14,398 matches
-
pe celălalt sens, s-ar putea să-ți apară ceva din față, și la viteza asta n-o să fii în stare să eviți coliziunea, zice simțind că-i crește pulsul. — Degeaba încerci să-ți explici de ce și cum, e timp pierdut, zice Monte Cristo, n-are nici o logică, de ce era nevoie să ne ia pînă și mîncarea de la gură, și căldura din calorifere? — Totuși a făcut și multe lucruri bune, zice Sena, gîndindu-se la Casa Poporului, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Metrou, Transfăgărășanul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai spus despre ce e vorba. Tușico, Angelina, mai trebuie să vă spun ceva legat de același subiect, mai e ceva la mijloc, dar jur că n-o să mai dureze atîta. De parcă ar mai conta, oricum noaptea asta e deja pierdută, spune Tușica. Știam că n o să fie așa de simplu, începe să le explice, dar în situații din astea te bazezi întotdeauna pe prietenie, nu poți să apelezi la orice nou venită în secție, cu care n-ai avut ocazia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
jucat îndelung cu lingurița de zahăr în ceașca cu cafea. Credeți că Bătrînul ar fi fost de acord? întreabă Dendé, simțind nevoia să-și caute agenda și să-și reia notițele, adică să punem totul pe foc pentru o cauză pierdută? — E o prostie ce spui, îl corectează Roja, dar din moment ce vorbim încă despre ea înseamnă că mai există, nu-i așa, Tîrnăcop? — Majoritatea celor care intră în zona de atracție a pămîntului ard de la sine, se fac scrum, se dezintegrează
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
împăturească în grabă. După ce termină și-o vîrî sub braț, apropie ușile dulapului, și înainte să părăsească încăperea își mai aruncă o dată privirea în jur să se convingă că restul rămăsese neatins. Cine știe, poate că nu e chiar totul pierdut, își zise. — în sfîrșit v-a sosit și dumneavoastră rîndul, îl anunță nerăbdător Părințelul pe Roja, simțind cum ultimele acorduri ale melodiei Curistului se sting încet unul după altul. — Pe aici, îi face Roja semn Curistului, care se apropie împleticindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fie observat și cît să mai poată privi în direcția Baricadei prin spațiul îngust dintre parapet și balustradă. Deși în ultimele zile acumulase multă oboseală, simți bruc aerul nopții oxigenîndu-i plămînii, limpezindu-i creierul, poate că încă nu e totul pierdut, cîteodată un șut în fund poate însemna un pas înainte, se gîndește privind atent în direcția Baricadei, cu ochii sticlindu-i sub dîrele de lumină lăsate pe cer de trasoarele forțelor de ordine. Cred și eu, dom’ Petrică, izbucnește Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Gulie. Dacă te gîndești bine, zice Dendé, în clipa asta n-ar fi o soluție cu mult mai proastă decît cea care ni se pregătește. — Ce v-a apucat? se impacientează Roja brusc, cine v-a spus că e totul pierdut? încă nimeni nu poate fi sigur de victorie. E adevărat că avem mult de recuperat, dar cel puțin ne aflăm încă pe urmele lor, i se pare. — Nimic, dom’ Roja, spune Tîrnăcop dîndu-și seama că îl luase gura pe dinainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
România. Nu în Statele Unite, Germania sau Franța, nici măcar în Polonia sau Ungaria. Și-atunci ce e de făcut? întreabă Roja din senin, ridicîndu-și ochii de pe Proclamație. Ar fi mai bine s-o lăsăm baltă, așa credeți? — Mi se pare timp pierdut, zice Dendé, nu mai avem nimic de demonstrat, adaugă. Am fi luați drept nebuni, spune Gulie, asta în cel mai bun caz, adaugă. Zău că uitați repede, reia Roja, de la bun început trebuia să avem un singur obiectiv, și anume
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
renunțe la planurile sale. — Așa spun și eu, aprobă Tîrnăcop, sînt de acord să mergem pînă în pînzele albe cu rezistența. Ce dacă au avut loc alegeri, manifestații, violențe? Toate au fost doar de ochii lumii, încă nu e totul pierdut. — Singura șansă ar fi ca cineva să trezească monstrul adormit, spune Bătrînul cu neîncredere. Dar ce te faci dacă e deja mort de-a binelea? Fiecare om cu idealul lui, e singurul lucru pe care nu i-l poți fura
