8,421 matches
-
e căsătorit și, mai mult, că locuiește cu soția. Costumul, abil cusut, de neschimbat, îl poartă zicând: "Acesta este un costum organic; subliniază șoldurile și genunchii, semne ale personalității mele, șoldurile mele, genunchii mei". Are în biroul său, împreună cu un pian, un schelet de om cu pălărie, cravată, frac, inel în degetele osoase și o umbrelă în mână, iar pe el stă inscripția: Homo insipiens, și alături un schelet nud de gorilă cu o alta: Simia sapiens, iar deaspura uneia și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Totdeauna prin Moldova.” Dacă pentru istorici istoria se repetă,pentru poetul G.G. Ursu actele și faptele istorice nu sunt deosebit de clare: „Bârladul meu e-o apă și-un oraș,\A fost întâi orașul,a fost apa ?\ In mine cânta un pian gingaș,\Suav,din adâncimi, îi sună clapa.” Un lucru este cert pentru turiști,bârladenii sunt oameni primitori. In lucrarea sa, „Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir ne amintește: „...unii așteaptă cu masa de prânz până la al nouălea ceas din zi și,ca să
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
să întrețină familia. Toți părinții fac parte din generația de sacrificiu. Cu toții își doresc o viața bună pentru copiii lor. Vor ca odraslele să le realizeze idealurile din tinerețe.Și astfel micuții sunt orientați spre diverse domenii de succes.Studiază pianul sau vioara. Studiază artele marțiale,tenisul,șahul, înotul,fotbalul,patinajul. Studiază limbile străine,modelingul etc. Informatica este însă numitorul comun.Jocuri pe calculator,dar și atribuirea de averi incomode. Rezultatele nu sunt întotdeauna pe măsura așteptărilor.” Mulți chemați,puțini aleși
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cu panoplia! Da, a mormăit el. Ce doriți? Aș vrea să-mi fixați o întâlnire. Bine! Când ne-am văzut, i-am prezentat două cereri fiul meu, Mihai, să plece cu o bursă de studii la Berlin. Câștigase concursuri de pian în țară și participase la concursuri și în străinătate. A ridicat un deget, ca și cum cererea ar fi fost rezolvată. Vreau să-mi deschid, am continuat eu, un atelier de bijuterii în centrul Bucureștiului, cu un spațiu de prezentare. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
afirmase deja ca o "tânără speranță". Aici vin personalități ale muzicii din toată lumea, iar biletele se vând, cu foarte mult timp înainte, la prețuri fabuloase. Peripețiile noastre au fost multiple, dar în seara concertului eram în sală, Mihai era la pian, sigur pe el, iar degetele lui zburau pe claviatură. Avea degete lungi, frumoase. Era o prezență agreabilă. Când a terminat, sala s-a ridicat în picioare, într-un entuziasm general. Camelia plângea de bucurie, eu aplaudam și tot aplaudam. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
întreagă. La capătul culoarului erau niște scări, pe care bineînțeles că le-a urcat. Sus, se trezi în fața unei săli amfiteatru, cu scenă, o sală uluitoare. O muzică se auzea în surdină, de undeva. Traversă, luându-se după sunetele unui pian. Înaintă prudent prin semiîntuneric și ajunse în camera unde era pianul. Percepu o siluetă de femeie. Se opri în prag și se uită. Sesizând o oarecare mișcare în spatele ei, silueta se întoarse către el și Petre rămase înmărmurit. Simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
le-a urcat. Sus, se trezi în fața unei săli amfiteatru, cu scenă, o sală uluitoare. O muzică se auzea în surdină, de undeva. Traversă, luându-se după sunetele unui pian. Înaintă prudent prin semiîntuneric și ajunse în camera unde era pianul. Percepu o siluetă de femeie. Se opri în prag și se uită. Sesizând o oarecare mișcare în spatele ei, silueta se întoarse către el și Petre rămase înmărmurit. Simți că leșină, că i se moaie picioarele. Se sprijini de tocul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Dar ești atât de palid! Te rog, așează-te. Unde am ajuns? Unde sunt?, întrebă pierdut Petre. Tu locuiești la parter, acolo a stat Clotilde. Aici locuiesc Mihai și Beatrice și, când ei sunt plecați, eu vin și exersez la pian și-mi fac rolurile de teatru. Așaaa, murmură el... Așaaa... Ce destin, să ajung până aici. Stătură un timp fără a vorbi, ea în picioare, el așezat, moale, derutat, întristat, neputincios. Văzându-l atât de neajutorat, ea dispăru printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
