2,242 matches
-
de comparație rămâne omul, adică ea însăși, măsură a tuturor lucrurilor. De aceea a devenit un etalon absolut al ființei aflate în contradicție permanentă cu sine și cu lumea. Dezmembrare Acum câteva zile, pe plajă, am văzut din nou niște pescăruși care se băteau sângeros să ciugulească intestinele unei mortăciuni. Se luptau sălbatic între ei ca să-și asigure bucățile cele mai bune. A fost ceva dezgustător. De atunci, gândul acesta mă torturează continuu. Îmi văd și eu trupul dezmembrat și aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și că totul se schimbă. Vârtej Mă opresc îndelung și ațintesc cu ochii măriți de spaimă întunecimea apei ce se rotește într-un vârtej amețitor, format undeva în adânc. Acest hău invizibil absoarbe tot: ființe vii și obiecte. Am văzut pescăruși atrași acolo, dispărând în centrul ochiului aceluia absorbant și nemaiântorcându-se la suprafață. Peștii care nimeresc acolo sunt înghițiți dintr-o dată. Am aruncat un băț și a fost imediat devorat de gol. Mă încearcă o chinuitoare curiozitate: dacă m-aș arunca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
existența cu ajutorul unor ritualuri caracterizate de o violență fundamentală. Violență împotriva vieții sau a morții? Mut Sunt pe cale să devin mut. Nu mai izbutesc să rostesc nici un cuvânt de săptămâni întregi; nu mă mai deschid nici către Aia. Ascult glasul pescărușilor și pe cel al insectelor și simt cum o seninătate atotputernică pune stăpânire pe mine. Mă bucur de această plinătate a vieții. Ce-aș putea să cer în plus? Gimnastică Dacă nu mă mișc, trupul mi se degradează. Își pierde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
eram copil. Îmi place să observ diferitele forme pe care le iau excrementele: de om, de câine, de veveriță, de cal, de bou, de cerb, de rață, de oaie, de capră, de lup, de pisică, de găină, de urs, de pescăruș, de muscă, de greiere. Reușeam să le deosebesc și să le descriu perfect în funcție de mirosul lor. Simt și acum în nări aburii moleșiți ai baligii de cal și mirosul ascuțit al căcărezei de capră. Mi se părea că rândunicile, stând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
asupra naturii tale“, Îmi spune iarăși horoscopul, [aflân du-mă] sub semnul lui Mercur În bun aspect cu Neptun. În această apropiere a mării am cunoscut-o pe acea drăgăs toasă fiică a lui Israel, cu aripile frânte, ca de pescăruș săgetat. Păstrez și azi scrisorile noastre, cu fotografii demodate și deco lorate după treizeci și cinci de ani, legate toate (de nevastă-mea) cu o lată fundă neagră, dimpreună cu flori câmpenești și un pumn de țărână, strânse În propriul ei voal
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care sosea la București, împreună cu soția, pentru o vizită oficială de trei zile. Am organizat și am participat la dineul oficial, oferit de ministrul român al afacerilor externe, Ștefan Andrei, și de soția sa, cunoscuta actriță Violeta Andrei, la restaurantul " Pescăruș" În timpul dineului, spre satisfacția mea, a fost evocată perioada sejurului în Țara Cantoanelor a ilustrului poet român Tudor Arghezi. Ambasadorul Elveției a sugerat posibilitatea de a vizita casa poetului, Muzeul "Mărțișor". La remarca ministrului elvețian că nu ar dori să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a exprimat dorința de a merge la un restaurant cu soția sa pentru a simți atmosfera de petrecere a oamenilor de rând. Se pare că Ceaușescu a fost de acord și a cerut imediat să se organizeze totul la restaurantul "Pescăruș". Imediat s-a pornit avalanșa cu indicațiile "tovarășului" de curățire a grădinii "Pescăruș" și de mobilizare a unor consumatori verificați. Acolo s-au mobilizat rapid toți cei implicați în respectiva vizită: au fost trimise imediat echipa de protocol, aflată încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a simți atmosfera de petrecere a oamenilor de rând. Se pare că Ceaușescu a fost de acord și a cerut imediat să se organizeze totul la restaurantul "Pescăruș". Imediat s-a pornit avalanșa cu indicațiile "tovarășului" de curățire a grădinii "Pescăruș" și de mobilizare a unor consumatori verificați. Acolo s-au mobilizat rapid toți cei implicați în respectiva vizită: au fost trimise imediat echipa de protocol, aflată încă la minister, echipa de securitate și încă alte "persoane de încredere" aflate încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe puntea doi, unde este și o plasmă agățată pe un perete. O parte dintre călători urmăresc meciul Corea-Japonia. Pentru mine peisajul este superb