1,827 matches
-
cantina la care am fost repartizați se servea în două serii. În timp ce așteptam să ne vină rândul, admiram marea, povesteam vrute și nevrute, care mai de care. Fiecare încerca să impresioneze grupul adunat în jur, cu lucruri cât mai neobișnuite petrecute aiurea. Bine-nțeles că și eu am povestit zilnic despre aventurile mele din “heimatul ”meu natal, folosind mereu cuvinte în limba germană, pentru a le putea traduce apoi în română. Aveam destule de povestit. După prânz urma odihna obligatorie. După ce
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ore, mai ales noaptea având ca vecini de compartiment asemenea fețe acre, nestoarse și pline de draci, pe care le aveam eu și Boancă la plecarea din Oradea. Acum în schimb regreta că drumul se apropia de sfârșit, iar noaptea petrecută împreună a fost ceva de neuitat și a râs cu multă poftă. Abia atunci le- am povestit și noi pățania noastră arătându-le dicționarul. Mirarea a fost enormă, peste un sfert de oră a fost o liniște de mormânt în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de păsări, care mai de care mai viu colorate, ce zburau în diferite direcții jucând parcă vestitul joc al copilăriei, prinsa, fugărindu-se una pe cealaltă. Altele erau adunate în mici grupuri, formând mici șezători în care își povesteau peripețiile petrecute, unele, uneori, pentru a fi mai explicite, gesticulau din aripi, lăsând să se vadă frumusețea penajului. Apropiindu-ne ușor de ele, din cauza zgomotului scos de vapor și de gălăgia ce se auzea de pe vas, erau puțin speriate, luându-și zborul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
îi părea greu, iar soluția cea mai la îndemână era rugăciunea. Îi era frică. Până și cuvintele rugăciunii îi păreau o capcană. Încerca să se poarte calm și nu îndrăznea să-și afirme nevinovăția. Păreau ca doi cunoscuți, iar timpul petrecut împreună fusese ca un preludiu plăcut care acum se apropia în mod firesc de un sfârșit dezastruos. O privea cu un dispreț pe care ea nu-l merita. Acum speranța era ca un pui cu tot cu pene, cuibărit în suflet. Înfricoșată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
banii acasă, toată consumația fiind achitată de Carlina, lucru ce o deranjă enorm. În drum spre casă se țineau de mână, mergând umăr lângă umăr, aproape auzindu-și bătăile inimii. Mergeau tăcuți. Părea că fiecare își fixa în minte evenimentul petrecut. Deodată, el se opri din mers, trecu în fața ei și încercă s-o sărute. Ea se împotrivi, dar nu atât cât ar fi vrut. Era primul lor sărut, un sărut mai mult furat și grăbit. Îi șopti la ureche un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o oglindă și el va fi mândru de mine. Vom fi fericiți, iar eu voi încerca să fiu o soție bună. Așa își spunea în gând Carlina, bucurându-se la modul sincer. Primăvara era pe sfârșite. Era cea dintâi primăvară petrecută împreună. Vântul legăna ușor crinii galbeni și zambilele, iar într-un castan plin cu muguri generoși, gata să explodeze în flori, cântau niște guguștiuci harnici.. Când păși pragul casei lui, inima îi bătea ceva mai repede, ca la o luptă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ea dădu pilota la o parte, se ridică în capul oaselor, își ridică genunchii ajungând cu ei până la piept și își rezemă fruntea de ei. Nu-și ridicase capul decât într-un târziu, după ce își strecurase prin minte toate cele petrecute, toate trăirile sentimentale din ultima perioadă. Când deschise ochii și-și ridică de pe genunchi capul, i se păru casa dulce și albă ca un cub de zahăr, iar ea se simțea în ciuda tuturor lucrurilor ca o piatră prețioasă în mijlocul unei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai plăcute. Chipul Victoriei îi părea o icoană din cele mai reușite de Creator. Îi transmitea o căldură ce venea din interiorul ei către dânsul pătrunzându-i în suflet și ocupând toate ungherele, risipind toată tristețea adunată în toți anii petrecuți departe de ea. Victoria era cuprinsă de gânduri multe care o frământau, era la o răscruce de drumuri și nu știa ce avea să o aștepte în viitor. Era o copilă ambițioasă, uneori prea dură cu ea, și nu era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de zi în combinat, n-aș cunoaște multe astfel de aspecte, dar mi-am făcut prieteni printre muncitori, care mă pun la curent cu tot ce știu ei, bănuindu-mă de multe ori că și eu sînt complice la cele petrecute. Așa s-a întîmplat la începutul anului, cînd m-am întîlnit cu un muncitor de la arzătoarele de gaz metan. Am vrut să-i urez an nou fericit, dar el m-a întîmpinat cu răceală: Nu credeam că și dumneavoastră, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
