KorAP: Find »[drukola/base=pauză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...579 >

14,466 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

opri și se uită la Mma Ramotswe. — Ăsta-i adevărul, Mma, zise Ranta. Nu l-am ucis. V-am spus adevărul. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. — Știu, îl liniști ea, îmi dau seama că nu mințiți. Făcu o pauză. — N-o să spun nimic poliției. V-am promis asta și nu-mi calc cuvântul. O să-i spun, însă, mamei ce s-a întâmplat, cu condiția să-mi promită că nu se duce la poliție. Cred că o să-și dea acordul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

să-și toarne cenușă-n cap pentru păcatul de a fi vorbit c-un ins atât de declasat. Parcă-l și aud, „m-a oprit el, așa face, îmi pare rău, nu aveam cum să-l evit, regret...”, „domnule” - o pauză de dispreț superior - „n-ai ce vorbi, e un personaj absolut dubios, ai văzut ce-a îndrăznit să spună?”. În Aulă, soția lui Pârvulescu e întruchiparea suferinței cu prestanță, în rochie lungă, cu voal negru cu găurele, peste-o pălărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ca fulgerul, și printr-un ac mai subțirel, din ăla încovoiat, de cusut tăieturile de cuțit, numai cu hainele de pe mine, mai rămâne loc și pe-alături. - Fum și părere sunt toate... mă opresc pentru efect. Umbre și tristețe... altă pauză. Câte se nasc toate pier, câte răsar toate mor, câte-nfloresc toate se scutură, norocul e nestatornic, degeaba alergi după el, n-are picioare și locului nu va sta niciodată, oricât ai încerca să-l oprești... propun un potpuriu. Asistența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
fost „marchează literatura română joi, între 18.00 și 19.28”. Toată această desfășurare mi-l scoate dintr-un cotlon de memorie pe Feraru, fostul meu coleg de liceu, care furase din manechinul de la laboratorul de biologie intestinele. Într-o pauză, a desprins calupul din sârmulițe și l-a băgat sub haină. Nu învățase partea aia din materie și-atunci eliminase scurt materialul didactic, să nu mai aibă ce să-i dea să recunoască și, mai ales, să nu fie nevoit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
De asta? am râs. - Da, erai așa de pierdut, de năuc! A, și pentru că sucul s-a prelins pe documentele caraghiosului ăluia, peste vedeta care crede că le știe pe toate, mai ales că boul îmi și făcuse avansuri în pauză, își uitase mâinile în părul meu și căuta breteaua rochiei... Ai reușit să-i stopezi logoreea! Ce, e puțin lucru? - Care? - Ai și tu dreptate, lumea geme de-acum de vedete. Vedeta cu teoria despre renașterea națională, deconstrucția miturilor, împlinirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