și găsesc că prezența unui televizor este de prisos. În larg se zăresc bărci de pescari, pescăruși și rândunici de mare. Apa este plumburie. Câteva păsări zboară la joasă înălțime, chiar la prova feribotului, „Kamome”. O barcă cu motor pare o pasăre uriașă zburând deasupra apei. În urma ei a rămas o dâră de apă(siajul) asemănătoare unei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pe la ora unsprezece. Am făcut plajă pe același cearșaf, ne-am bălăcit în mare și am mers împreună la cantină să mîncăm. Apoi am revenit pe plajă, unde am stat pînă cînd a plecat toată lumea - mai eram doar noi și pescărușii. Apoi ne-am dus să ne îmbrăcăm - ea să-și facă și bagajele - și ne-am dat întîlnire, peste puțin timp, iar pe plajă. Reîntorși pe malul mării, ne-am plimbat ce ne-am plimbat, pînă cînd ne-am urcat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
n-au existat niciodată - sper - nici neînțelegeri, nici se crete, nici gânduri neîmpărtășite, și mai ales fiindcă mă întrebi, uite: n-aș vrea ca tu să nu respecți această urnă, când eu nu voi mai fi. L-am cunoscut bine, pescărușule, mult mai bine decât crezi tu, mult mai bine decât se crede. Omul acesta ar suferi în orgoliul lui de literat știind că poate fi uitat, știindu-se aruncat, el, E. L[ovinescu], la groapa comună. [...] Dulcea mea dragă, poate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
contestație împotriva lui Wally. Rezultatul vineri, 27 octombrie. Deloc grozav, deloc plin de speranțe. Oricum ar fi, să se sfârșească odată, altfel mă prăbușesc. La urma urmelor, toate astea sunt fleacuri. Totuși, încăpățânată și rezis tentă, aștept. [...] Mouette, draga mea, pescărușul meu negru, uneori chiar că sunt istovită de așteptare, obosită să mai sper, să mai trăiesc. Tocmai când lansam strigătul ăsta de descurajare au sosit c[ărțile] tale p[oștale] din 10 și 12 octombrie, poposind ca niște aripi de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai bine bonețica roșie pe care o purta la Veneția, îi aranjez cordonul pardesiului micuț, ca s-o trimit în Cișmigiu. III 12 ianuarie [1951], vineri Îmi pare foarte rău că te-ai „închis în carapacea ta“ de sărbători. De ce, pescărușule? Mă crezi în stare de o asemenea pretenție stupidă, crezi că eu, bătrână, cârcotașă, înecată de acest „sfârșit de veac“, cum se spunea în copilăria mea, sau de acest „mijloc sau amiază“ a secolului 20 în atâtea griji și sâcâieli
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ghid în București lui W. Ehlers, ducându-l să viziteze Muzeul Național de Artă, tezaurul de la Muzeul Național de Istorie, Muzeul Satului, iar seara invitându-l să probeze specialitățile noastre culinare și vinicole la Carul cu bere, Doi Cocoși și Pescăruș. A fost încântat de vizita în România, de documentele semnate, de discuțiile avute la MAE, Ministerul Comerțului și Camera de Comerț și Industrie a României. Peste tot s-au afirmat "interesul", "bunele intenții" și "disponibilitatea" celor două Părți pentru dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu fusese vorba decât despre câteva banale carnete cu facturi, chitanțe, bonuri de consum, ș.a. La Teatrul de Stat, nu fusese decât ca spectator (fără să plătească bilet, normal) pentru a se distra cu: „Șeful sectorului suflete” de Alexandru Mirodan; „Pescărușul” de Cehov; „Gaițele” lui Chirițescu; „Sfînta Ioana” de B. Shaw, etc. Despre „misterioșii” tovarăși Popescu Marin, Trocan dar și tovarășa Nedelcu, Costache scrisese că „...au fost În control de la DGPT București” și că primise „...un prețios ajutor din partea d-lor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
omului de veghe picat în vrăjile sirenelor. Să vă spună corăbierii cum deapănă catargele fire aurii din stele și le urzesc pe velele învechite, prefăcându-le în țesături feerice... Să vă spună despre piuitul scripeților, ca țipătul întrebător al unor pescăruși de noapte, care însoțesc corabia bătând molcom din aripi albăstrite. Să vă spună... Și peste toate acestea, care n-au contur întreg, nici sunet împlinit, ca imaginile tulburi ale visului, plutește tot atât de tulbure mirosul de corabie, neasemuit, lemn umed, sare
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
I. Cu încredere și bucurie în viață înaintând pe calea ei: dar cum ne este indicată această cale? Adesea, pe malul lacului din orașul natal în Elveția, m-am întrebat cum se orientează stolurile de păsări care îl locuiesc, graurii, pescărușii, gâștele sălbatice: nu urmează nici un comandant, vreo autoritate care să le coordoneze mișcările; fiecare singur zburător pare să nu aibă idea unei strategii de grup. Și totuși întregul stol se mișcă într-o ordine bine determinată, cu evoluții deseori îndrăznețe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
