2,556 matches
-
s-ar anula principiul armoniei. Tradițiile religioase presupun restaurarea armoniei sau a legăturii originare cu Unul. Sentimentul dizarmoniei și al incompletitudinii reprezintă starea de „criză“ care se cere de pășită. întrebarea firească este, prin umare, cum apar și cum se perpetuează dizarmoniile. Din cele prezentate până acum, păstrând aceleași principii explicative ca opțiune metodologică, reiese că dizar moniile survin fie prin încălcarea principiului completitudinii, fie prin încălcarea principiului identității la nivelul multiplului. Mai precis, este vorba fie despre negarea ori refuzul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
societatea care se dorește a „viitorului“? Ne percepem și ne decupăm îndeobște ca ființe individuale prin trup. Acest lucru este atât de comun, încât nici nu îi mai acordăm atenție: a reduce lumea la exterioritatea vizibilă și a încerca să perpetuezi insistent ace leași forme înseamnă a interpreta greșit și superficial harta și funcțio narea lumii. Aș aduce acum câteva exemple, pentru a arăta „dependența“ noastră de cauzalitatea „inversă“ (trup sau lume - suflet), transmisă din generație în generație. Dacă dorim să
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
irepetabilitatea prezenței pure. Dacă doresc să fiu același, păstrându-mi identitatea, în momentul imediat următor, mai degrabă decât să nu fiu (același), înseamnă că mă agăț, prin memorie, de imaginea a ceea ce am fost și sunt acum, dorind să o perpetuez și în viitor. Avem o reprezentare a ceea ce suntem prin memorie. Astfel, ajungem, de exem plu, să afirmăm că există istorie, evoluție, dezvoltare, identitate etc. „Legăturile“ care țes aceste situații, contexte, pro cese, stări etc. sufocă percepția spontană prin suprapunerea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ce parcurg calea este unică. Refuzul unicității și astfelalautenticității hrănește sistemele și ideologiile. Supraevaluarea diferențelor și a alterității, respectiv a unității și a uniformității, fără a i reda omului chipul prin unicitate, reprezintă instrumentul prin care este promovat, „implementat“ și perpetuat ideologicul. Reconfigurarea ideii de comunitate și a celei de autoritate, precum și a elementelor-cheie care li se subsumează se vădește a fi în acest punct necesară. Cum poate fi înțeleasă și cristalizată o comunitate în absența sau prin limitarea influenței ideologicului
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mult sau mai puțin coerente ale transpunerii acestei legături au la origine menirea de a păstra vie relația și de a transmite, inițiatic, mecanismele, practicile și tehnicile care au puterea de a restabili relația sau de a o reinstitui și perpetua pentru celălalt și pentru sine. Puterea și eficiența intermediarului - indiferent dacă el îmbracă forma textului, a poveștii, a unei persoane, a unei ceremonii etc. - au sens nu pentru a conferi prestanță și autoritate sistemului, ci prin mijlocire și deci prin
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
identifica, dualismul critic va pune în discuție această distincție fundamentală, opunând chiar condițiile sociale celor naturale. Această confuzie inițială e succedată apoi de cea creată în jurul ideii că normele instituite în societate sunt reductibile la fapte, confuzie ce se va perpetua în cadrul tuturor celor trei etape intermediare pe care Popper le identifică, și anume: naturalismul biologic, pozitivismul etic și naturalismul spiritual. Argumentând împotriva acestei confuzii, filosoful susține că, exceptând domeniul semantic 267, e imposibilă derivarea normelor din fapte și explică acest
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar fi mut. Se deslușește și aici prezența unei forțe: ceea ce a existat în triumful puterii și avântului de a fi își perpetuează puterea dincolo de clipa trecătoare, rămâne ca putere a amintirii omenești și ca frumusețe trecând din ființă în poezie, stăruind prin veacuri ca un veșnic ecou. Pentru că Forța este, cu vorbele lui Wordsworth „... ceva contopit mai adânc, / Al cărui lăcaș este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar fi mut. Se deslușește și aici prezența unei forțe: ceea ce a existat în triumful puterii și avântului de a fi își perpetuează puterea dincolo de clipa trecătoare, rămâne ca putere a amintirii omenești și ca frumusețe trecând din ființă în poezie, stăruind prin veacuri ca un veșnic ecou. Pentru că Forța este, cu vorbele lui Wordsworth „... ceva contopit mai adânc, / Al cărui lăcaș este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tron†††††††††. Recunoaștem aici "blestemul" hanovrian al animozității dintre suveran și primul născut; anticipînd cele ce vor urma, această atitudine "perfecționistă" (poate scuzabilă la un tată superexigent, preocupat tocmai de asigurarea unei bune succesiuni, dar anormală la o mamă) se va perpetua și la generațiile următoare: regele George V va fi foarte aspru cu cei doi fii ai săi, în perioada lor formativă, ca și ducele de Edinburgh față de Charles. Mai tîrziu, cînd popularitatea prințului și prințesei de Wales va atinge cote