să fie privit drept În ochi, mai ales că, din cînd În cînd, uriașul care-l capturase Îl trăgea cu putere de părul roșu și creț și-l obliga să ridice capul, ca să-l vadă toți. Căpitanul făcuse o lungă pauză, aprinzîndu-și pipa Întunecată și răsucită și dîndu-și În același timp vreme de gîndire. CÎnd frămîntările sale părură să dea roade, Își arătă caninii gălbui și mîncați de carii, În ceea ce pretindea să fie un surîs sardonic: - Bine, bine! spuse, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
la fel de bine ca și mine că În partea asta a lumii vrăjitoria se pedepsește cu moartea și că eu, prin funcția pe care o dețin, am suficientă autoritate ca să te trimit chiar acum să fii ars pe rug - făcu o pauză lungă, desfătîndu-se la gîndul terorii pe care pretindea să i-o deștepte victimei, și continuă pe același ton. Dar avînd În vedere că mi se pare o mai mare pedeapsă pentru tine să fii condamnat să suporți propria ta prezență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
clipă, răspunse pe același ton: - Cu propriul meu drept, singurul pe care Îl recunosc, preciză. Cu dreptul pe care l-ați avut voi pînă acum să mă umiliți, disprețuiți, jigniți și loviți de cînd mi-aduc eu aminte - făcu o pauză scurtă și Îl privi fix, cu ură. Mereu m-ați asigurat că sînt un monstru și ați repetat asta de atîtea ori, că am terminat prin a mă ascunde aici, pe stînca asta cheală, spuse el trăgînd aer În piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
din colțul său subofițerul cu chitara. Am găsit urme proaspete În vale și prin rîpele vestice. - Or fi ale cuiva care, ca și noi, căuta apă sau broaște-țestoase... - Am găsit și răzoare de legume și cîțiva pomi fructiferi... Făcu o pauză. Iar cineva mi-a spus mai demult că pe una din insulele astea a trăit Într-o vreme, și poate mai trăiește Încă, un sinistru harponier răsculat. - Legende! - Legendele, domnule - veni răspunsul calm -, au de obicei, prin părțile astea ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Oberlus cu calm, și s-ar spune că Într-adevăr i se părea lucrul cel mai firesc din lume. Dacă n-ar fi teama de astfel de pedepse, orice laș ar Îndrăzni să se se mărească pe sine - făcu o pauză. Noi, rebelii, trebuie să știm Împotriva cui ne răzvrătim și la ce ne expunem, pentru că altminteri această răzvrătire n-ar mai avea nici un merit - arătă pistolul care i se odihnea În poală. Știu că, dacă Îmi slăbesc vigilența, Îmi veți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
am s-o fac. E o crimă. - E legea... „Legea mea”, și pentru prima dată nu mă voi arăta din cale-afară de crud, poruncindu-ți să-i dai să bea plumb topit sau să-l sfîșii În trei - făcu o pauză și Îi privi amenințător. Data viitoare o să mă port ca un rege adevărat, torturîndu-l pe vinovat pînă cînd mă va implora să-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
făcut să mă răzvrătesc Împotriva tuturor, ațîțÎndu-mi dorința de răzbunare, prin ceea ce nu era decît capriciul unei dimineți stupide, În care n-ai avut ceva mai bun de făcut decît să mă biciuiești ca să-ți distrezi echipajul - făcu o pauză lungă și trase din nou din pipă, agitîndu-și capul ca și cum l-ar fi apăsat cele Întîmplate. Trebuie să fie teribil pentru tine să constați că ai trezit o fiară care dormea, iar ea a devorat tot ce aveai mai scump