asta). Spectacolul nostru va avea niște împrumuturi. Se va face un scenariu din scrisorile lui Cehov, în mod special adresate fratelui lui (tatăl lui Michael Cehov) și surorii lui. Cehov - penultimul dintre cei șapte frați. Va fi împrumutat decorul din Pescărușul. Scena improvizată într-un parc. Vom încerca să fim un fel de aristocrați ruși. Piesele rămân intacte. Scena improvizată ca o pată albă într-un hău negru, o insulă de sărbătoare actoricească, o insulă a adevărului scenic. Un mesteacăn. Actorii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
îi lasă să zacă acolo pentru ca mai târziu, la vremea secerișului, țăranii să dea pe câmp peste leșurile pe jumătate putrezite. Pune ca cei ce fug peste Dunăre să fie vânați cu șalupe și sfârtecați de elicea lor. Peștii și pescărușii au o masă bogată. Lucrurile se știu, dar nimeni nu poate dovedi nimic din ceea ce se întâmplă zilnic. Unde dispărea vreunul, în urmă rămâneau tăcerea, rudele și prietenii cu ochii măriți. Regele de la oraș nu te lasă să-ighicești slăbiciunile: când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în buchete festive, se întindeau de-a lungul tribunelor oficiale pe un pat de ferigi delicate de mult veștejite. Gladiolele ca niște bâte înflorite și garoafele roșii ca niște insigne de Partid. Dar mai existau și animalele de „rasă superioară“: pescărușii de la Dunăre care mâncau carne de om și câinii de pază ai milițienilor, ai gardienilor din închisori și ai grănicerilor. Coloanele de furnici se mărgineau să roadă pereții caselor oamenilor nevoiași. Iar puricii și păduchii nu le înțepaudecât pielea. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
urcând o femeie care mânca un corn cu șuncă. Firimiturile îi cădeau pe bluză, iar ea și le ștergea după fiecare înghițitură. Doar în colțul gurii îi mai rămăsese una ca un pufușor, de parcă femeia, deghizată în corn, mâncase un pescăruș. Mai târziu s-a urcat o femeie ținând în mână un sandviș cu brânză. și ei îi cădeau firimiturile pe bluză. Nu și le-a șters decât după ce a terminat de mâncat. Care din ele se arăta mai nesigură decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Ne-a primit în taxiul lui deși eram plini de noroi. Își merita și el fărâmița lui de fericire. Poate că în momentele acelea transporta niște tineri, ascultându-și casetele lui preferate. Marea se vedea chiar în fața mea. Cargoboturi, macarale, pescăruși. Bob Dylan cânta Blowing in the Wind. Ascultându-l, m-am gândit la melc, la unghieră, la mâncarea italienească splendidă. Lumea asta e o adevărată revelație. Soarele de început de toamnă sclipea la suprafața mării, purtat de valuri. Se vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
care vroia să fie Patrick Bateman. După ce am devenit foarte încet conștient că nu mai dormeam ochii mi-au rămas închiși și am simțit o greutate pe piept. Încă mai trepidam de pe urma unui vis în care ciorile se transformau în pescăruși. - Tată? Un ecou. Nu-mi puteam deschide ochii. Dacă i-aș fi deschis, l-aș fi văzut pe Robby apărând în contre-jour în cadrul ușii, având în fundal lumina pâlpâitoare a holului.) - Ce e? s-a auzit vocea mea răgușită. - Tată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
câine. Dar, sublinie Robby, era întuneric și el își ținuse ochii închiși majoritatea timpului pe parcursul celor „întâmplate“. Am realizat că în acest moment rămăsesem singurul martor. Ofițerul Boyle mă întrebă: - Ați băut ceva în seara asta, domnule? Deschide chepengul trapei. Pescărușii se ceartă. Rafalele de vânt se năpustesc asupra ta. Tatăl tău stă în tunelul unui viaduct care traversează autostrada. - Poftim? L-ai auzit, cârâi scriitorul. Boyle veni mai aproape, coborând vocea, întrebând: - Ați băut ceva în seara asta, domnule? - Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că aveam balconul spre mare, iar marea era la 15 metri de vilă. Am avut deci un peisaj magnific la picioarele mele. Bineînțeles am avut parte și de toată gama sonoră specifică a valurilor care se spărgeau de țărm, precum și pescărușii care țipau zburând pe deasupra în căutare de pește. Plaja era plină de turiști de toate națiile, dintre care românii cred că reprezentau cel puțin 30%. Îmi aduc aminte cu o deosebită plăcere de un negru înalt, îmbrăcat cu un tricou
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]