3,569 matches
-
o experiență ce rezultă din contactul și reciprocitatea dintre corpul persoanei și mediul În care aceasta trăiește. Ea este expresia sentimentului impotenței funcționale, al epuizării propriilor forțe, al amenințării sferei corporale a individului. Din acest motiv, durerea apare ca o piedică importantă și imediată În elaborarea existenței umane. Ca impotență corporală, durerea este expresia unei incapacități de realizare deplină a existenței umane. În sensul acesta, ea este exemplul tipic care demonstrează că totalitatea existenței umane se reflectă concentrat În experiența corporală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Întâlnirii cu celălalt. Separarea va anula conflictul, care va fi Înlocuit de Încărcarea nevrotică care urmează acestuia și pe care fiecare dintre cei doi indivizi va continua să o păstreze. Această experiență nevrotică va invalida cele două persoane, constituind o piedică serioasă În cazul altei Întâlniri, diferită de cea anterioară. În cazul unor noi Întâlniri, cu persoane diferite, fiecare dintre cei doi va proiecta asupra noului partener problemele nevrotice ale Întâlnirii anterioare. Noua Întâlnire nu va putea avea un rezultat pozitiv
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în mod dramatic și radical viața. În contextul psihiatriei actuale, precum și al celorlalte discipline ale socioumanului (asistența socială), dezvoltarea și precizarea conceptelor de sănătate mentală și de normalitate prezintă un interes major. Acest demers este dificil de realizat, el întâmpinând piedici serioase la nivelul practicii psihiatrice și psihoterapeutice. Este clar că nu se poate face o suprapunere între conceptul de sănătate mentală și cel de normalitate, o asemenea operație fiind ineficientă și, în același timp, inexactă. În aceeași ordine de idei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
treptată și perfecționarea percepțiilor respective, precizarea diferențelor senzoriale; d) formarea complexelor senzoriale succesive și restructurarea legăturilor temporale în acțiune; e) înlăturarea treptată a mișcărilor și încordării musculare inutile și fixarea de noi combinații de mișcare; f) diminuarea „sensibilității” față de diferitele piedici externe și față de împrejurările care ar împiedica desfășurarea normală a acțiunii; g) tendința de a transfera atenția de la proces asupra rezultatului; h) posibilitatea efectuării acțiunilor prin călăuzirea numai după simțul muscular; i) reducerea oboselii și apariția sentimentului de „ușurință”; j
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Lungani. - Dac-ar fi avut iarba fiarelor îi găsea mai ușor. Sfântul Ilie, când umblă prin cer după draci, unde vede unul îl și trăsnește. Ș-acolea unde a trăsnit un drac, crește iarba fiarelor. O afli dacă vezi căzute piedici ori potcoave de cai, dar ca s- o găsești trebuie să sapi toată brazda și să azvârli brazda în apă mergătoare. Numai iarba fiarelor, singură, urcă pe șuvoi la deal. O iei, faci o crestătură în podul palmei și-o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
interesa sora lui. Prefera să tragă cu praștia, Împreună cu prietenii. Theodora era exact invers. Era fermecată de Zoë. Ducea bebelușul În brațe peste tot, ca pe o păpușă nouă. Prietenia lor de o viață, care avea să treacă peste multe piedici, Începu din prima zi, cu Theodora prefăcându-se a fi mama lui Zoë. Sosirea a Încă unui bebeluș făcu să se aglomereze casa de pe Hurlbut. Sourmelina hotărî să se mute. Își găsi o slujbă la o florărie și Îi lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gândesc la acest precept al povestitului când meditez la pistolul de sub perna tatălui meu. Iată-l. Nu-l mai pot lua Înapoi acum că am pomenit de el. (Chiar era acolo În acea noapte.) Și În pistol sunt gloanțe și piedica e trasă... În vara sufocantă a anului 1967, Detroitul Își aduna puterile pentru revolte rasiale. Watts explodase cu două veri Înainte. În Newark izbucniseră revolte recent. Ca reacție la vacarmul național, poliția În Întregime albă din Detroit a făcut razii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