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
chef s-o fac și am făcut-o. - Așa, pur și simplu? - Așa, pur și simplu, replică ea. Mă simțeam prea legată de tine; prea prizonieră a dragostei noastre, și trebuia să aflu ce Înseamnă să fii liber... Făcu o pauză. Dintr-odată, am descoperit că Îți aparțineam chiar și În cele mai tainice gînduri ale mele, că Îmi invadaseși intimitatea, punînd stăpînire pe ea ca stăpîn absolut - dădu la o parte perdelele și contemplă, prin fereastra mare, vîrful frumosului vulcan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să mă iei În brațe, să mă duci În dormitor și să faci dragoste cu mine cum știi tu... - Nu pot face asta, știind că mîine te duci cu altul. - Ba da, vei putea... SÎnt sigură de asta - făcu o pauză. Dar vreau să nu uiți asta nici o clipă: faptul că te doresc nu mă face să mă și răzgîndesc. MÎine plec la Sevilla. Făcură dragoste. Cum nu mai făcuseră niciodată, cu pasiune și aproape cu disperare, iar ea Îi repetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
unui deget, abia dacă fusese puțin Îndoită. Fierul se Încălzise, dar chiar și așa, nimic nu lăsa să se Întrevadă că metalul ar fi sfîrșit prin a ceda, chiar dacă el și-ar fi Întețit eforturile. Se hotărî să ia o pauză și chiar atunci băgă de seamă că dîrdîia și că apa Îl pătrunsese pînă la oase. Se lăsă să alunece, pînă se așeză pe pămîntul Îmbibat de apă, cu spatele sprijinit de stîncă, Își puse capul pe ea și, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
băgă de seamă că cedaseră și observă, uimit, că veriga se rupsese În două și că putea Înainta fără să trebuiască să sară sau fără teama de a cădea lat cînd făcea un pas mai mare. Își luă o scurtă pauză de odihnă pentru a se bucura de cea dintîi izbîndă după atîta amar de vreme, apoi, cu greutate, se Îndreptă spre ascunzătoarea În care adăpostise o parte din hrana care-i revenea și o secure rudimentară, făcută din mînerul luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
amuzat. Cea mai Înspăimîntătoare dintre toate, nu-i așa? Dar tot un om rămîn, pînă la urmă - plescăi din limbă. Nu există decît un singur lucru pe lumea asta care să stîrnească mai multă spaimă decît chipul meu - făcu o pauză. Eu Însumi - se duse În dreptul mesei și bău cu lăcomie, direct din carafa de rom. M-am transformat În ceva și mai rău decît fața mea, ceea ce Înseamnă mult, nu ți se pare? o Întrebă el În timp ce bea. Ea, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
pe ceilalți, iar asta Îmi place. - Te bucuri de asta, nu-i așa? - Bineînțeles, admise el. Îmi place să observ că inspir teroare, dar nu prin urîțenia mea, ci pentru că Într-adevăr ceea ce fac Îi terorizează pe alții... Făcu o pauză. Întotdeauna am fost de părere că e preferabil să inspiri ură decît milă și e drept că nimănui, niciodată, nu i-a fost nici măcar milă de mine... Numai scîrbă - trimise spre ea un rotocol de fum. Și ție Îți fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
fost ea, care mă liniștea În clipele de mînie sau pentru că Înțelegeam că În fața imensității ei nici eu și nimeni altcineva nu Însemnam nimic, nu cred c-aș fi putut să suport atîția ani de batjocură și dispreț - făcu o pauză și poate pentru prima oară privirea lui și tonul vocii fură diferite, aproape umane: Oare am ales eu această față și acest trup? Totuși, oamenii n-au făcut altceva decît să mă insulte și să-mi reproșeze asta, și-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
pe cui se scoate. N-am altă soluție și acum sînt respectat. - Le e teamă de tine. Nu te respectă. - Ce diferență e Între astea două? Ție ți-e teamă de mine? - Da. - Asta mi-e de-ajuns... Făcu o pauză și ridică din umeri cu sinceră indiferență. Nici nu-mi mai pasă dacă provoc greață... Chiar mă amuză să observ cum prezența mea stîrnește silă. E mare lucru să impui prin prezența ta și să știi că trebuie să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ofițer Înghițind În sec. Nu ne-am pierdut mințile, dar nu e nicăieri... Atunci caută-l, pe toți dracii! urlă Lazemby. N-am să permit ca cineva să comită o crimă În prezența mea și să rămînă nepedepsit. Făcu o pauză. Și, după cît se pare, nu e singura lui crimă... Două cadavre, rămășițe omenești, resturi ale unui naufragiu - se ridică În picioare, mînios. Vreau să știu ce naiba s-a petrecut pe insula asta blestemată. Mișcați-vă! Căutați! Cu excepția bucătarilor, toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
el arătă din cap spre pîntecele ei umflat: — Se mai mișcă? Întrebă. — Uneori. - CÎnd o să se nască? - Nu știu. Pe insula asta și În peștera asta se pierde pînă și noțiunea timpului... Poate că mai sînt două luni. Făcu o pauză - . Nici nu prea am chef să se nască, adăugă ea. CÎtă vreme se află Înlăuntrul meu, Încă mai pot spera că va fi un copil normal. Un copil frumos. - Așa de repede ți-ai pierdut credința? La Început erau convinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
că aici nu ne paște nici o primejdie. Ceea ce faci cu ei este inuman. - Eu sînt inuman. - Știu, admise Niña Carmen cu naturalețe. Și mai știu și că ești mulțumit de asta, dar nu e valabil și pentru mine - făcu o pauză. Poate că va trebui să Împărțim peștera asta pentru multă vreme. Dacă-i lași așa cum sînt, curînd vor duhni Îngrozitor... Vreme de două zile Încheiate, membrii echipajului de pe Adventurer dădură la o parte pînă și ultima piatră și ultimul tufiș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
privi amuzată: - Tu nu ai căzut niciodată? Oberlus rîse la rîndul lui: - Cine ar fi vrut să mă ispitească pe mine, cu fața asta? schimbă tonul. Nici măcar efeminații n-au vrut să aibă de-a face cu mine - făcu o pauză, În care răscoli cu un băț cenușa cărților. Știai că niciodată n-am reușit să vorbesc cu cineva mai mult de cinci minute? Nimeni nu părea să aibă nimic să-mi spună, niciodată - clătină din cap ca și cum și-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
dezumanizată. - După cum Îți vei da seama, Începu el, n-am de gînd să las pe nimeni aici ca să le povestească celor care vor veni că mă aflu, lipsit de apărare, Într-o barcă și să vină după mine... Făcu o pauză. Așa că alege Între a ne Însoți sau a Începe să te rogi, fiindcă Înainte de plecare am de gînd să-ți trag un glonț În cap. Ea Îl privi la rîndul ei, fix, și sfîrși prin a Încuviința, convinsă: - Știu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]