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
același artist care pictase și portretul de aparat al lui Eduard VII, aflat în aceeași colecție. Biografia oficială a lui George V a fost scrisă de Harold Nicolson, ceea ce i-a adus autorului titlul de cavaler în 1953. Parisul îi perpetuează memoria: Avenue George V (care dă în Place de l'Alma și podul omonim, de tristă amintire pentru britanici) și hotelul de 5 stele George V (pe Champs Elysées). Eduard VIII (1936), fiul cel mare al prințului și prințesei de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de-a lungul mai multor generații erau morganatice, în sensul că unul dintre parteneri nu era de viță regală, adică era, cum spun englezii, un commoner (ceea ce nu trebuie tradus în română prin "om de rînd"!). Această tendință se va perpetua și se va accentua la generațiile următoare. Căsătoriile dintre Eduard VIII și Bessie Wallis Simpson, chiar dintre George VI și Lady Elizabeth Bowes-Lyon, dintre Harry, ducele de Gloucester (fratele lui George VI) și Alice Montagu-Douglas-Scott, dintre Richard, ducele de Gloucester
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
dictase secretarului său mai multe corespondențe, Roosevelt, neanunțat în prealabil, a intrat intempestiv în cameră; surprins, Churchill ar fi răspuns: După cum vedeți, Domnule Președinte, eu nu vă ascund nimic". Se non è verro è ben trovato. Memoria lui Churchill se perpetuează în numele colegiului omonim (Churchill College) din Cambridge, înființat în 1960, în numele unor școli secundare din Canada (în orașele Vancouver, Hamilton și St. Catharines), în statuia din Parlament Square (Londra) și în copii ale acesteia care pot fi văzute la Oslo
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
protest popular declanșate de arestări în masă ale republicanilor. ******** Începînd din 1513, cu domnia lui Christian II, toți regii Casei de Oldenburg (în daneză Oldenborg) au domnit succesiv sub numele de Frederik alternînd cu numele Christian. Acest lucru s-a perpetuat și sub monarhii din ramura Glücksburg, pînă la actuala regină Margrethe II (1972-). ** Regina Mary îl detesta, numindu-l "un arivist nerușinat". Avea dreptate: Mountbatten i-a cerut tinerei regine Elisabeta II, imediat după moartea regelui George VI, ca numele
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de Beauharnais (fiica Josephinei de Beauharnais, născută Tascher de la Pagerie, prima soție a lui Napoleon I) și al lui Louis Bonaparte, fratele mai mic al împăratului, pe care acesta l-a suit pe tronul Olandei (1806-1810). ††††††††††† Lordul Cardigan și-a perpetuat numele nu atît prin dezastrul de la Balaklava (de care a fost în cea mai mare parte responsabil), cît prin faptul că numele său se leagă de cunoscuta vestă de lînă cu mîneci, încheiată în față, cardigan. ‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡ Poetul Tennyson a compus
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ISD de . Cu decenii În urmă, Joseph Schumpeter facea afirmația, conform căreia dezvoltarea presupune un proces de . Sub presiunea schimbărilor intervenite În structura cererii, În metodele de producție, În formele de organizare industrială, inițiativa capitalistă induce un proces de revoluționare perpetuă din interior a strategiilor economice, cu distrugerea continuă a elementelor Învechite și crearea continuă de noi elemente. În fond, este vorba despre un proces de restructurare În care, În vreme ce unele avantaje competitive sunt distruse, altele noi sunt create. Respectivul proces
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
Teslui, Vaslui etc.). Cu o astfel de metodă etimologică „angrosistă“, Weigand ajunge la concluzia că 10% dintre hidronimele romî nești de la sud și est de Carpați sunt cumano-pecenege (față de 16% romînești). Mulți dintre lingviștii, istoricii și geogra fii romîni au perpetuat automat ideea formantului final de origine pecenego-cumană ui, -lui al hidronimelor romînești, iar alții au preferat să nu se pronunțe (fie pentru că nu aveau cunoștințe solide de turcologie, fie pentru că nu identificaseră o alternativă mai plauzibilă). Faptului că multe dintre
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de faptul că există o latină clasică larg atestată documentar, pe când limba autohtonilor, neatestată în scris, nu are un reper istoric care să o confirme. În consecință istoricii caută mărturii despre limba autohtonilor în limba albaneză, considerată singurul dialect tracic perpetuat din antichitate până în prezent. Toate limbile nenormate evoluează. Româna nu este latina populară mai mult decât italiana, franceza sau spaniola. Latina nu mai există niciunde ca limbă vie. Atunci de ce să presupunem că albaneza este limba ilirilor atestați de Herodot
