25,044 matches
-
cu aceeași Casă editorială Mondatori. Selecția iconografica și textele aparțin cercetătorilor italieni Stefano Zuffi și Francesca Castria, iar traducerea în limba română este realizată de scriitorul și italienistul Mircea Vasilescu. Cu un text minimal cantitativ și riguros aplicat la imagine, Pictură modernă este, in primul rînd, radiografia unui secol a cărui dinamică este fără precedent în istoria umanității. Mai mult decît o cronologie a artei ca fenomen de sine stătător, acest album este o panoramare a existenței însăși, o analiză, prin
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
mici, cele constituite prin reflex și trezite la viață tîrziu. Dar aceasta este o altă problemă și ea are o legatura strictă doar cu aceia care nu răspund la apel atunci cînd se fac marile bilanțuri și nicidecum cu această Pictură modernă pe care Editură Fundației... a lansat-o că pe un act adevărat de cultură dar, cine știe, poate și ca pe un avertisment. Sau, mai bine zis, ea ar trebui înțeleasă și că un avertisment.
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
aceeași zi, la aceeași oră, la Parlament, se deschide o expozitie în onoarea Papei. Perfect, zic doamnei de la Uniune, amin cu o zi. Da, zice doamna, dar a doua zi, tot la 17, e fixată deja, la "Simeza", expoziția de pictură... a actorului Sileanu... toată floarea cea vestită a cetății lui Bucur buluc la Sileanu. Perfect, decid, o deschid pe a mea la ora 18. Zis și făcut. Va dati seama între ce nicovala și ciocan s-a aflat propriu-mi
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
o inconsistenta de spectre care traversează textul fără un chip anume, fără profil psihologic, într-un cuvînt, fără corporalitate. Popescu-Negreni comunica, are o rețea de legături umane relativ stabilă, conversează mereu, în muzee sau în memorie, cu mării maeștri ai picturii, citează scriitori și gînditori importanți, insă totul rămîne undeva în fundal. Problema esențială a pictorului este propria să viața, arta ca sursă de interogații și de frămîntări, scurgerea traumatizanta a timpului, exprimarea ca armă unică în lupta cu efemerul și
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
exercițiul explicit al unor forme lirice. Paginile sale de jurnal, deși nu au nimic spectaculos sau ieșit din comun, nici că substanță și nici că text, rămîn un document important dincolo de vreo informație anume ori de anecdotica lor generală. Asemenea picturii, ele descriu, în cheie realistă, o lume fragilă, dispersa, transparentă și învăluita în lumini crepusculare. Exact la polul opus, Vasile Dobrian este un profesionist al scrisului. Asemenea multor artiști români, el se exprimă cu aceeași ușurință atît în limbajul picturii
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
picturii, ele descriu, în cheie realistă, o lume fragilă, dispersa, transparentă și învăluita în lumini crepusculare. Exact la polul opus, Vasile Dobrian este un profesionist al scrisului. Asemenea multor artiști români, el se exprimă cu aceeași ușurință atît în limbajul picturii cît și în acela al literaturii. Colaborator consecvent al celor mai importante ziare și reviste de după război, el a publicat șapte volume de versuri, dintre care patru la Editură UNU a lui Șasa Pana. Că și în pictură, Dobrian este
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
în limbajul picturii cît și în acela al literaturii. Colaborator consecvent al celor mai importante ziare și reviste de după război, el a publicat șapte volume de versuri, dintre care patru la Editură UNU a lui Șasa Pana. Că și în pictură, Dobrian este și în poezie apropiat de cercurile avangardiste. Interesul lui merge preponderent către problemele de limbaj, catre dinamică gîndirii plastice sau poetice, și într-o măsură nesemnificativă către iconografia consacrată și către modelul exterior. Dacă pentru Ion Popescu-Negreni pictură
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
pictură, Dobrian este și în poezie apropiat de cercurile avangardiste. Interesul lui merge preponderent către problemele de limbaj, catre dinamică gîndirii plastice sau poetice, și într-o măsură nesemnificativă către iconografia consacrată și către modelul exterior. Dacă pentru Ion Popescu-Negreni pictură se termină odată cu sec. XIX, pentru Dobrian ea abia atunci începe. Volumul sau de memorialistica, supraintitulat ,,gestul mîinii și al memoriei", a apărut, tot în 1998, la Editură Vitruviu și se nuneste chiar Memorii. Textul lui Dobrian nu mai este
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