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Poștașul — Tot una e, zise Angelina. — Să tot fie vreo patru, cinci ani, răspunse Poștașul, dacă stau să mă gîndesc mai bine poate chiar mai mult. Știu sigur că s-a întîmplat la sediul de lîngă Cercul Militar. — Cinci ani pierduți, îl întrerupse Angelina încercînd să-și ascundă emoția. Habar n-am dacă tu poți să-ți dai seama de asta așa din exterior, mă înțelegi? — N-o să mă credeți dacă vă spun că am avut o presimțire legată de discuția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-i situația, completă Croitorașul simțind că puțin cîte puțin respirația îi revine la normal, teroriștii, trupele fanatice plătite să-și dea viața pentru Geniu o să se potolească și o să dispară cînd își vor da seama că luptă pentru o cauză pierdută. — Da? I-auzi cu ce explicații îmi puteți veni cînd eu stau de trei zile și asta fac, observ cu atenție tot ce se întîmplă în jur și mă tot minunez cum de n-am dat în icter după cîtă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tot mai tare pe măsură ce se apropia de turnul Televiziunii. Deși bulevardul era ticsit de lume care se înghesuia, se călca în picioare, scandînd lozinci anticomuniste, înjurînd de mama focului, alese să nu se oprească din mers, conștient că fiecare clipă pierdută ar fi putut să-l coste scump. Își dădu seama de la distanță că gardul de fier care înconjura curtea interioară era păzit din loc în loc de santinele înarmate. În fața intrării principale se formase un grup mare de protestatari care, sub amenințarea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și sfrijit, plânge și se zbate, dar jandarmul Îl ține strâns, coborând cu el undeva, În hăul metroului. Cerșetorii apar și dispar ca Într-un spectacol grotesc: bătrâni, tineri, copii, singuri, În cuplu, În haite, gălăgioși, violenți, emotivi, cu priviri pierdute, bețivi, smintiți, smeriți, sperietori de ciori, arătări tăvălindu-se, figuri patetice. S-au Înmulțit Îngrozitor. Sunt ignorați, mutilați, lăsați de izbeliște, aruncați În stradă de trântori care trăiesc pe spinarea lor. Bătrânii tremură la gândul că li se vor lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este drag, deși a trăit până la aproape 30 de ani o viață Îndestulată și s-a bucurat copil și adolescent fiind, de o educație de-asupra mediei. De ce să-l revolte orașul? O să-și recăpete cu siguranță Încet, Încet credința pierdută. Acest oraș aiurit și smintit, plin cu haite de câini vagabonzi, neliniștit, gălăgios, trădător, dar sentimental este singurul loc de pe pământ În care Antoniu a ales să trăiască până la sfârșitul zilelor. Antoniu deschide ușa și Încremenește În pragul ei: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai întunecase, dar ultimele raze de lumină stăruiau cu o strălucire ce părea că izvorește chiar din zăpadă. Covorul alb și neatins de picior de om se întindea până la cei doi salcâmi mari, care marcau hotarul peluzei și încadrau satele pierdute, ca de porțelan, Sibford Gower și Sibford Ferris. Zăpada mută cădea drept dintr-un cer fără vânt și prin ușa deschisă îi percepeam liniștea concretă. Eram izolați ca într-un mormânt. Apoi, semnalată doar de un contur negru estompat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cutiuța de prizat tabac pe care i-o dăruisem când eram logodiți cu inscripția: Prietenie dezinteresată, dragoste nedisimulată. Încercam o durere nouă, cruntă, văzând toate acestea și percepându-le ca pe ceva pieritor, mai mult chiar, ca pe ceva deja pierdut, dezintegrat, golit de sens și care urma să fie mutat de acolo. Mâine eu și Antonia aveam să împărțim între noi aceste obiecte ca pe o pradă jalnică, pentru a fi ascunse prin dulapuri, ca niște secrete urâte, sau pângărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
exclamație de protest, ușa se deschise și Palmer își făcu apariția. Într-un gest de încântare și surprindere își înălță brațele larg deschise și înaintă spre Georgie, acum puțin derutată, ca un tată ce-și întâmpină un copil de mult pierdut. — Vai de mine, era cât pe ce să o ratez! exclamă el vesel. M-a reținut un pacient. Au așa de multe pretenții! Te rog să mă ierți că sunt așa de puțin protocolar, Georgie Hands. Cred că avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