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Cantemir poartă pecetea dorinței autorului de a demonstra lumii (1) noblețea și vechimea romană a neamului românesc, (2) a cărui structură de rezistență au constituito moldovenii. Altă trăsătură definitorie a operei cantemiriene o constituie (3) puterea suverană absolută pe care, perpetuând tradiția statului dacic unitar, o continuă romanii, întâi pe teritoriul întregii fostei Dacii, apoi în spațiul extracarpatic și în sudul Dunării, până la retragerea lor sub conducerea regelui Ioan în Ardeal. În sfârșit, față de spargerea unității romanilor/românilor în urma descălecării separate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acea veche latină de care se bucură îndeosebi vremurile lui Traian, iar limba românească a păstrat și păstrează cu tărie prin atâtea veacuri vorbe deja duse sau învechite de-a lungul latinității” (HVR, p. 219). Ideea nobleței originare a românilor, perpetuată până în prezent, este susținută de faptul că romanii aduși de Traian sunt o castă nobilă închisă ermetic, care nu penetrează către exterior și nu este penetrată din exterior; ei sunt cetățeni de Roma, nobili, hireși romani, boieri cetățeni și slujitori
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
proprie, ea fiind imaginată izolat de fenomenul etnic românesc; 2) Ea este latina populară invadată, începând din secolul al IX-lea, parțial chiar mai devreme, de elemente nefirești de origine slavă, maghiară, turcică; 3) Teritoriul unde latina populară și a perpetuat existența pură timp de cinci, șase sau chiar mai multe secole a fost limitat și izolat, ferit de infiltrații heteroglote. Imaginea hasdeeană a limbii române rezultă din trei studii consacrate agriculturii, viticulturii și păstoritului la români. 1. Vorbind despre originile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și identității fiziologice a organelor vorbirii, și de la diversificarea teritorială a dialectelor și limbilor, datorată structurărilor statale. Lăsând deoparte excepțiile, orice limbă reprezintă o evoluție locală specifică a materialului lingvistic structurat silabic, aglutinant sau flexionar. Geneza unică a tuturor limbilor perpetuează înrudirea lor indiferent de formula structurală în care se înscriu și de nivelul de civilizație pe care îl vehiculează, iar dependența formulei aglutinante de preexistența formulei silabice și a celei flexionare de preexistența formulei aglutinante, împreună cu evoluția locală a materialului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pragul romanizării, limbile slave și limbile baltice, toate evoluate local, s-au format ca limbi i.-e. sub influența latinității, limba maghiară aduce în contemporaneitate probe certe din formula aglutinantă a limbii autohtonilor. În continuarea estică a spațiului indoeuropenizat își perpetuează existența aglutinantă limbile și dialectele ugro-finice, mongolo-turco-tătare etc. Ca peste tot în evoluția limbii, sistematizarea fonetică și structurarea gramaticală a materialului lingvistic sunt rezultatul evoluțiilor locale de la simplu la complex și nu al ramificării unui model preexistent, al unei protolimbi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
manuale reproduse identic până la punct și virgule, ceea ce-i obliga pe cei ce voiau să intre la facultate să învețe numai în această manieră, profesorii de asemenea conformându-se cerințelor pentru a putea intra elevii la facultate. Astfel, s-a perpetuat o manieră extrem de dăunătoare pentru niște creiere normale și sănătoase. Elevii care ajung să învețe ușor și bine sunt cei cărora încă de mici li s-a explicat foarte bine și mai întâi au înțeles, ulterior și fixarea este extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
adversar ce trebuie "dresat" sau manipulat după propriile păreri sau plăceri. Să nu uităm că în acel cuplu mai apar și copii, care simt totul și preiau totul. Imaginea copiilor despre importanța și coloratura cuplului poate fi și ea deformată, perpetuându-se niște greșeli, care, ce e și mai grav, devin automat normalitate. Secolele trecute au fost dominate de supremația bărbatului, femeia fiind tratată ca o sclavă, ca un obiect pentru plăcerile bărbatului sau o mașinărie de făcut copii. Emanciparea socială
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
și în Banat, desemnând o pâine din porumb măcinat (informația apare în lucrarea lui Johann Jakob Ehrler, Banatul de la origini până acum, apărută în 1774). Bucătăriile care au moștenit tradiția romană a pulmentum-ului (cea regională nord-italiană ori cea românească) au perpetuat-o pe scară largă, mai ales în rândurile țărănimii, fierbând mei măcinat și adoptând mai târziu, cu brațele deschise, fiertura din porumb măcinat, fie ea numită polenta, la italieni, sau mămăligă, la români. Aceasta a ținut locul pâinii din cereale
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]