1,733 matches
-
bunurile ei și ale bunicului meu - măsuța de alamă, cutia pentru viermi de mătase, portretul patriarhului Athenagoras -, dar nu s-a obișnuit niciodată cu luminatorul, care era ca o gaură În acoperiș, cu robinetul de la baie, care pornea cu o pedală, sau cu bizara cutie vorbitoare din perete. (În fiecare cameră de pe Middlesex era câte un interfon. În 1940, când fuseseră instalate - la mai bine de treizeci de ani de când fusese construită casa Însăși, În 1909 -, interfoanele probabil că funcționaseră toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
laptele. Îi ieșiră și pe nas câțiva stropi, făcând pe toată lumea să se pună și mai tare pe râs. Apoi o vedeam după ore, mergând pe bicicletă cu un băiat necunoscut. Se cățăra pe șaua bicicletei În timp ce el stătea pe pedale. Nu-l apuca de mijloc. Reușea doar prin echilibru. Și asta Îmi dădea speranță. Într-o zi, la oră, domnul da Silva rugă Obiectul Obscur să citească din carte cu voce tare. Lenevea În banca ei, ca de obicei. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bucăți de metal, capace vechi de roți, cutii de conserve, o pereche de chiloți bărbătești aplatizați. Într-un pasaj zăcea o mașină dezmembrată: fără cauciucuri, cu parbrizul făcut țăndări, cu toate accesoriile de crom desprinse și fără motor. Milton apăsă pedala de accelerație, ignorând penuria - nu numai de benzină, ci și de multe altele. Era, de exemplu, o penurie de speranță pe Middlesex, unde soția lui nu mai simțea nici o mișcare În ombilicul ei spiritual. Era penurie de mâncare În frigider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dirijeze spre zona de control. Până la urmă Milton se lăsă păgubaș. Băgându-și capul la loc În mașină, apucă de volan și trase supus mașina pe banda liberă. Dar de Îndată ce trecu de ghereta vameșilor, Își Înfipse mocasinul cu ciucurași În pedala de accelerație și Cadillacul demară, scrâșnind din cauciucuri. Acum chiar semăna cu o urmărire de mașini. Căci pe pod părintele Mike accelerase și el. Șerpuind printre mașini și camioane, gonea spre fâșia internațională, cu Milton pe urma lui, clipind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urma lui, clipind din faruri ca să anunțe lumea să se dea la o parte. Podul se arcuia deasupra râului Într-o parabolă plină de grație, cu luminițe roșii pe cablurile de oțel. Cauciucurile Cadillacului zumzăiau pe suprafața striată. Milton apăsase pedala până În podea, Îmbătând mașina cu benzină, cum spunea el. Iar acum diferența dintre automobilul de lux și mașina ultramodernă din desene animate Începu să se vadă. Motorul Cadillacului vuia de putere. Cei opt cilindri răbufneau, iar carburatorul absorbea cantități imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un ochi omenesc În aceeași nuanță senină de albastru. Se uita țintă la mine, În timp ce tovarășul lui supraveghea atent traficul. Jerry Magoon răsufla greu de la efortul de a pedala, iar respirația Îi sufla mustața, de fiecare dată cînd expira. În timp ce pedala, bicicleta se clătina Într-o parte și-n cealaltă, iar coșul de sîrmă se balansa ca un leagăn. Mi-am pus capul pe lîna cu miros pătrunzător, care, am aflat mai tîrziu, era puloverul lui Jerry, mirosul lui Jerry, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fiecare zi de sâmbătă cu pasiunea lui de a-și porni mașina pe la 9 dimineața și a o ține așa cam până la 12. O folosea rar, și atunci cu mare rușine. Într-o zi am inspectat problema: mașina nu avea pedale, totul se făcea la manete. Da, și trabantistul meu avea un picior de lemn, deci lucrurile se legau. Am bătut cartierul în căutarea prietenilor lui cu Trabant. Toate mașinile erau pe manete, toți trabantiștii erau, de fapt, handicapați. Singurul lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
scurt și esențializat, la modul apoftegmatic. Stilul de a purta conversația și a transmite clientului de-o jumătate de oră o întreagă filosofie de viață se suprapune ori nu stilului de a conduce mașina. Am întâlnit șoferi la care călcarea pedalelor și emiterea propozițiilor adânci se înscriau într-un același ritm; după cum am avut plăcerea de a cunoaște câteva naturi taximetristice complexe: oameni care conduceau ca niște nebuni, vorbind puțin și dens, ascultând chiar muzică simfonică; și inși la care debitul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