întreg proces mental, foarte periculos. Pentru mine intuiția e capitală. Interogația, prospețimea sensibilității, dar să nu se refere la un întreg sistem de gândire. Cum ați descoperit pasiunea pentru fotografie? Nu știu. Mergând la Louvre. Era de ajuns să privesc picturile lui Paolo Ucello sau Piero della Francesca. Totul era acolo. Dar poți reîncepe mereu. Există mii de feluri de a crea o operă... Acum îmi dau seama că gustul pentru pictură e rar. Oamenii vor să impresioneze prin obiecte de
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
știu. Mergând la Louvre. Era de ajuns să privesc picturile lui Paolo Ucello sau Piero della Francesca. Totul era acolo. Dar poți reîncepe mereu. Există mii de feluri de a crea o operă... Acum îmi dau seama că gustul pentru pictură e rar. Oamenii vor să impresioneze prin obiecte de uz imediat, folositoare. E ceva steril. D-le Bresson, v-ați gândit vreodată că în fotografie, sau chiar în portretele pe care le desenați acum, ar putea fi vorba despre o
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
de linii drepte și curbe, în acord cu orientarea câtorva grupuri de oameni, ca în fotografia din Aquila degli Abruzzi, Italia-1952... Da, m-au preocupat raporturile dintre forme. Și apoi, există surpriza. Eu am fost format de suprarealism; nu de pictura suprarealistă, ci de concepția suprarealistă... De aceea am spus că ceea ce faceți e mai aproape de artă. De pildă această fotografie în care figura umană repetă prin similitudinea profilului portretul agățat pe perete, deasupra ei... Da, este omul care doarme și
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
și bărbatul bătrân sau de condiție socială inferioară, dragostea imposibilă etc. Particularizarea se produce prin minuția extraordinară a descripției. Imaginile rezultate sunt puternic picturale: "Din dreapta trece, bătând cald cerul, o pasăre albă". Personajele însele își caută poze celebre în istoria picturii: "Mara Stambuliu, cum stă acum culcată, încercând, probabil să refacă poziția doamnei de Récamier din tabloul lui David" sau "se ridică, acum e Olimpia lui Manet încruntată"... Finalurile lui Val Gheorghiu își găsesc o explicație și în cea mai reușită
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
exteriorități sau prin elemente anexe. Ea este, așadar, o mică aventură într-un spațiu închis, într-un univers finit, dar în plin proces de expansiune. În mod concret, Clip Art înseamnă focalizarea și insistența obiectivului pe un detaliu, în cazul picturii pe o pată de culoare, pe o urmă de pensulă sau de cuțit, pe întrepătrunderea tonurilor sau pe zona liminară a unei juxtapuneri, apoi alunecarea lentă pe suprafața imaginii, inventarierea succesivă a acesteia pentru ca, în final, prin mărirea distanței, întregul
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
al operei, sufletul său ascuns, și abia după aceea propriile lui desfătări din spatele camerei. In al doilea rînd, alegerea lucrărilor, în special din expoziții, se face întotdeauna cu siguranță maximă, indiferent dacă este vorba de artiști români sau străini, de pictură, de fotografie sau de artă decorativă. Urmărind parcă acea axiomă străveche a naturii însăși, conform căreia întregul este conținut în parte, prin investigația adîncă a părții, adică a unui singur obiect, Clip Art-ul descrie de fapt, metonimic, chiar expoziția
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
unui copil care, prin fabulația jocului, evadează cu adevărat din contingent, Mircea Bochiș, prin fabulația din spațiul luxuriant al imaginației, își construiește un alt areal, o grădină fantasmatică și un vis paradisiac. Și totuși, în pofida acestei aventuri în lumea imaginii, pictura lui Bochiș nu dezvăluie în întregime anvergura artistului sau, încă și mai complexă, pe aceea a personajului. Pentru că, în afara pictorului, în atelierul lui Bochiș se mai ascund sculptorul și bijutierul, iar în afara atelierului se mișcă agil, fără prejudecăți și fără
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
simpozion privat de sculptură în marmură din România, primul salon internațional de gravură mică și a declanșat proiectul celui dintîi muzeu particular de artă contemporană. Chiar dacă Muzeul de Artă din Baia Mare a organizat, la prima vedere, doar o expoziție de pictură, în fapt, prin această expoziție, el a lansat un nou tip de artist, profund diferit de acela pe care îl știam pînă acum. Este vorba de artistul pe care creația nu-l paralizează, pe care atelierul nu-l confiscă și
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
Andreea Deciu Dintr-o generozitate a întîmplării, care întotdeauna leagă prin nenumărate fire tainice de semnificație episoade aparent distincte din existență noastră, am văzut, cu doar cîteva zile înainte de lectura cărții lui Edward Behr Ultimul împărat, o expoziție de pictură chineză de secol XIX, Școala Shanghai. Nu sînt o cunoscătoare a artei chineze, dar am rămas minute lungi în fața cîtorva dintre pînze, nu atît sau nu doar impresionată de frumusețea lor discretă, calmă și parcă depărtată, cît mai cu seamă
