1,560 matches
-
în pretinse jurnale, al căror caracter descusut autorul nu vrea să-l altereze. În poezie a debutat ca simbolist, cântând efluviile florale ale toamnei, cheiurile, farurile, grădinile, gările. Genul său e un sentimentalism despletit, mai mult de gest, cu un patos feeric de imagni. Mai mult un poet de carnet fugitiv, Ion Vinea și-a schimbat des maniera. Îl surprindem fantazând neacademic, ca Jean Cocteau, din materiale găsite, petrecând cu mici calambururi de imagini, ștergîndu-și în pur hazard pensulele. Temperamental e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
între oamenii pe care îi studiază”. E performanța pe care o realizează el însuși prin iscusința de a nara, descrie și portretiza, prin nota de umor introdusă, când e cazul, în relatare, prin comentarii ironice și sarcastice, nu rareori, prin patosul mâniei, dar mai ales prin duioșia unor caracterizări, prin vibrația evocărilor. Posibilități de cultivare a unor asemenea însușiri oferă, prin definiție, publicistica, memorialistica și oratoria. În toate aceste genuri I. a strălucit și e un scriitor în toată puterea cuvântului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
istorice sau de inspirație mitologică și biblică, dar și câteva comedii și prelucrări de epos folcloric, I. este autorul a treizeci și șapte de piese de teatru destul de firave, inegale. Chiar cele mai izbutite rezistă doar prin unele situații, prin patosul oratoric asemănător celui din Apus de soare de B. Delavrancea sau, în cazul comediilor, prin hazul unor replici. Piesele cu subiect istoric, majoritatea în versuri albe, sunt reconstituiri de felul celei din Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, expuneri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Creație a regimului stalinist, impusă ca limbă oficială în Uniunea Sovietică și apoi în statele aflate sub influența acesteia, limba de lemn invadează toate domeniile vieții sociale, caracterizându-se prin rigiditate și schematism la nivelul construcțiilor verbale, simularea raționamentului, prezența patosului, stil greoi și impersonal, redundanță și caracter moralizator. O definiție cuprinzătoare a limbii de lemn propune Slama-Cazacu Tatiana: "subsistem al unei limbi, desemnând mai ales elementele lexicale, dar și unități frazeologice, cu caracter de expresii fixe, de clișee încremenite, cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la formarea unei percepții in integrum a geniului eminescian. Ceea ce este esențial în publicistica eminesciană este întregul ei, am putea spune parafrazându-l pe Constantin Noica 159: unele sau altele dintre articole pot constitui o dezamăgire, prin tonul virulent și patosul care excede cadrele unui limbaj obiectiv, dar publicistica eminesciană în ansamblul ei copleșește prin amploarea problematicii abordate și prin varietatea mijloacelor de expresie utilizate. Totul intră în atenția gazetarului, de la evenimentele de politică internă la aspectele politicii externe, de la studiile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unei expresii obiective și curajoase. Distanțarea de stilul gazetăresc cultivat de generația pașoptistă se face simțită, atât la nivelul temelor abordate, dintre cele mai variate și atingând probleme esențiale pentru politica țării, cât și la nivelul expresiei jurnalistice, diferită de patosul și retorismul specifice publicisticii secolului al XIX-lea. Lectura articolelor evidențiază apelul permanent la surse de autoritate în domeniile abordate, folosirea paremiologiei românești și străine în construirea demersurilor argumentative, refuzul oricărei înregimentări politice care i-ar fi pervertit scrisul, respectul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
deschisă, în fața unui public, devine o constantă a scrisului jurnalistic eminescian. Analizând ținuta dramatică a publicisticii eminesciene, Monica Spiridon observă că "În teatrul publicistic eminescian, o scenografie fastuoasă proiectată la scara Timpului și a spațiilor vaste este servită de un patos verbal pe măsură"358. Monologul, declamația la rampă, travestiurile verbale contribuie la tensiunea dramatică a textelor, iar oscilația interogație-replică dinamizează spectacolul publicistic. Deseori, gazetarul relatează ședințele din parlament prin prisma unor acte dramatice performate în fața unor spectatori. Intervențiile regizorale presară
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
relevă o relație explicită cu cititorul, vizibilă în adresarea directă, în formulări colocviale care instaurează un soi de complicitate între jurnalist și public, în demersul evaluativ și critic al clasei politice. În paginile Timpului, Eminescu dă frâu liber retorismului și patosului exprimării, expresie a angajării gazetarului în campanii de presă, în polemici virulente cu ceilalți colegi de breaslă. În ce privește receptarea, publicistica eminesciană construiește, în mod explicit, imaginea a două tipuri de cititori: cititorii părtinitori, care citesc în articolele jurnalistului ceea ce vor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