reușit mai bine; iar asta mă determina să înclin să cred că știa. Însă odată cu aceasta, dar și cu mult mai multă autoritate, îmi apăru imaginea lui Honor făcându-mi semn cu capul: Honor cea învăluită în taină, dar deja pierdută. Am început să desfac ambalajul de pe cutie. Palmer nu știa; acum nici nu mai conta dacă știe sau nu. Aveau să plece, cei doi care formau o pereche diabolică, la Los Angeles, la San Francisco sau Tokio, iar eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tăiat. I-am privit mâna atât de binecunoscută, cu palma întoarsă în sus într-un gest de implorare sau de eliberare. Toate acestea fuseseră ale mele. Dar acum aveam impresia că totul se desfăcuse în bucăți, bucăți din Georgie, ființa pierdută. În clipa aceea nu eram capabil de a răscoli amintiri și nici de a le interpreta. Dar parcă am auzit vocea ei care-mi spunea: „Martin, nici nu știi că mai am puțin și îmi pierd mințile”. Într-adevăr, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aceea proiectam Madame Dubarry. Stegemann promisese spectatorilor returnarea la ieșire a jumătate din valoarea biletului. „În schimbul unui tichet valabil, desigur. La urma urmei, suntem În Germania. “ Eram recunoscător pentru această ultimă observație: urma să fiu plătit doar după ce recuperam banii pierduți - ceea ce, desigur, era principala cauză a problemelor mele cu proprietăreasa mea. În drum spre camera de proiecție, am auzit celuloidul rotindu-se printre comenzi cu un sunet umed, fâlfâind, ce aducea a mii de aripi tremurânde de insecte. Am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acest timp, n-a trecut o singură zi - ba chiar un singur ceas - în care să nu mă fi întrebat „De ce o mai lungesc cu persoana asta - cu femeia asta abrutizată! Cu această creatură vulgară, chinuită, scârbită de sine, năucă, pierdută, fără identitate“ - și așa mai departe. Lista era inepuizabilă, o tot reluam la nesfârșit. Și de câte ori îmi aduceam aminte de ușurința cu care o pescuisem de pe stradă (marele triumf sexual al vieții mele!), ei bine, mă apucam să bodogănesc dezgustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ghemotoc și o arunca printre resturile de mâncare și vesela murdară; să ne-nchipuim că, până la urmă, aș fi reușit să pierd foaia pe care, timp de aproape un an de zile, am tot încercat pe jumătate s-o fac pierdută... Ce cărți aș mai fi scris în cazul ăsta? Oare n-aș mai fi scris nici o carte? Să ne-nchipuim că în seara aceea ploioasă de la Chicago, aș fi rămas acasă și aș fi mâncat fasole în loc să ajung să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să-mi mărturisesc păcatele la casierul Partidului Social-Democrat? La pasagerii de la clasa a treia? Fața preotului Întoarsă În cealaltă parte, degetele lui ridicate, șoapta Într-o limbă moartă, toate i se părură brusc la fel de frumoase, la fel de valoroase și la fel de iremediabil pierdute ca și tinerețea și prima lui iubire, la colțul zidului viaductului. Aceasta a fost clipa În care dr. Czinner a dat cu ochii de domnul Opie, care stătea singur Într-un compartiment de clasa a doua și scria ceva Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doi soldați intrară după el și se opriră cu spatele la ușă. — Dar despre ce e vorba aici? Îl Întrebă Coral pe doctorul Czinner. Cred că am făcut contrabandă cu ceva? Nu Înțelese ce vorbiseră străinii Între ei și brusc se simți pierdută și cuprinsă de teamă, știind că oricât ar vrea bărbații aceștia s-o ajute, tot nu puteau Înțelege ce spune sau ce dorește. Îl imploră pe doctorul Czinner: — Spuneți-le că trebuie să prind neapărat trenul acesta! Cereți-le să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cale de-a scăpa cu toții, de-a prinde expresul, de-a da Înapoi arătătoarele ceasornicului. — Nu știu, spuse el. Zâmbeam? Asta poate pentru că sunt din nou acasă. Pentru o clipă, gura lui deveni serioasă, apoi căzu iarăși Într-un zâmbet pierdut, iar ochii lui, care priveau Încoace și-ncolo prin ochelarii Înghețați, păreau umezi și goi de orice altceva, În afară de un fel de fericire stupidă. 3. Myatt urmărea cu privirea cum se lungește scrumul țigării și se gândea. Acestea erau momentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cum ai zis că te cheamă? A, da, Vlad; mi-am notat și aici, în agendă. Orice restanță la montaj va aduce cu sine penalități la salariu. Informează-ți, te rog, echipa ce-o conduci! Da, am înțeles aprobă Vlad pierdut, roș tot de emoție, apoi, cînd ușa a fost deja închisă furios, iar pașii femeii s-au pierdut pe culoar, murmură: Frumoasă... Poftim?! tresare tehniciana, ridicînd privirea din hîrtii. Furioasă foc spune Vlad. Cine-i? Secretara de partid a combinatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]