s-a părut mai puțin reușit decât acea mimare colectivă, trăită extraordinar, a unei formații rock. De altfel Radu G. și Mera aveau chitare electrice și se pregăteau să-și facă o formație. Și acum, în pauză, vorbeau despre o pedală "oa-oa" pe care voiau s-o adapteze la chitara solo a lui Radu. Profesoara de chimie ne-a întrerupt discuția, la care eu asistasem cu destulă invidie și cu sentimentul, reînnoit, că nu sânt bun de nimic, că nu pricep
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prietenii, eu însumi întîlnindu-mă cu mine însumi acolo, în creierul ei, și nici un Virgiliu și nici o Beatrice și nici o mântuire și nici o urcare spre stele. Rătăcesc prin labirintul minții ei, trag de pârghiile prin care se rotesc ochii ei, apăs pedalele prin care se mișcă genunchii ei. Îmi privesc degetele micuțe și noi, cu unghiile deja cojite. Cu ele am ținut pixul. Deci - cine a scris? Nu mai am mult. În câteva zile termin. Și apoi voi lăsa teancul ăsta de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai ales mirosul acela, pe care-l simt și-acum, ne purtau într-o lume fără legături cu cea reală. Desigur, Marcel se imagina într-un camion de război, vânând la nemți cu grămada. Din când în când apăsa pe pedalele din podea, care declanșau, spunea el, mitraliera. Dar eu, mișcând înainte și înapoi tija cu bilă de ebonită la capăt, eram departe de fanteziile astea; îmi închipuiam că aș putea trăi toată viața în cabina aceasta, având grijă de Zizi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vrut să ajung - am reparat după priceperea mea, altfel nu m-aș fi băgat, cam tot pe ce-am pus mâna: ceasul de perete, al cărui pendul s-a înțepenit, robinetul de la chiuveta din bucătărie, care nu mai închidea apa, pedala accelerației motocicletei din curte și încuietoarea porții de la intrare, care brusc se blocaseră, astfel că unchiul a fost chemat mai repede din serviciul de apărare al patriei să mă oprească din ofensivă. Recompensa a fost pe măsură, consemn în cazarmă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
eu, care îmi căutam treabă prin atelier la bunicul, îl pândeam și cum o parca, rezemând-o de poarta ogrăzii, o arestam cu mare grabă. Cum de cele mai multe ori, bicicleta era de tip bărbătesc, cu fusul orizontal, eu ajungeam la pedale numai dacă băgam piciorul drept sub fus, ceea ce ducea la un final dezastruos, constând în căderea lanțului de pe roata dințată a butucului din spate. Atunci duceam în grabă bicicleta în ogradă și dispăream pe „șestache”, lăsândul pe unchiul să repună
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și pe ai cărui piloți, Alexandru Mavrodineanu (care pe urmă a luat și Premiul Special al Juriului la scurtmetraj) și Mami (instructorul, alias Nicolae Mihăiță), i-am hărțuit până i-am convins. În avion îți pui căștile, centura, picioarele pe pedale, care nu se numesc tocmai pedale, și mâna dreaptă pe manșă. Mami, care aduce cu un vesel maestru budist, face restul. Cel mai mișto a fost că mi s-a permis să țin avionul, iar a doua oară mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
Mavrodineanu (care pe urmă a luat și Premiul Special al Juriului la scurtmetraj) și Mami (instructorul, alias Nicolae Mihăiță), i-am hărțuit până i-am convins. În avion îți pui căștile, centura, picioarele pe pedale, care nu se numesc tocmai pedale, și mâna dreaptă pe manșă. Mami, care aduce cu un vesel maestru budist, face restul. Cel mai mișto a fost că mi s-a permis să țin avionul, iar a doua oară mi-a dispărut și teama, și am urcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
nu se simte jignit de moarte să stea o vreme în spatele rulajului tău blând și banal. La noi circulația este afirmare, ierarhizare socială, dispreț cotidian, afirmare de sine. O fi și la ei dar, oricum, pe la mult mai puține volanuri, pedale de accelerație sau de frână. Impetuoasa noastră occidentalizare cuprinde acum masele largi ale junilor și nici nu aș zice că e neapărat rău. Creșterea economică nu se datorează mai ales înțeleptelor bilanțuri împodobite cu crepdeșin și hârtie creponată ale premierului
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
înlăcrimată, începe cu un semnal, urmat de o melodie cântată de oboi și armonizată plin, ca un coral. Asistăm pe urmă la un dialog între coarde și suflătorii de lemn, construit pe un șir firav de sunete. Concomitent, auzim o pedală susținută de violoncele și contrabași. Firul melodic crește, căpătând o linie ascendentă și deodată întreaga orchestră izbucnește în fortissimo. Această izbucnire este parcă, anticiparea îndepărtată a unui moment al Simfoniei IX. Tema I a primei părți a simfoniei (allegro con