activitatea desfășurată de C.A. Rosetti, unul dintre cei mai vehemenți adversari de polemică ai lui Eminescu. Stilul publicistic cultivat de Rosetti "își are sursa în oratoria revoluționară pașoptistă, amintind și de înflăcărarea romantică a publicisticii franceze de la 1848"490. Patosul argumentației, amploarea frazelor, trimiterile istorice, abundența repetițiilor sunt câteva dintre constantele scrisului jurnalistic cultivat de Românul. După 1880, declinul publicației este evident, iar încercările de revitalizare sunt sortite eșecului. Discutând din ce în ce mai dogmatic, Românul, pierdut în amintirile sale de odinioară și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic, prin împrumuturi masive din limbile latină, franceză și italiană. Constituirea unei clase politice contribuie la preluarea din afară a unei terminologii capabile să denumească noile realități ale timpului. Limbajul politic al epocii trădează încă semnele retoricii pașoptiste, marcată de patosul exprimării, o "retorică de amvon"493, care abundă în cuvinte și metafore religioase, cu finalități persuasive. Dincolo de amestecul de vechi și nou, de proliferarea unor clișee de expresie și de conținut, care obligă discursul politic al acestei perioade să intre
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
uliți; / Vor străluci luceferi electrici / Trimițând mănunchiuri de suliți / Luminoase, prin geamuri / [...] / Prin toate casele / Va intra Lenin / Zâmbind către oameni cu inima plină; / Satul / Va sclipi de atâta lumină, / Și nopțile lui / Vor fi fermecate.” Momentele de respiro ale patosului angajării - puține - aduc promisiunea unei lirici vitaliste, în acord cu marile ritmuri universale: „În mine vuia strigăt lung de cascadă - / Inimă curată în veci și nomadă. / Îmi venea să cuprind înaltul cu mâinile / Când își turna în mine fântânile.” Numeroasele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
este la fel de veche ca filosofia însăși, și "postmodernismul" este atunci și expresia pentru sfârșitul filosofiei, și chiar și a formei ei celei mai cotidiene ca ideologie"321. Logos-ul disprețuit este, astfel, un motiv determinant al "dispariției" filosofiei în postmodernism; patosul pentru rațiune, înscris în "fizionomia" filosofiei încă de la Socrate, este oarecum discreditat în discursul postmodern, care își afirmă preferința pentru incomensurabilitate, diferend, pluralitate și diferență. Dincolo de această privire generală asupra subiectului, care poate conduce spre o concluzie "apocaliptică", lucrurile au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unui text, astfel încât acesta își pierde funcția de comunicare pentru a se deschide unei funcții-joc, ritualice; * strategia reversibilității, întâlnită în special în schimbul simbolic, care alcătuiește o dialectică specială între echivalență și supralicitare; * strategia excesului, care este și un rezultat al patosului cu care și-a scris lucrările, și un procedeu prin care sensul poate fi destabilizat din matricile sale bine fixate (excesul comută liniile inițiale de analiză și înțelegere, le deformează și le reintroduce într-un spațiu care devine astfel suprasaturat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
încercări și cu mult suspans, dar cu final fericit (și neverosimil, firește, ca orice happy end)43. Tributar încă în mare măsură discursului critic și reflexiv din "romanul" anterior, excedentar în raport cu "vulgarele" deziderate ale melodramei (ce urmărește să trezească emoția, patosul, și nu fiorul intelectual), Firu'n patru se remarcă dintru început printr-o simplificare evidentă a mijloacelor și a recuzitei puse în joc. E mai puțin "hibrid" sau "autobiografic" și mai literar decât Bizu, semnalând un alt moment de tranziție
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
plauzibil), cât mai ales ca romancier, pe motiv că "ficțiunea" sa nu e "verosimilă" (în sens aristotelician) și, în consecință, nu rezistă la un examen estetic cât de cât exigent. Oricum, e clar că procedeele tehnice specifice melodramei (narațiunea episodică, patosul, teatralitatea etc.) se regăsesc și în romanele din ciclul eminescian. Astfel, melodramaticelor proze lovinesciene li s-a reproșat ba îndepărtarea nepermisă față de document (în sensul "romanțării"), ba apropierea prea mare față de sursa inspiratoare, care transformă textul într-o banală operă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
FLC, 1977, 30; Voicu Bugariu, Expresivitate și elocință, RL, 1977, 47; Iorgulescu, Scriitori, 57-58; Baltag, Polemos, 243-247; Cornel Moraru, „Ritualuri intime”, FLC, 1978, 50; Ioan Adam, Ritualul confesiunii, T, 1979, 4; Laurențiu Ulici, Sentimentul locului, CNT, 1979, 32; Mircea Popa, Patosul militant al poeziei, TR, 1979, 39; Șerban Cioculescu, „Îngândurat ca pietrele munților”, FLC, 1979, 45; Zaharia Sângeorzan, Fascinația originilor, RL, 1979, 50; Lit. rom. cont., I, 590-594; Nicolae Ciobanu, „Îngândurat ca pietrele munților”, LCF, 1981, 9; Martin, Paranteze, 98-105; Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