preț prin purtarea ta imensului sacrificiu pe care l-am făcut despărțindu-mă de tine. Mărită-te, chiar dacă n-o să te pot vedea mireasă, oacheșa mea frumoasă; în fiecare seară va trebui să-mi dai seamă de ziua ta bine petrecută, în care vei scrie alături de dulcele nume pe care mi-l dai cuvintele: cinste, onoare și bunătate! Eu am să te ador, orice ar fi. III Îți scriu aproape clătinându-mă, atât mi-e inima de grea; disperarea ia proporții
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și elegantă. Draga mea, ai ce-ți trebuie? La urma urmelor, ești fericită că te afli la Paris? Cu siguranță, nimic și nimeni n-ar fi putut contribui atât de mult la îmbogățirea sufle tului tău, ca ultimii trei ani petrecuți acolo. Dar o ființă ca Tine, sau ca Șerban, să trăiască așa de modest, să câștige doar acel minimum care vă transformă în paria? Și mai am ceva pe suflet. Aș vrea să te gândești să te măriți. Nu e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Nu am mai apucat deloc să mă gândesc unde să facem nunta - dar fiecare lucru la timpul său. Când Elinor îmi deschide ușa, din interior se aude muzică și apartamentul miroase plăcut, a flori. Elinor e îmbrăcată într-o rochie petrecută, iar părul îi pare puțin mai moale decât de obicei - și, în clipa în care mă sărută, îmi strânge ușor mâna. — Luke a venit deja, îmi spune în timp ce traversăm holul. Ce pantofi frumoși! Sunt noi? — Ăă, adevărul e că da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ar fi putut publica asemenea apocaliptice și halucinante poeme. Nu mi-ați scris unde vă duceți peste vară. Noi nicăieri din pricina sănătății noastre șubrede. Nici eu, nici soția mea care vă transmite cele cuvenite, aducîndu-și aminte cu plăcere de zilele petrecute împreună la Bacău, nu ne putem lăuda cu o sănătate prea bună. Vă voi scrie îndată ce mă reîntorc de la Oradea unde intenționez să merg zilele acestea și despre Festivalul Bacovia. în orice caz dacă va fi și voi fi invitat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
g. Dosarul „Siretul” În episodul anterior, citând un document strict secret emis de Securitate, am pomenit de Operațiunea „Siretul” și promiteam cititorilor explicarea acesteia În strânsă relație cu găsirea de piste. Acum, suntem În măsură a readuce În actualitate cele petrecute În urmă cu 42 de ani În urmă când a fost inițiată această acțiune extrem de costisitoare pentru contribuabilul de rând care nu avea de unde să știe că banul lui se ducea pe fleacurile inventate de ofițerii Securității și colaboratorii lor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ales în contextul prețurilor din Ecuador în general. Estimarea mea ar fi fost pe la 2 dolari. Reflectez câteva secunde apoi decid că dacă este să apreciez faptul că voi sta la ei toată ziua și toată noaptea plus tot timpul petrecut discutând, prețul este ok. Scot banii din buzunar, adaug încă 30 de dolari care reprezintă costul ceremoniei cu Don Julio (cu o zi înainte am stabilit prețul de 30 de dolari care va acoperi ceremonia plus statul și masa din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Manaus în Brazilia, în celebrarea carnavalului. Nu știu pe unde voi fi la sfârșitul lui Decembrie și rămâne să-i spun dacă sunt amatoare; îmi iau rămas bun și de la Ana și Carlos și părăsesc Ecuador-ul, după aproape trei luni petrecute aici. Următoarele două luni trec rapid între Brazilia și Peru și mă regăsesc în Cuzco, proaspăt întoarsă dintr-un tur la Machu Pichu, plimbându-mă prin centrul hiperturistic al orașului. Văd un magazinaș care oferă experiențe șamanice și mă opresc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nici un răspuns. Complet șocat, a plecat încercând să priceapă ce s-a întâmplat de fapt. Eliade era un profesor dedicat, punctual, care niciodată nu ar fi lipsit de la o întâlnire fără să anunțe dacă ar fi avut vreo problemă. Scena petrecută nu se potrivea câtuși de puțin cu realitatea pe care Forte o cunoștea de ani întregi. Robert și-a continuat drumul încercând să-și cristalizeze gândurile, când i a venit în mine o scenă cu un maestru chinez bătrân care