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
o bună zi Susan Îl sărută și-l duse Încetișor În salonul cu pian. „Privește-l“, Îi spuse. Era cu spatele la ei, ce-i drept cam urechiat, dar nespus de drăguț; depărtase atît de tare vîrfurile picioarelor, Încît se loveau de pedale, cînta la pian și din gură În același timp, ușor de tot, de parcă ar fi vrut să găsească și aici, În pianul de acasă, parfumul acela... Oh bring back my Bony to me!... ...O adora pe Cinthia, le adora pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și de Încordare la gîndul preludiului de Chopin, care era atît de grav și de important. Julius se lăsa adorat o clipă și aștepta să fie rugat să Înceapă; Își deschidea cartea de muzică și Își Întindea picioarele pînă la pedalele pianului, care adaugă căldură și emoție interpretării; atunci enormul șirag de mătănii și crucifixul aurit sunau Încîntător, fiindcă ea se mișca, era aproape un preludiu și ea se mișca iar, Întinzînd brațul pentru a-i așeza mîinile În poziția corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la sfîrșitul lunii august și m-a sfătuit să rămîn la Capri ca să lucrez. Ea urma să plece la Praga, unde avea să aibă norocul să-l Întîlnească pe Emil Ghilels, care avea s-o ajute să-și perfecționeze folosirea pedalei la optimi și șaisprezecimi. „Oamenii se uită la mîinile pianiștilor, dar ar trebui să se uite și la ce fac cu picioarele“, mi-a spus ea. Nu exista nici un pian În hotelul nostru, dar Kate făcuse cunoștință cu un cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
picioarele“, mi-a spus ea. Nu exista nici un pian În hotelul nostru, dar Kate făcuse cunoștință cu un cuplu de englezi bătrîni care aveau unul. Era un pian În stare proastă, la care trebuia să folosești surdina și să cobori pedala stîngă. I-am spus lui Kate că mama cîntase la pian și restaurase clavecine. A o privi pe Kate interpretînd pentru mine, la Capri, niște preludii de Debussy reprezenta unul din acele momente pe care le-aș putea trece pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Patridge, Howard... În regulă, hai, duceți-vă! Kay și ceilalți șoferi plecară spre garaj, punîndu-și caschetele din tablă din mers. Dubițele cenușii și mașinile erau parcate și gata de plecare; Kay urcă În cabină și porni motorul, apăsînd și degajînd pedala de accelerație, Încălzindu-l. Peste un minut, veni și Mickey. Fusese la Binkie să ia nota care le spunea mai precis de ce era nevoie și unde trebuiau să se ducă. Veni repede, sărind pe treaptă și urcîndu-se În cabină În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lipsei de timp pentru a căuta prea mult și prea des în arhiva istoriei evenimentelor recente a devenit aproape banală. Se lucrează la foc automat, televiziunea impune un ritm sufocant, iar jurnalismul online capătă, pe zi ce trece, profilul unei pedale de accelerație apăsate la maximum. Se fac greșeli grave, altădată de neiertat, dar azi pare tot mai firesc să greșești într-o redacție, întrucât toată lumea pare să se fi consolat cu gândul că, la un ritm de lucru halucinant prin
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
Eram doar în imaginația publicului. Nici Houdini nu s-a aflat în multe din camioanele și butoaiele din care a evadat. - Deci urmele găsite nu erau de la frâne, spuse Rhyme. Din contră, erau de la accelerație. Ai pus o cărămidă pe pedală. Îi fu ciudă că nu se gândise la asta înainte. - O cărămidă nu ar fi arătat foarte la locul ei acolo când mașina ar fi fost adusă la suprafață. Am lăsat un pantof. Magicianul privi apoi adânc în ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
revenind la ușa în fața căreia stătuse și o forță. În caz că era ceva. Era complet goală și tăcută, cu excepția hohotului de râs batjocoritor al criminalului, care îi răsuna în minte. După cinci minute se afla deja în Camaro-ul ei, cu pedala de accelarație călcată până la fund. Semaforul de la Strada 23 era în defavoarea ei, dar traficul nu era prea aglomerat, așa că trecu rapid, bazându-se pentru a trece de intersecție mai mult pe volan decât pe frâne sau pe eventualul acces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]