picioare, el așezat, moale, derutat, întristat, neputincios. Văzându-l atât de neajutorat, ea dispăru printr-o ușă și nu mai reveni. Târziu, după ce-și plimbă privirile peste tot, se sculă cu greutate, se întoarse în sala-amfiteatru, se duse la pianul de pe scenă, mângâie clapele, peste care degetele lui Mihai trecuseră. Se așeză într-un fotoliu, închise ochii și și-l imagină pe Mihai la Bayreuth, când venise Beatrice și-l sărutase. Amintirile îl năvăleau, nu le putea opri. Gândul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
copil bun a fost Mihai. Inteligent, talentat și mai ales ascultător. Ce carieră frumoasă i s-a deschis în față! Petre era înduioșat și în același timp îndurerat de viața lui, despicată în două. Auzi din nou sunetul surd al pianului și-și aminti de sora Clotildei, care-și exersa partitura. Se ridică, coborî treptele. Nici el nu mai știa cât timp trecuse. De pe culoar ajunse din nou în sala de baie, de marmoră neagră. Acum observă că pe unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Enescu de ziua morții maestrului, împreună cu Mihai. Mihai îl adora pe Enescu, îi cunoștea opera și viața pe de rost, știa cât suferise, ca om și ca artist... Își aminti că la recitalul de la Bayreuth interpretase, la bis, Sonata pentru pian numărul 3, aplaudată îndelung de cei prezenți. La Père Lachaise, Enescu odihnea într-o companie ilustră, vecin fiindu-i Chopin, mormântul acestuia fiind mereu încărcat cu flori. La Enescu fu surprins de marea panglică tricoloră și de un buchet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de la Miorița! Am făcut-o și pe asta, își zise, acum pot să plec! Intrat în casă spre seară, o porni amețit, ca și cum luase o hotărâre, pe coridor, încet, urcă treaptă cu treaptă până ajunse la etaj. Auzea, în surdină, pianul. Să se fi întors Mihai? Deschise ușa încetișor, pentru a nu deranja. Nu era nimeni în acea cameră mare, spațioasă, pe care el o numise amfiteatru. Erau multe fotolii, un pian mare cu coadă... Și-l aminti pe Mihai copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu treaptă până ajunse la etaj. Auzea, în surdină, pianul. Să se fi întors Mihai? Deschise ușa încetișor, pentru a nu deranja. Nu era nimeni în acea cameră mare, spațioasă, pe care el o numise amfiteatru. Erau multe fotolii, un pian mare cu coadă... Și-l aminti pe Mihai copil, aplecat asupra claviaturii, cu mâinile care-i alergau cu repeziciune pe clape și i se făcu dor de el, ajuns acum mare pianist recunoscut, cu concerte în toată lumea. Aici e sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Nu tată, nu am visat și nu m-a păcălit nimeni. La Lazăr, la liceu, am o colegă de clasă al cărui tată este în Orchestra Filarmonicii Enescu. Mi-a zis că peste câteva zile au programat un concert de pian, cu solistul Mihai Vlaicu. Nu e cumva fiul tău și fratele meu? Am pus mâna ca ars pe telefon, am cerut informații la Ateneu și, surpriză Concert: vineri, 23 decembrie, solist Mihai... În program, Concertul Nr. 2 pentru pian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de pian, cu solistul Mihai Vlaicu. Nu e cumva fiul tău și fratele meu? Am pus mâna ca ars pe telefon, am cerut informații la Ateneu și, surpriză Concert: vineri, 23 decembrie, solist Mihai... În program, Concertul Nr. 2 pentru pian și orchestră în Do minor de Serghei Rahmaninov! Deci asta era surpriza lui Mihai, dragul de el! Cum el avea un program de turnee extrem de încărcat, înseamnă că de multă vreme se gândise la concertul ăsta, la București, în preajma sărbătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
te purta într-o lume de vis. Cât a durat, lumea parcă nu mai respira în sală. În final, aplauze nesfârșite, ovații, spectatorii erau în picioare. Bis și bis! La bis, Mihai a încântat din nou sala cu prelucrarea pentru pian a lui Rahmaninov, a "Zborului cărăbușului" de Rimski-Korsakov, o bijuterie muzicală care impunea o mare virtuozitate pentru interpret. Sala parcă explodase. Ovații, aplauze, flori, flori, flori... În pauză, Mihai cu Beatrice au venit la noi, au fost conduși în loja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
inedit. Carul prezenta, în amănunt, Castelul Peleș, cu sala tronului, cu Regina Maria și Regele Ferdinand ascultând recitalul unei tinere cântărețe braziliene de doar 18 ani, Bidou Sayao, care fusese pregătită de maestra Elena Teodorini. Pe Bidou o acompania la pian nimeni altul decât... George Enescu! Enescu a fost, de tânăr, un preferat al reginei Elisabeta și, ulterior, al Reginei Maria. A fost și un mare om, în anii "Războiului de întregire" cântând răniților prin sălile de spitale. Aici, la Sinaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de conceput în epoca sticlei și oțelului, ne spune totul. Priviți fotografia salonului/ salonașului, cu sofalele sale, cu consola, secretair-ul, draperiile de catifea, covoarele ample, unele pe pereți, cu statueta, bibelourile, cristalurile, porțelanurile, vaze înalte și văsulețe transparente, șalul de pe pian, florile artificiale din vaze, lămpile nouveau style, pe picior de bronz patinat -, dar și casa lui moș Costache, vă mai amintiți? Cea din film. Criza economică din preajma primului mondial s-a soluționat prin izbucnirea conflictului armat, cea din '29 prin
