47,342 matches
-
de când Andrei și-a îndreptat întreaga atenție și concentrare asupra desenului în creion, acesta a realizat sute de astfel de desene, printre care stau mărturie portete ale unor valori din domeniul artei, dar și logo-uri, etichete și desene pe pereți. Toate au fost create cu pasiune și suflet, iar rezultatul este pe măsură. Asta fiindcă nu e doar talent, ci și muncă și mult suflet la mijloc. Aceasta e calea pe care a urmat-o cu ambiție și perserverență pentru
ANDREI GEORGE CROITORU, DESPRE ARTA GRAFICĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382303_a_383632]
-
și muncă și mult suflet la mijloc. Aceasta e calea pe care a urmat-o cu ambiție și perserverență pentru a ajunge astăzi pe treapta succesului. “Am realizat sute de desene. Pe lângă desene realizez și logo-uri, etichete, desene pe pereți, portrete,etc. Îmi realizez și clipuri de promovare care se regăsesc pe internet”, mărturisește artistul. Nu are studii în domeniu dar se declară autodidact și muncește intens pentru a evolua din ce în ce mai frumos. Astfel, acesta ne demonstrează că acolo unde este
ANDREI GEORGE CROITORU, DESPRE ARTA GRAFICĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382303_a_383632]
-
pătura uriașă, spiridușul abia poate să respire și să se miște. Nevăzându-l, Moșul se apropie de fereastră, privește mulțumit ninsoarea de afară și își freacă mâinile în dreptul bușteanului care pocnește în foc. - Cred că am visat! Privește ceasul de pe perete ridicând din sprâncene. Mai am încă vreo trei ore bune de somn! Se trântește la loc pe saltea și trage cu putere pătura. - Moooșuuuleeee! Eliberat de sub pătură, strigătul spiridușului răsună în ecouri de-a lungul pereților împodobiți. - Of, bată-te
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
visat! Privește ceasul de pe perete ridicând din sprâncene. Mai am încă vreo trei ore bune de somn! Se trântește la loc pe saltea și trage cu putere pătura. - Moooșuuuleeee! Eliberat de sub pătură, strigătul spiridușului răsună în ecouri de-a lungul pereților împodobiți. - Of, bată-te noroacele Petrică, aici îmi erai? - Moșule, avem un mare necaz! S-a aprins grajdul de la felinare și sania a ars cu totul! Trebuie să găsim imediat un mijloc cu care să ducem cadourile la copii! Moșul
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
de timp plânse întruna, după care își impuse să înceteze. Se ridică în picioare, după care se așeză în șezut. Privi măsuța joasă și mocheta bleumarin, după care își aruncă privirea pe fotoliul care însoțea colțarul. Apoi ceasul oval de pe perete și cu ajutorul luminii din hol, ce rămăsese aprinsă de când plecase doamna Mariana după pâine, văzu că era ora zece. Își îndrepătă privirea spre biblioteca plină de cărți, care ocupa peretele din stânga al sufrageriei, după care o coborî spre sertarele de
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
privirea pe fotoliul care însoțea colțarul. Apoi ceasul oval de pe perete și cu ajutorul luminii din hol, ce rămăsese aprinsă de când plecase doamna Mariana după pâine, văzu că era ora zece. Își îndrepătă privirea spre biblioteca plină de cărți, care ocupa peretele din stânga al sufrageriei, după care o coborî spre sertarele de jos, unde erau caiete și cărți de-ale lui Mircea, de pe vremea când era la școală și pe care Mari se încăpățânase să nu le arunce, ținându-le ca amintire
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
în gol, o dată cu lacrimile care îi plecaseră iar la plimbare. Fără să-și dea seama prea mult de ceea ce făcea, la un moment dat se ridică de pe colțar, aprinse lumina și se așză la loc. Privi din nou ceasul de pe perete și văzu că era ora unsprezece. Sună cineva la ușă și el sări ca ars în picioare. În acel moment se gândi repede că este ea, că în sfârșit a ajuns acasă, că-i va povesti cum a fost la
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
1800 de spectatori), strălucind de eleganță, imobilul destinat familiilor vieneze bogate, era ornat cu multe elemente decorative (frescele erau pictate de artiști germani renumiți). Din păcate, multe dintre ele s-au dovedit însă extrem de periculoase: în special mobilierul din lemn, pereți ornați cu papier maché, etc. Teatrul Ring Printre artistele care au dat strălucire acestui teatru s-a numărat și celebra soprană spaniolă Adelina Patti. Cu o zi înainte de incendiu, însuși Johann Strauss II fusese martor al triumfului spectacolului de operă
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
