII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AUTOAGRESIV (SINUCIDEREA) DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHIATRICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
psihologică, reinstalarea rapidă a dependenței după o perioadă de abstinență. Etapele principale ale evaluării: Interviul pacientului Obținerea de informații din alte surse (aparținători, medic de familie etc.) Semnele și simptomele de alcoolism și depresie Examinarea stării psihice Datele anamnestice, antecedentele patologice psihiatrice și non-psihiatrice Examinarea somatică Testele de laborator • Alcoolemia Problemele sociale Scale și alte instrumente diagnostice sau de aprecierea gravității Dificultăți de diagnostic Simptomele depresive induse de abuzul de alcool de obicei se ameliorează după aproximativ 3 săptămâni de abstinență
EVALUAREA MANIFESTĂRILOR AGRESIVE LA PACIENTUL CU COMORBIDITATE DEPRESIE-ALCOOLISM. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
pacienții cu epilepsie. Gastaut a raportat furii paroxistice la 50 % din grupul de pacienți cu epilepsie temporală. Currie - 1971, Într-un grup de 666 pacienți cu epilepsie temporală (etiologic și tipul intricat) a raportat 7 % agresiune. Rodin a raportat agresiune patologică În doar 4,8 % din 700 de cazuri. Bingley a urmărit 90 de pacienți atât din clinici neurologice cât și neurochirurgicale În Elveția și a constatat că 17 % dintre pacienții cu epilepsie temporală au manifestat comportament agresiv. Falconer - 1973, a
ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]