probleme morale, iar Totul se repetă (1988) se înscrie în „formula micului realism care dezvăluie lumea sufletească a omului mărunt cu fire ingenuă, dar înclinat să se contamineze lesne de maladiile sociale ale timpului” (Mihai Cimpoi). Marcat de un puternic patos autobiografic, romanul Șobolaniada (1998) tratează schimbări morale în perioada de „democratizare” din ultimii ani, care își dezvăluie adesea și reversul dramatic ori tragic. R. scrie și literatură pentru copii: Unde crește ploaia? (1990), Fără antract (1996). SCRIERI: Pânzele babei, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289412_a_290741]
-
Apusului valoarea acestor monumente unice în cultura universală, elaborează poate cea mai importantă lucrare despre pictura murală românească și est-europeană, Christian Humanism in the Neo-Byzantine Mural Painting of Eastern Europe, ce avea să apară abia după moartea sa, în 1970. Patosul și replica tăioasă a articolelor, studiilor și lucrărilor cu caracter științific izvorăsc din talentul de prozator al lui N., rămas necunoscut în timpul vieții sale. Cele câteva nuvele și povestiri păstrate în manuscris, dar mai ales paginile de jurnal și evocările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
plecându-se de la ecosistemene forestiere de la poalele versanților și ajungând la vegetația alpină și peisajele glaciare din zona înaltă). Lacurile glaciare constituie dealtminteri un element esențial ce sporește atractivitatea turistică a zonei. Între aceste lacuri amintim: Mucubaji, La Negra, Los Patos, La Canoa, Los Anteojos, El Rincón, El Royal, La Verde, El Suero. Și în largul țărmului Caraibian sunt o serie de insule cu potențial turistic deosebit: Aruba, Trinidad, Tobago. Aruba este o insulă de 193km2 situată în sudul Mării Caraibilor
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
la trecut, la „odioasa cultură burgheză”, jenant Înnegrită și minimalizată. Această arie a calomniei a fost cântată de aproape toți creatorii vremii, de la știință la arte, și presa stă mărturie; unii au cântat-o plat, alții corect, alții măiastru: cu patos revoluționar și talent. În această din urmă ipostază Îl regăsim pe Dan Petrașincu, combatant activ, cu vechime mare - Încă din august 1944 - În munca de epurare, comunizare și ideologizare a culturii noastre, așa cum reiese din numeroasele contribuții ale acestuia menționate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sovietice. În: Viața românească, nr. 10, oct. 1949. 1950 DOUĂ ANIVERSĂRI Înainte de a aborda problemele literare ale anului, să Încercăm să intrăm În atmosfera generală a preocupărilor și obsesiilor lui, enumerând câteva dintre ideile de referință, abordate În presă cu patos revoluționar, combativ și de către scriitori. În acest sens, câteva titluri sunt edificatoare: Cifrele vorbesc despre oamenii vii (Petru Dumitriu, Flacăra, nr. 7, 18 febr.). 1 Daruri și poeme pentru Stalin (J. Popper, Viața românească, nr. l).l Libertate pentru Alfredo
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din scriitorii noștri sub forma unei umbre de neîncredere În forțele noului, sub forma șovăielii În afirmarea lui, ceea ce frânează curajul romancierului de a se azvârli În clocotul vieții și a căuta locurile unde vârtejul este mai puternic. În special patosul revoluționar de care vorbeam lipsește din romanul lui Ion Călugăru. Nu se poate spune ca autorul nu Înfățișează acțiunea comuniștilor, că nu concepe pe noul director - ca activist de partid - ca omul care trebuie să-l strivească pe Zmeu cu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În generalități. Utilizând clasicul procedeu popular de a trimite, prin vânt, scrisoarea celui iubit, poeta anunță pe muncitorii din alte uzine, partidul, Uniunea Sovietică, de realizările minunate ale muncitorilor reșițeni. (Ă). Singurele versuri care surprind ceva din caracteristicul omului nou: patosul muncii constructive, sunt următoarele: «Urcă norme peste norme Cărămidă pusă-n forme Să nu știe pruncul mâine Viața de ieri, cea de câine; Și mai pune-o cărămidă Lacrima de ieri s-o-nchidă; Și mai pune-n presă una
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dușmanul ne-o Întinde. Să știe acei care alunecă pe panta estetismului sterp și a invidualismului, că făcând aceasta ei slujesc pe dușman. Pentru că dușmanul nu se bucură niciodată de pomană. Iată de ce Îmbrățișați niște meschine poezii individualiste, lipsite de patosul luptei revoluționare, iată de ce Încercați să loviți cu ele masivele construcții ale poemelor lui Mihai Beniuc și Dan Deșliu. (Ă). Vă dau un sfat: nu mai căutați fisuri. Nu vă mai străduiți să vârâți lăbuța acolo unde credeți că ați
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cum hotărârea partidului se transformă În realitate. (Ă). Cartea nu oferă doar afirmația romancierului că socialismul pășește biruitor Înainte, ci noi câștigăm sentimentul acesta din cunoașterea oamenilor de care ne-am despărțit odată cu ultima pagină a românului. De aici izvorește patosul real, străbătut de adânca omenie și constituind una din laturile cele mai valoroase ale acestei opere. (Ă). Pe șantiere, În toate părțile stă scris cu litere mari: CONSTRUIM FĂRĂ BURGHEZIE ȘI ÎMPOTRIVA EI. Ceea ce formează Înțelesul adânc al romanului e
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]