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
o asemenea efigie. Săptămânile trecute două dintre salile complexului de la Liederhalle, din centrul orașului, au găzduit concertele celei de a 2-a ediții a Festivalului închinat memoriei celui mai important muzician român. Un concert simfonic, unul cameral, două recitaluri de pian, toate menite a poziționa în chip potrivit creația enesciană în contextul valorilor universale ale muzicii, au constituit împreună momentele acestei ediții festivaliere închinate lui George Enescu. Inițiativa, stradaniile, demersul artistic, i-au aparținut violonistei Luminița Petre, concert-maestru al orchestrei simfonice
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
altfel, în compania domniei sale a fost susținută o întreagă seară de muzică destinată creației enesciene. Este muzicianul unei introspecții ce vizează substanța expresivă, nu neapărat spectaculoasă a muzicii. Realizarea, spre exemplu, a Sonatei "în caracter popular românesc" pentru vioară și pian, are o istorie îndelungată pe care o trasează colaborarea cu violonista Luminitza Petre; o imprimare discografică despre care s-a vorbit mult cu peste două decenii în urmă, o versiune scăldată, la propriu, de razele lunii, înfiorată de aripa unei
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
Cezar Ouatu a fost puțin mediatizat în țară până la câștigarea locului pentru a reprezenta România la Eurovision. Născut la Ploiești, într-o familie de muzicieni, Cezar Ouatu a frecventat cursurile Liceului de Muzică și Arte din municipiu. După studii de pian și cor a început, în 1998, să studieze canto și muzica baroca, descoperindu-și vocea de contratenor. În 2001 a fost admis la Conservatoriul "Giuseppe Verdi" din Milano, la clasa celebrei profesoare Margaret Hayward, si a absolvit în 2004 cu
Cine este Cezar Ouatu, finalistul României de la Eurovision by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72290_a_73615]
-
măsură în raporturile mele cu Solomonică a fost, mai ales în ultimii ani, sensibilitatea și modul nuanțat în care a judecat instantaneu relațiile mele cu fiul meu Eugen, susținut încă de la 15 ani de marele Leonard Bernstein la studii de pian și compoziție în cele mai prestigioase academii muzicale din America și, după absolvirea lor, rămas acolo. îmi amintesc cum prin 2001, Solomonică îmi mulțumea pentru niște rînduri ale mele, "atît de inspirate" încît, zicea el, l-au "uns la inimă
Cuvinte și limbaje by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8741_a_10066]
-
ipocrizii și jocuri purtate în culise - la conferințe și colocvii, la Universitate oferind, poate, unele dintre cele mai rare momente în care mari personalități străluceau, sfidînd, datorită protecției lui Iosif Sava, securitatea de la ușă, în bibliotecă, citind, citind, citind, la pian, în Sala Radio, ținînd prelegeri despre muzică, muzicieni, instrumente, voci. Și, în plus de toate, ascultînd și bucurîndu-se de ceea ce muzica mare, clasică poate să dea. I-am cerut iertare pentru faptul că am fost pătimașă la începutul anilor nouăzeci
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
Cronicar Cântând la pian cu mănuși de box Doinel Tronaru, specialistul în probleme de cultură de la Evenimentul zilei, se pricepe la cultură aproape la fel de mult ca Gigi Becali. Scriind, în numărul din 16 februarie al ziarului, despre conflictul declanșat la Radio România Cultural de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
în acest sens, una dintre numeroasele scene de focalizare a infinitezimalelor emoționale o are ca protagonistă pe Cecilia. Sosită în casă după un tumult pe care coloana sonoră îl acompaniază, eroina sfîrșește întregul allegro cu un pizzicato ciupind coarda unui pian. La fel, un admirabil joc de oglinzi îi alătură pe cei doi îndrăgostiți, Robbie scriindu-i o scrisoare împăciutoare Ceciliei care își aranjează părul în oglindă, în timp ce fumează nervos o țigară, mașina de scris țese refrenul amoros, iar peste umărul
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]