începând să urc scările către etajul doi, unde mă gândeam că holurile vor fi mai libere. Ajungând acolo, am descoperit, spre părerea mea de rău, că holurile erau pline și aici. Cineva țipa la altcineva la capătul îndepărtat al culoarului. PIEDICA SE ȚINE ÎN SUS! DA? UITE! AȘA! CE NAIBA E AȘA DE GREU? ÎN SUS, LA SFÂNTUL SATELIT! CLAR, CE MAMA NAIBII? Sergiu era, clar, la capătul răbdării sale. Elevul din fața sa, în mod vizibil intimidat de izbucnirea lui Sergheiov, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din câte mi-am dat eu seama. "Mișcă, vierme! Ce te miști ca un melc? 'Tu-ți dumnezeii mă-tii! N-auzi să te miști?" Era o voce slabă, stinsă, abia auzită, dar care inventa și debita înjurături fără nici o piedică, de parcă asta ar fi făcut toată viața sa. Era bunicul său. Eram speriat, înfricoșat de vorbele acestuia și simpla lui prezență părea să mă terorizeze, să mă transforme, încet, încet, în stană de piatră, insensibil. O mână mi se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
eu, închise ușa cu un scârțâit lugubru, lăsând în cameră un torționar și o victimă. M-am uitat în jos la cel din fața mea, iar el își ridicase ochii spre mine. "Rolul meu pe scenă se termină aici." Am tras piedica revolverului și am lipit țeava de fruntea transpirată. Privirea sa se pironi în ochii mei dându-mi de înțeles că nu mai aveam ce să aștept. Era împăcat cu soarta. "Data viitoare când ne vom întâlni, vom fi în tabere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că n-ar fi fost un act nepatriotic dacă o parte din românii de peste Balcani ar fi fost aduși în Dobrogea"2230. Redactorul ziarului Istrul constata însă că "aceasta nu s-a făcut" deoarece, "în loc să încurajeze colonizarea, (...) guvernul a pus piedici"2231. În aceste condiții, în încheierea articolului ce se referea la posibila venire a unor români din Moravia în Dobrogea se arăta că, "dacă românii din Moravia voiesc să vină în Dobrogea, cererea lor trebuie admisă, și guvernul va trebui
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
deodată e vioaie, stă picior peste picior, Ș-acel sec în judecata-i e cu duh și e frumos... A visa că adevărul sau alt lucru de prisos E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr, Este piedica eternă ce-o punem la adevăr. Așa dar, când plin de visuri, urmărești vre o femeie, Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee Și pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi: Nu uita că, doamna are minte scurtă, haine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
interesați nici cât negru sub unghie. Cu toate acestea, Japonia și japonezii îmi trezesc cu atât mai mult dorința de propovăduire. Socotesc că e de datoria mea să mă întorc în Japonia, pentru că vreau să înving una câte una toate piedicile din această țară, ca și cum aș îmblânzi o fiară îndărătnică. Prin vine îmi curge sângele bunicului meu care a ajutat la cucerirea Indiilor de Vest câștigând astfel favorurile regelui Don Carlos. De asemenea, sunt urmașul lui Vasco Balboa, stă unchiul din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
într-un târziu răgazul să deschid scrisoarea de la unchiul. Îmi scria că primise scrisoarea de la mine în Sevilia și că se străduia împreună cu toată familia să-i împlinească dorința nepotului său. „Însă trebuie să te pregătești, de asemenea, să întâmpini piedici mari. O să-ți dai seama de asta de cum o să vezi o petiție către rege scrisă de Ordinul Sfântul Petru pe care noi am reușit să punem mâna prin mijloacele noastre. Îți pun în plic o copie a acestei petiții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
află încă acolo. Oh, Doamne, Te rog, răspunde-mi! Și eu trebuie să mă supun poruncilor unei asemenea Biserici? Oh, Doamne, poruncește-mi să mă lupt! Sunt singur-singurel. Te rog, spune-mi să mă lupt cu cei care-mi pun piedici și cu cei care mă pizmuiesc! Eu nu mă pot despărți de Japonia. Această țărișoară orientală este tărâmul pe care trebuie să-l cuceresc prin puterea Evangheliei Tale.” Broboane de sudoare i se prelingeau de pe frunte, intrându-i în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tanaka tremura de încântare. În inimile solilor care nu se întâlniseră niciodată cu Stăpânul, bucuria unei binecuvântări nemaipomenite cum era acest eveniment, se răspândea ca apa într-un pământ însetat. — Trebuie să vă spun fără ocolișuri că... a apărut o piedică neașteptată. Velasco șovăi o clipă, apoi zise: — La Madrid sunt și unii care nu ne văd cu ochi buni. Solii se uitară unii la alții așteptând lămuriri de la Velasco. Cât le-a vorbit misionarul, Tanaka a privit țintă undeva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dăduse onoarea de a vorbi despre întâmplările prin care trecuse în Japonia și de a-și spune părerea despre munca de propovăduire din această țară. — Vreme de o jumătate de secol munca de propovăduire în Japonia a înaintat lin, fără piedici, mulțumită dăruirii de care au dat dovadă frații noștri iezuiți, firește. De aceea, nutresc o adâncă prețuire pentru străduințele și sacrificiile făcute de Ordinul Sfântul Petru. Se simțea bine rostind cuvinte de laudă despre cei care îl ocărâseră. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la acea lume de care e atât de legat. — Nu înțelegem bine, părinte Valente. — Atunci, îngăduiți-mi, vă rog, să dau un exemplu. Când primul misionar al Japoniei, Francisc Xavier, a început să propovăduiască în sudul Japoniei, cea mai mare piedică de care s-a lovit a fost următoarea. Japonezii i-au zis așa: „Socotim că învățăturile creștine sunt bune. Dar să ne ducem într-un paradis unde nu se află și strămoșii noștri înseamnă să-i trădăm. Noi suntem strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seama dacă tăcerea lor este un semn al înfrângerii. — Au pierdut lupta. Până și eu sunt nevoit să mă închin în fața ta. Unchiul era nemaipomenit de bine dispus. Așa ne e felul în familia noastră. Cu cât sunt mai multe piedici, cu atât luptăm cu mai multă înverșunare. Dar acest sânge al neamului nostru curge cel mai viu în vinele tale. Uneori mă gândesc că ar fi fost bine să te faci om politic. Când unchiul m-a bătut încântat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
știu dacă Dumnezeu tăgăduiește sau sprijină încercările mele de a sădi învățăturile Sale în Japonia. Singurul reazem care mi-a mai rămas este gândul că omului nu-i este dat să cunoască voia Domnului. Ceea ce nouă ni se pare o piedică poate fi de fapt o sămânță plină de însemnătate pe calea Domnului, o piatră de temelie pentru viitoare izbânzi. În ultima vreme, mi-am tot repetat aceste cuvinte în sinea mea în timpul rugăciunii din fiecare seară. Dar inima mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
față, memsahib o să stea cu mine-n spate. Se urcară În mașină și, În lumina cenușie a zorilor, porniră În susul râului, printre copaci. Macomber deschise rezerva carabinei, verifică dacă are gloanțe blindate, apoi o Închise la loc și-i trase piedica. Își dădu seama că-i tremură mâna. Se căută prin buzunare după alte cartușe și le pipăi pe cele prinse pe pieptul tunicii. Se-ntoarse spre Wilson, care stătea În spatele mașinii fără portiere, ca o cutie, alături de soția sa. Rânjeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a potrivit carabina, a țintit Înspre locul În care capul leului se lega de spate și trase. Și nu se-ntâmplă nimic, deși apăsă pe trăgaci până crezu c-o să-și rupă degetul. Își dădu seama că n-a tras piedica și, În timp ce Își cobora carabina pentru a o trage, mai făcu un pas Înțepenit. Atunci leul Îi observase silueta desprinzându-se limpede de cea a mașinii, se Întorsese și se Îndepărta la pas când Macomber trase primul foc și sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mereu din cauza terenului accidentat, apropiindu-se tot mai mult de bivolul care fugea Înainte, cu capul avântat În față și cu ceafa țeapănă. Acum ajunseseră din nou În spatele lui, și Macomber Își reîncărca arma scăpând cartușe pe jos, punându-i piedica, soțându-i piedica, iar când ajunseră În dreptul bivolului și Wilson zbieră „Stop!“ și mașină derapă, gata să se răstoarne, Macomber căzu-n picioare, trase piedica, ținti cât putea de aproape de partea superioară a spatelui rotund și negru care-i galopa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
terenului accidentat, apropiindu-se tot mai mult de bivolul care fugea Înainte, cu capul avântat În față și cu ceafa țeapănă. Acum ajunseseră din nou În spatele lui, și Macomber Își reîncărca arma scăpând cartușe pe jos, punându-i piedica, soțându-i piedica, iar când ajunseră În dreptul bivolului și Wilson zbieră „Stop!“ și mașină derapă, gata să se răstoarne, Macomber căzu-n picioare, trase piedica, ținti cât putea de aproape de partea superioară a spatelui rotund și negru care-i galopa În față, ținti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ajunseseră din nou În spatele lui, și Macomber Își reîncărca arma scăpând cartușe pe jos, punându-i piedica, soțându-i piedica, iar când ajunseră În dreptul bivolului și Wilson zbieră „Stop!“ și mașină derapă, gata să se răstoarne, Macomber căzu-n picioare, trase piedica, ținti cât putea de aproape de partea superioară a spatelui rotund și negru care-i galopa În față, ținti și trase din nou și apoi din nou, și din nou dar gloanțele, deși-l nimerise cu toate, nu aveau nici un efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]