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
și de aceea corpul Marchizului bîntuie fără suflet printre noi. Ca și ciudatele arătări, ființe tarate fizic de șirul de incesturi al căror rezultat sînt. Minotaurii, străinii vizitatori ai grotei dau jos praful timpului așezat pe pereți, scoțînd la iveală picturi ce vorbesc despre istoria mitului. Ele, imaginile ecvestre se însuflețesc, capătă "carne" pe scenă, devin personajele ce vor interpreta istorioare halucinante. Este refăcut un drum al istoriei umanității din perspectiva Marchizului de Sade, un drum ce pleacă din zilele noastre
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
cu un amestec de voluptate și reprimare, este albumul (cartea sau catalogul) pictorului Silviu Oravițan. Impecabil din punct de vedere tehnic, albumul lui Oravițan, deși incomplet ca informație vizuală, pentru că artistul s-a rezumat doar la perioadele mai recente ale picturii sale, este o mărturie completă, uneori chiar supraabundentă, despre om și artist. Textele ample ale lui Paul Barbăneagră și Marcel Tolcea sunt însoțite cam de tot ce s-a scris în timp despre Oravițan, iar acestora li se adaugă un
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
date despre familie, școală, ocupație/ funcție. Comun tuturor acestor adevărate (pseudo-auto)biografii abreviate este că apar scrise la persoana I, ca și cînd ar fi fost "dictate" de cel decedat. În fapt, epitafele din Săpînța sînt opera integrală (text, scriere, pictură policromă, cioplirea crucii, executarea "portretelor" morților, a motivelor florale sau geometrice ce însoțesc textul), încă din anii '30, a meșterului Ion Stan Pătraș, artist naiv total-poet, sculptor, pictor - ajutat de "elevii" săi, pînă în 1977 cînd a dispărut și el
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
în lumina secretului și a înșelătoriei, are două atribute esențiale: e frumos și nestatornic. Aceasta mi se pare esența unei metafizici a iubirii în romanul Yasuhi Inoue: un estetism filtrat și stilizat pînă la perfecțiunea de stampă (de altfel motivul picturii, al tabloului, decorului, ornamentului infuzează constant povestirea). E un estetism care creează iluzia optică a nemișcării, dincolo de care însă mișcarea, schimbarea, nestatornicul sînt imposibil de reprimat. Tristețea este rezultatul unui contrast dintre această frumusețe fixă, imobilă, ca un chip acoperit
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
sau mai puțin transparente. Segmentul de mijloc, cel oficial, a continuat să se manifeste constant, egal cu sine și cu așteptarea publicului său, iar segmentul spiritualist a început lupta pentru supremație în condiții destul de bizare. Imediat după canonada din decembrie, pictura românească, de la amatorii halucinați și pînă la personaje cu anumite pretenții de sobrietate, a descoperit, de multe ori cu o vehemență suspectă, valorile creștine și marile poromisiuni ale artei religioase. Desfășurată în perioada Crăciunului și a Anului nou, izbucnită brusc
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
chiar sub privirile lui Francesco d'Assisi, - monumentul de vizavi de bazilica San-Giovanni. * Dar, soarele puternic te îndeamnă să intri repede într-un adăpost, și intru în bazilica răcoroasă dominată de frontispiciul grandios al lui Borromini. Și, cînd ajung la pictura lui Giotto, mă opresc, și uit de orice tristețe. Nu știu că am uitat, nu simt. Dar, mult mai tîrziu, înțeleg că nu mai aveam cum să fiu trist, și nici de ce. Poate fiindcă tot ce privești în cadrul picturii este
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
la pictura lui Giotto, mă opresc, și uit de orice tristețe. Nu știu că am uitat, nu simt. Dar, mult mai tîrziu, înțeleg că nu mai aveam cum să fiu trist, și nici de ce. Poate fiindcă tot ce privești în cadrul picturii este a-spațial, a-temporal, și pînă și pasărea ce pare să se lase din văzduh, nu întîmpină legea nici unei gravități, căderile fiind libere și egale, ca și cum cerul ar fi o cupolă înaltă de cristal albastră, în care domnește vidul
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
o pînză flamandă și care mă păcălea de fiece dată, fără să-mi adreseze niciodată vreun grazie, signore, fusese bătrînul care, în ziua aceea, postat lîngă canalul cu capacul găurit al primăriei romane, ademenea cu firimituri de biscuiți șoricei... După pictura din mijloc a lui Giotto, - îl văzusem presărînd peste capac biscuitele fărîmat, stînd cu brațul drept la spate. Poziția lui l-ar fi intrigat pe orice trecător, chiar dacă ar fi avut o treabă urgentă...de făcut. Cînd m-am apropiat
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]