1,728 matches
-
teleobiectivul pe titlul acestui subcapitol. Și au urmat căderile teritoriale din trupul țării, din inima noastră. Au urmat războiul cu toate implicațiile și consecințele dramatice știute și neștiute, dar suportate atât de dureros de învinși. Numai noi știm și istoria perfidă care ne-a adus pe cap un dușman de profesie, operând adânci schimbări, antinomice, în ființa Neamului Românesc și în spațiul său ancestral. Sistemul comunist, caracterizat prin teroarea continuă, torturi draconice, ateism activ, frontiere închise, ignorarea inițiativei, inaccesul la civilizație
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
practicată, trăită, în cerințele ei. Orice ajungere în funcții se dublează de responsabilitate, contrar celor prezenți care se grăbesc spre scaune comode, cât mai înalte, mai bine remunerate și mai deschise afacerilor (corupției!); unii pe dedesubt, alții pe deasupra, toți bătăioși, perfizi, tenace, orgolioși, antrenând un întreg sistem de relații. Rămâi uluit când vezi cum se burică în fața viitorului, ca și cum ei i-ar fi croit sensul înaintării și nu martirii atâtor decenii de schingiuiri, de asasinați, înaintemergători ai tineretului din Decembrie 1989
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
o pereche de invidiat. După câțiva ani de conviețuire, El s-a rotunjit, iar ea e mai subțire. Teroriști Terorismul mondial granițe nu are, Nici limite în forme de manifestare. Unor demenți și scelerați, Le cad victime nevinovați. Cel mai perfid dușman Atacurile teroriste, frecvente și cu violență, Obligă statele lumii la colaborare, fără reticență. Cu maximă vigilență, indiferent de meridian, Trebuie să lupte cu cel mai perfid dușman. Timpul Nu trece timpul peste noi, accelerat, Ci noi îl parcurgem lent
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
forme de manifestare. Unor demenți și scelerați, Le cad victime nevinovați. Cel mai perfid dușman Atacurile teroriste, frecvente și cu violență, Obligă statele lumii la colaborare, fără reticență. Cu maximă vigilență, indiferent de meridian, Trebuie să lupte cu cel mai perfid dușman. Timpul Nu trece timpul peste noi, accelerat, Ci noi îl parcurgem lent, neobservat. Existența, cu toate ale ei, e trecătoare, Peste un timp ce început și nici sfârșit nu are. Șuetă literar-bahică Un vin bun și-o poezie Provoacă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
spirit pre-televiziv. Mai întâi apăreau, încărcate în care și lectici, prăzile de război, comorile, latura exclusiv utilitară a războiului. Veneau apoi, purtate sus, desupra capetelor mulțimii, mari tablouri pictate ce ilustrau cetățile cucerite, bătăliile, asediile, actele de eroism individuale, dușmanii perfizi: imaginea războiului viril și eroic. După aceea veneau, puși fără milă în lanțuri, uneori, în derâdere, cu lanțuri de aur și veșminte bogate, suveranii și generalii înfrânți, cu soțiile, copiii și întreaga curte: imaginea puterii distruse de Roma. La apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și ei veneau aici în fiecare zi, voiau să cunoască repede toată știința lumii... Mâna lui se plimba de-a lungul unui raft; se opri dintr-odată. — Aveau doar cu câțiva ani mai mult decât tine când au murit, spuse perfid. S-a întâmplat departe de Roma. Gajus însă nu răspunse, ca și cum povestea i-ar fi fost necunoscută. Bibioteca latină era severă și întunecoasă; pentru că iarna aceea era foarte friguroasă, au pregătit pentru Gajus o sală micuță, călduroasă. Singurul inconvenient, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
celor din familia Caesaris, iar aceștia, la fel de prudenți, îl ajutară, slugarnici. El constată mulțumit că ar fi scris mult mai bine acea comemorare mincinoasă, dar nu adăugă aproape nimic. Vorbi despre moartă, despre Augustus și despre istorie cu o plăcere perfidă; la fiecare cuvânt, anii aceia îngrozitori se prăbușeau în trecut unul câte unul - se terminase, nu aveau să se mai întoarcă. În timp ce vorbea, teribila Mașteră se evapora, planurile ei mureau odată cu ea, dar el, puiul de leu, era viu. Disimula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mărfurile importate și cele exportate este catastrofal: milies sestertium, enunță în latina sa precisă, ciceroniană, o sută de milioane de sesterți pe an. Îl priviră în tăcere, fiindcă era greu de dat un răspuns. Interveni palidul Callistus, cu o voioșie perfidă: Mătasea folosită într-un an la Roma costă mai puțin decât să înarmezi o triremis; îmbunându-i pe vecinii de la răsărit, în fond economisești. Mulți râseră, iar Seneca fu indignat că un fost sclav îndrăznea să i se adreseze. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Invitație pe Palatinus La puțină vreme după aceea, senatorul Calpurnius Piso, „nepotul otrăvitorului“, hotărî să se recăsătorească, la cincizeci de ani, cu o tânără celebră pentru trupul ei superb - „un trup care pentru mulți nu mai are taine“, șopti cu perfidă senzualitate Callistus -, care își recăpătase libertatea în urma unui divorț rapid. Imensa avere a Pisonilor, după cum spunea întreaga Romă, fusese salvată de Mașteră în timpul procesului. De aceea căsătoria avea să se desfășoare cu mare fast, la ea urmând să participe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei - în primul rând tânărul Cerialis - cedară înainte să-i fi atins cineva. E adevărat, mărturisi hohotind Cerialis, se caută un mod de a-l ucide pe Împărat. Continuând să plângă, declară că, din prostie, se întovărășise cu niște oameni perfizi. Voiam să fug, mărturisi el, însă m-au amenințat că mă omoară. Apărați-mă, imploră. După ce rosti aceste cuvinte, tânărul descoperi că devenise invulnerabil și prețios în ochii anchetatorilor. Îi promiseră că va fi protejat, iar el alese calea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost realizată cu adevărat. Obiectul de marmură, extraordinar de frumos și de ciudat, a scăpat de distrugerea timpului; abia recent a fost interpretată adevărata lui semnificație. Femeia care a fost mama lui Nero. La Museo Lateranense există o statuie a perfidei surori a împăratului. Probabil că nu mai era foarte tânără atunci când a pozat, având în vedere dimensiunile sânilor și șoldurilor. Poate că între ea și artistul care a reprezentat-o nu a existat o comunicare psihică și intelectuală, deoarece chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pustiu, A început prin colț, în orice sat, Să scârțâie fântâna și totu-i arămiu. De fiecare dată, berbanții candidați, Îți rup câte un dinte și limbile-și ascut, Căci, multe axiome, voi, oameni, descifrați Dar, creierul politic e surd, perfid și mut. Dar, iată, candidații-și depun averea lor, Și vor să demonstreze că n-au nimic de-ascuns, N-au nici mașini, nici case de vis, ori protocol, Ci, numai vâlvătaie, ambiție și dor. În frunte-i marinarul, cu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93374]
-
nici mai puțin, să devină agent al Securității în Israel și să desfășoare o activitate propagandistică susținută în favoarea regimului dejist. Bineînțeles că refuzase la modul cel mai clar și categoric. Atunci un colonel de securitate, cu figură mongoloidă și rânjet perfid, îi făcuse o propunere și mai diabolică: să depună mărturie mincinoasă, ca martor al acuzării, în procesul care se pregătea conducătorilor mișcării sioniste, dându-i-se un răgaz de 24 de ore, pentru a accepta propunerea. În cazul că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sioniști. "Dar eu nu sunt și nici n-am fost vreodată lider!" protestase. "Asta n-are nici o importanță" i se răspunsese. "Noi hotărâm cine este lider și cine nu în mișcarea sionistă". Se înțelegea de la sine, adăugase colonelul cu zâmbet perfid, care vorbea românește cu un neaoș accent rusesc, că nu numai el avea să aibă de suferit consecințele, ci și familia lui și prietenii lor, despre care știa foarte bine că de-abia așteptau să plece în Israel. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de drept" în proprietatea statului român... "Vreți cumva să vă mutați dumneavoastră în casa noastră din Cotroceni?" nu se putuse împiedica să nu-l întrebe pe colonel. Ofițerul nu se arătase deranjat de întrebare, ba chiar zâmbise în felul său (perfid): "A, nu, eu nu, că deja am obținut o vilă la Șosea. Dar sunt colegi mai tineri care se chinuie în apartamente de bloc..." Cele relatate de Valentin provocară stupoare și revoltă. Bine, dar asta e o mare ticăloșie! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