oricine, căci din curte se simțea deja mirosul de grăsime, carne și oase arse. Prin camere zăceau 36 de rămășițe arse ale acelor persoane prinse de mâna morței la un loc unde căutaseră plăceri. În vestibul, de ambele părți ale peretelui, zăceau 74 morți. Deși deprins cu vederea cadavrelor, totuși d-abia puteam suporta această icoană grozavă. Aci zăcea un copil lângă un bărbat, dincolo un june lângă un unchiaș, lucrătorul lângă funcționar etc. Cei mai mulți au fost sufocați de fum sau
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
de catarg ca de-un străin. În sonetul ŤHomo magicusť, fac un salt în preistorie, spre homo sapiens sapiens - strămoșul nostru direct de după omul din Neanderthal - asumându-mi identitatea de conducător magic al clanului meu, priceput în vrăji pictate pe pereții grotei pentru ca vânătorii să-și doboare prada: Ei au plecat să năruie gazéle. De sub pământ, prin ruga mea flămândă, eu goana le-o îndrept către izbândă căci vrăji temute-amestec în vopsele. O, cele mai frumoase dintre ele s-au deșteptat
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
apartament, cufundat într-o lumină difuză, topită în nuanțele vișinii ale draperiilor și tapiseriei, trecerea vremii lăsase urme; fotoliile erau adînci și moi, biblioteca uriașă, mobilele vechi, divanul "freudian" era acoperit de perne, kelimuri, fotografiile de familie și gravurile împodobeau pereții... Decorul reconstituia, desigur imperfect, ambianța iremediabil pierdută în care crescuse Nicolaus Sombart și pe care o evocă în repetate rînduri în memoriile lui: la umbra bibliotecii paterne, în căușul salonului matern, într-o superbă vilă din nobilul cartier Grunewald. La
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
sarcină, care nu pot fi absorbite de nimic, nici măcar de ziduri de plumb a căror grosime se măsoară în distanțe de ani-lumină, ca puterea noastră de înțelegere să-și poată declara liniștită falimentul. În fața unei asemenea imagini bulversante, a unor pereți de plumb interminabili prin care particulele trec ca prin vid, reperele noastre intuitive se surpă. Să recunoaștem, lupta e nedreaptă. Ei bine, particulele acestea fantomatice care zboară pretutindeni, în noi, prin noi și în jurul nostru, și care sînt în univers
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
în armonie care, paradoxal, ar putea ilustra "în profunzime, tragedia imensă a neînțelegerii și incompatibilității" (p. 22). Ceea ce refuză cotidianul (cele patru mariaje) poate oferi imaginația, fantasticul capabil să transfigureze și o existență anodină, certitudinile din vis punând la încercare peretele realității. Triumful sugerat de numele personajului ne este deconspirat de autor spre sfârșitul povestirii: "acela de a recunoaște cu exactitate ceva ce n-ai simțit niciodată". Alegerea și O zi nefastă din viața lui Abraham Van Beyeren, deși se mențin
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
muzeu contemplînd fresca deceselor celebre. Vreți să știți cum au murit și cum au fost înmormîntați Topîrceanu, Alecsandri, regele Ferdinand sau Marin Preda? Deschideți dicționarul și citiți la rubrica respectivă. Dicționarul seamănă cu acele uriașe frigidere din morgile moderne: un perete plin cu sertare din care poți trage la alegere cînd de un mîner cînd de altul, sub ochii tăi alunecînd amintirea cadavrului dorit. Scriitori, politiceni, militari de carieră, voievozi, actori etc. se înșiruie într-o procesiune livrescă a spectrelor defuncte
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
invizibil în mine/ sau cam așa ceva// de aici când plecam era atent să nu mă tai/ cel puțin nu de mai multe ori în același loc/ nu mai puteam sângera repetat"; de metal: "unele uși dădeau direct într-o cameră/ pereții erau acolo de veghe/ ca niște dinți/ banda subțire de metal traversa felul de a fi lângă lucruri/ lacoste ceaiuri veioza cărți toate acolo genunchi de om toate gata acolo pentru mine/ eu nu pot să trec așa mai departe
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
pa sau Bineaivenit? Iar voluptatea asta supremă, impresia că te țin în brațe pe un atol, e un orgasm sau doar o simplă inoculare cu formol? Cum am plecat eu de acasă Iarba lungă plânge la geam, se răcește pe pereți lumina grasă, cu tălpile-ntoarse pe dos ca să nu fac zgomot, am plecat suspinând de-acasă. Peisajul se contractă, țara-ntreagă se face cât o vatră, fruntea se izbește de praguri ascunse: intru în piatră. Intru în piatră și mă
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
plastilină, haine vechi aruncate pe jos după unii, aluzie la Holocaust -, cutii de biscuiți înălțate ca niște altare cu fotografii de amator ale unor oameni dispăruți lipite pe fiecare cutie și alte fotografii uriașe iluminate de lămpi negre înșirate pe pereți) imaginea unor momente disparate, inventarul unor obsesii intime și amintiri personale, scurta biografie a "omului fără calități", uneori adevărate sarcofagii în care răsună parcă liturghiile sumbre ale muzicii lui Mahler. Proza lui Bernard Henri Levy se îngemănează cu exponatele lui