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
trebile din gospodărie și din câmp, cum ar fi prășitul de al doilea ce trebuia să se desfășoare în curând; bunicul reveni în casă iar Mihăiță se gândea cum să -l tragă la vorbă ca să mai afle întîmplări și fapte petrecute odinioară. Prilejul se ivi mai repede decât se aștepta băiatul când bunică-su purcese să-l întrebe cam ce are de gând să facă pe viitor că doar acum e mărișor. Copilul răspunse cu multă seriozitate că va face și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rudelor și consătenilor ce o cunoscuseră. Capitolul XI Săndel în numeroasa familie a lui Costache Gheorghiu toți membrii acesteia aveau diferite îndatoriri și îndeletniciri, potrivite cu vârstele. Dar trebuie să ne oprim ceva mai mult timp și să arătăm întâmplări petrecute unui erou mai deosebit și acesta ar fi Săndel, cel de al doisprezecelea născut (și ultimul!) al Mariei. în gospodăria lor ar fi trebuit să viețuiască patrusprezece suflete de copii, numai că din cei doisprezece născuți patru s-au prăpădit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sisific! Abia dacă aveam timp să mă odihnesc câteva minute la prânz. Și acum, când trec cu trenul pe la Focșani revăd locurile acelea, unde am trudit pregătind ostașii pentru războiul ce ne aștepta și-mi reamintesc de multe din cele petrecute atunci. În februarie ’41, cu mare greutate, obțin o permisie de 48 de ore, merg la Buzău, fac cununia civilă și-mi aduc soția în garnizoana Focșani, fără alte complicații. Sentimentele noastre erau foarte puternice. La cei 25 de ani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a o cunoaște. Cât de fericiți am fost toți la acel Paște din vremuri atât de nesigure! Apoi, departe unul de altul în spațiu, dar apropiați, îngemănați sufletește. În vremurile acelea vitrege ne bucuram și prețuiam la maximum orice oră petrecută împreună, încât nici nu putea fi vorba de certuri sau nepotriviri în gând și faptă. Eu munceam epuizant la pregătirea viitorilor ostași. Deși nu eram de carieră, aproape nu era diferență tehnică față de activi, cu valențe sporite însă de ordin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că astfel s-ar putea spune, pentru unul care iese dintre morminte, că a ajuns să se rupă din lumea morților. Cred că acesta a fost cel mai puternic impact cu lumea în care am pătruns, după primele două zile petrecute aici. Bazarul, unde ne-am petrecut cam trei ore, este aglomerat și nu se compară cu cel grecesc (mă refer la cel amenajat la poalele Acropolelui pe locul numit „Placa” și renumit în întreaga lume). Acesta din urmă este o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pentru a prânzi. Pe la 16. 30 eram „acasă”, urmați la scurt timp de o ploaie binefăcătoare care a răcorit atmosfera. Ziua de ieri a fost minunată și greu va putea fi uitată. Ea poate sta alături de cele mai frumoase zile petrecute indiferent unde în lumea asta vizitată de noi, fie în Egipt, fie în Creta, fie la Olympia, la Pergam, Efes sau Troia, la Barcelona, Cuenca sau Toledo. Ca o perlă ascunsă pentru mulți dezvăluindu-se multora, Montserrat-ul poate fi considerat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Maneta și Cucu (Marcel) pereche care datorită mie s-au cunoscut la Tg. Mureș în urmă cu vreo 15 ani. Povestea lor poate fi subiect de roman, eu însă mă voi opri la a povesti cele două zile de vis petrecute împreună. Pot spune că nimeni nu ne-a oferit mai mult decât au făcut-o ei într-un interval atât de scurt. Drumul de la New York la Washington este de aproximativ 4 ore pe autostradă cu viteză maximă. Ajunși acasă la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mai întâlnisem colegii demult, absentând "motivat" la ultimele aniversări. La strigarea catalogului, am tresărit ca un "boboc". Grupa 135 istorie-filologie, numărul 13, mereu aducător de noroc pentru mine. Ca și ceilalți dau "raportul" onorabililor dascăli prezenți: o viață de om petrecută "de strajă la somnul Patriei" diplomat, cu o carieră clădită cu trudă și dăruire, încheiată cu rangul de ambasador. Împăcat cu mine însumi și cu lumea, închid ochii și încerc să-mi amintesc "sine ira et studio" de unde și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]