muzeu! Ce fac aici?! a exclamat el. Nu te bucuri? Eu... știi, cum să zic... Dormeai, a terminat o fată de vreo 18-19 ani. Tu ești în cel mai frumos loc din lume și... vocea părea să pălească... Toată lumea părea perfidă pentru copil. Coloanele adosate stăteau să cadă, era parcă în alt loc! Acum, literalmente, el chiar înțelegea. Un pilastru galben-pai părea irezistibil, căci s-a produs o metamorfoză: pilastrul s-a făcut lapis lazuli când mâna a trecut pe lângă un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În chenar consacrat necunoscutei din Molène nu scăpă nimănui. Dar „doamna“ Le Bihan nu se lăsă descumpănită atît de lesne. - O femeie tînără Înecată, e oribil, doar nu am o inimă de piatră. Strecură o privire spre Marie, Înainte de adăuga, perfidă: - E doar un mod de a vorbi... - Care cadrează prost cu o mamă care și-a sufocat cu sînge rece gemenii În vîrstă de numai șase zile. - Așteaptă să ai și tu copii, Marie, și atunci ai să afli cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-i recunosc pe ei și, deopotrivă, pe mine... Ciclul Animus Sub semnul Aspidei Descântec 1 Pleacă! Pleacă! Aspidă Cu mișcări lâncezi De omidă. Întoarce-ți de la mine ochiul de pește Ce mă privește Șopârlește Și mă incită La iubire perfidă. Ia-ți gheara năpârcească Din sufletul meu de iască. Lasă-ți trupul de nimfă Să se usuce la soare, Până moare. Șerpește șerpuiește, Și patima-mi oprește. Searbădă și veninoasă, Mistuitoare și rușinoasă. Și ascunde-o în fund de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
n-ar mai fi fost niciodată, așa cum ar fi trebuit să fi fost de la bun început. Doar că acea zi întârzie să vină, și eu și ea știm asta, iar timpul pare "să nu mai aibă răbdare"... Descântec 2 Aspidă perfidă, Nu te ascunde în firidă, Că-ți văd în oglindă Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba stai lungită pe prispă, Cu trupu-ți de odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc. Pe buzele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
numai era timp pentru nimic. Dorințelor lui cele mai aprinse și mai ascunse a încetat să le mai dea curs, cel mult dacă-i erau foarte la îndemână sau nu-i consumau prea mult timp. Acum, de când s-a instalat perfid și iremediabil boala, s-a întors treptat din nou către sine, s-a regăsit tot mai pregnant și oglinzile au început să-i întoarcă chipul când contorsionat și răvășit de durere, când grimasat de suferință, când vesel și ravisat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acea persoană și de atunci zâmbetul acela nu a mai revenit, totuși ea și l-a recunoscut în oglindă. Se gândea la oglinzi ca la niște instrumente ce luau instantaneu într-un timp discontinuu și apoi le redau în mod perfid, aleatoriu, spre a ne minți cu imaginea noastră neadevărată. Tocmai asta cerem oglinzilor și atunci ele ne întorc o imagine falsă, necondiționată de timp. Altă dată, și-a surprins chipul în oglindă dintr-o dată foarte îmbătrânit, nu atât din pricina ridurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spațiile deschise ale unor podgorii și ogoare. De acum, luminile de pe Ponte Vecchio rămăseseră o amintire și bezna cea mai deplină domnea asupra Întregului cartier, Îmblânzită numai de nimbul lunar. În timp ce Înaintau prin tenebre, Dante simțea o prezență În preajma lor. Perfidă, apăsătoare ca pătura de ceață gălbuie care se ridica din pajiștile ierboase, părea să alunece pe lângă car, Întrupându-se pe măsură ce se adânceau În acel cartier periferic. Era răul. Acel rău venit din afară, care se Îndesase În jurul orașului, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
predat maurii, odată cu comentariile lor la Aristotel. Atunci când ai noștri, Încărcați cu armurile lor, au ajuns pentru Întâia oară pe țărmurile Asiei, au semănat spaima și zăpăceala printre acei fii ai Satanei, care i-au crezut invulnerabili. Dar mințile lor perfide au intuit În curând că În platoșele creștine exista un punct slab, cu rezultatele pe care ți le poți Închipui, și pentru care ai avut parte de o mostră chiar adineaori. În ciuda beteșugului său, Baldo izbutește, cu această priză, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apărea drept ceea ce era pe dinăuntru: un politician angajat Într-un duel cu un adversar neînduplecat. Pierduse prima ciocnire și Încerca să Își adune forțele pentru a ataca din nou. — Și apoi, ce te-a adus În aceste Încăperi, În afară de perfida dorință de a ofensa sacra noastră persoană? — De ce se interesează Biserica de uciderea meșterului mozaicar? De ce v-ați trimis zbirul, pe Noffo, să Îi iscodească rămășițele? replică Dante, la rândul său cu un glas Întretăiat de gâfâială. Cardinalul avu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rima bisturiului precis. Din flori de gheață, aripi de cocori și palme frământând un asfințit ai strecurat cucută în licori, când ai tăiat trecutul sub cuțit. Prin labirintul unui timp avid mai rătăcește încă glasul cald, deși secundele-mi zâmbesc perfid, eu caut totuși ploaia de smarald. îngerii goi Când roua cade peste noi, Se-ascund și lacrimile-n slove, Lumini se nasc și mor în nove, Iar îngerii sunt triști și goi. Când seara gustă dintr-o stea Și umbrele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]