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
plăcerii melodice îi revenea în minte, pentru ca, de îndată ce răsunau ciupiturile de coarde ale citerei, aceeași piele să încremenească de spaimă, ca într-un protest mut față de cruzimea destinului îndurat. În plus, pielea lui Marsyas nu avea de ales: prinsă între pereții peșterii, nu putea nici să scape de oroarea sunetelor de citeră, care îi trezeau amintiri dureroase, și nici să se lase în voia melodiei de flaut, singura muzica plăcută pe care ar fi ascultat-o la nesfîrșit. Condamnată să tragă
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
în fața teatrului, se aflau o tânără lipsită de clasă, care vorbea tot timpul, nelăsându-l pe mustăciosul cu pălărie pe ochi să zică și el ceva (am înțeles că bietul om e de la o emisiune rurală, deci ca nuca-n perete). Apoi, pe scenă, a venit un cuplu de la Știri (de ce nu Mircea Radu, Andreea Marin sau Ramona Bădescu? Erau mai familiarizați cu genul), care predă microfonul unei alte necunoscute, care va introduce... introducătorii, ca să zicem așa, pentru că pentru fiecare piesă
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
o încifrare biografică, dacă nu atinge suflete și nu răscolește conștiințe, dacă nu te face să icnești de fericire, dacă nu-ți ivește lacrima, dacă nu te încremenește și dacă ascultând-o nu simți că au dispărut și timpul și pereții sălii de concert, poate fi orice, dar nu acest dat fundamental al CREAȚIEI. Or toate astea și multe, multe altele, le-am simțit ascultând Orchestra și Corul Dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia, care împreună cu talentatul dirijor Antonio Pappano, a
Sub vraja lui Verdi by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83430_a_84755]
-
-s pe dinăuntru ferestrele la fel/ norocul meu aici e și el un mic zeu muritor/ pe care-l plimbă tata într-o cvadrigă/ când vine iarna iar păsările călătoare/ de aici se văd ca niște iluzii înghițite de nori" ( Pereții cu sfială vorbesc). Ascultăm jelania pentru o divină, cândva, casă roșie a iubirii, un ou de lemn, camuflând astăzi deznădejdea totală: "O mătăsoase zile de ce ne-ați alungat/ din casa ca un ou roșu de lemn/ ce palat de miri
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
a locului, cheiul se termină cu prova unei bărci eșuate. Uneori, umbrele dublează personajele, staturile se înfruntă, cea impresionantă a Părintelui Iov, cu cea modestă, cocîrjată a Părintelui Anatoli ambele proiectate fantast, grav în lumina flăcărilor din sobă pe un perete ca în teatrul Nô. Aceste lumini și umbre recreează în filmul lui Lungin tensiuni și o cameră de rezonanță dialogului, dar cu adevărat speciale sunt gros-planurile ce relevă o artă a portretului de o mare sensibilitate cu indicibile nuanțe. Pe parcursul
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
pe surse; mai curînd, creează o periculoasă asemănare cu expresia pe vorbe. Multe exemple din internet dovedesc iritarea pe care o trezește formula vagă, înșelătoare și nefirească: "De câte ori aud la televizor expresia Ťpe surseť, îmi vine să mă urc pe pereți" (alseresblog.romblog.ro, 11.03.2008). Pe de altă parte, se confirmă răspîndirea ei, chiar în folosire adverbială, pe lîngă cele mai neașteptate verbe (a afla, a veni, a da etc.): "informațiile în acest sens au venit Ťpe surseť, pentru că
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
în ultima sa creație, prezentată la Muzeul Național de Artă Contemporană, Cvartet pentru o lavalieră. Un subiect contemporan realizat cu mijloace plastice contemporane, și anume un spațiu îngust, ca o gheretă, ca un lift, ca o cabină telefonică, dar cu pereți transparenți, un spațiu închis și în același timp aparent deschis prin transparența lui, în care trei corpuri - dansatorii Carmen Coțofană, Mihaela Dancs și Adrian Stoian - se împiedică unele de altele, se sufocă unele pe altele, își dispută același spațiu, oricum
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
fi deosebiți de cei alăturați, părând în unele momente un singur corp, format dintr-un conglomerat de membre. Nu mai sunt persoane de sine stătătoare, nu mai sunt personalități distincte, trăiesc într-o simbioză promiscuă cu ceilalți. Transpirația lor aburește pereții cabinei, dând o tușă specială imaginii acestei scene apăsătoare. În seara când am văzut eu "spectacolul", care durează o oră, au fost și momente de oboseală ale interpreților și, implicit, ale spectatorilor, ca un prea mult, greu de suportat. Dar
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]