1,598 matches
-
o umoare vâscoasă năvăliră în cameră și femeia ridică instinctiv brațele pentru a-și apăra fața. I se mai întâmplase să fie în această situație primejdioasă: la bordul capsulei de salvare a lui Nostromo, așezată la un alt post de pilotaj, fiind momeală pentru o altă creatură de acest fel, nădăjduind că o va expulza prin sas. Dar transportorul ăsta nu putea fi represurizat și ea nu beneficia nici de protecția iluzorie a unui scafandru spațial. Nu avea ce vicleșug să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de spus. Nu era Spunkmeyer. Creatura abia se strecura prin deschidere. Fălcile anterioare se căscară dezvelind colții. Ferro sesiză niște mișcări indinstincte și auzi un whoosh organic. Nici nu avu timp să urle și se pomeni izbită de consola de pilotaj. La sol, viitorii naufragiați văzură uluiți cum naveta viră brusc spre babord. Propulsoarele principale mugiră și aparatul acceleră pierzând altitudine. Ripley o luă pe Newt și alergă spre clădirea cea mai apropiată. ― Fugi! Naveta trecu razant pe lângă o formațiune pietroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și buzunarele cu grenade, încărcătoare de gloanțe vibrante sau cu fragmentare, cu toate lucrurile ucigătoare care-i erau la îndemână. După ce programă naveta pentru o decolare automată în caz că platforma de aterizare se prăbușea sub greutatea ei, Bishop părăsi postul de pilotaj și, reveni la pupa. Trebuia să-l ajute pe Hicks să-și oblojească arsurile. Caporalul era întins pe niște scaune; conținutul unei truse de prim ajutor era împrăștiat în jurul lui. Niște medicamente ajutau carnea dizolvată să se reconstituie. Durerea rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de fragmente de panouri, platforme și țevi. Metalul scrâșni pe metal. Sarcina suplimentară amenință pe moment cu prăbușirea navetei. Când ajunseră în buncăr, Ripley se repezi la un scaun pe care se legă împreună cu Newt. Se uită la postul de pilotaj: Bishop încerca să păstreze controlul aparatului. Zgomotul prqdus de trenul de aterizare care se retracta străbătu întreaga navă. Când încheie harnașamentele de securitate, o luă pe Newt în brațe și strigă: ― Pornește, Bishop! Ansamblul nivelului inferior al stației dispăru într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
atunci. A, da. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, chiar îmi aduc aminte că mi-a explicat ceva în legătură cu un curs în seara aia în Boston, dar nu prea eram atentă. Ca să fiu sinceră, toate detaliile alea legate de pilotaj mi se par puțin plictisitoare. Aerosexualitatea nu mi se potrivește. Și oricum, probabil eram prea ocupată gândindu-mă la Adam ca să mai bag de seamă. Așa că, domnilor, adaug eu o falsă notă de voioșie glasului meu, pot să vă aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
spre covorul bej. Fasciculele lanternelor brăzdau Încăperea În lung și-n lat, dezvăluind silueta bej a unei console cu trei fotolii tapițate, având spătarele Înalte. Era limpede că Încăperea fusese construită pentru ființe umane. — Asta trebuie să fie camera de pilotaj. Dar consolele curbate erau complet lipsite de orice fel de instrument. Și scaunele erau goale. Fasciculele continuau să se intersecteze În Întuneric. — Arată mai degrabă ca o machetă decât ca ceva real. — Nu poate fi o machetă. — Și totuși, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
suprafață. După ce vom arunca o ultimă privire pe astronavă. CUBUL DE STICLĂ De data aceasta, odată ajunși Înăuntru se despărțiră: Barnes, Ted și Edmunds continuară să cerceteze nișele neexplorate; Norman, Beth și Harry rămaseră În ceea ce numeau acum cabina de pilotaj, ca să caute „cutia neagră“. La despărțire Ted le spuse: — Ceea ce fac este cu mult, mult mai bine decât tot ce-am făcut vreodată. După care plecă Împreună cu Barnes. Edmunds le lăsase un mic monitor video, ca să poată urmări progresele Înregistrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Încerce să deschidă sfera. Îl văzură așadar pe Ted pe al doilea monitor, cercetând șanțurile, pipăind, apăsând. Harry zâmbi: Cred că o rugăciune i-ar putea fi de folos. — Harry, zise Norman, Îți amintești când ne aflam În cabina de pilotaj și ai spus că ai vrea să-ți faci testamentul deoarece lipsea ceva important? — A, chestia aia? Las-o baltă. Acum nu mai prezintă interes. Se auzi vocea lui Barnes. Nu, domnule secretar, ar fi practic imposibil să o ridicăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aici, submarinul se duce În mod automat la suprafață. — Ah, minunat! exclamă Beth. Mi s-a luat o piatră de pe inimă. Unde este doctorul Fielding acum? — A renunțat la sferă și s-a deplasat, Împreună cu Edmunds, În cabina principală de pilotaj, răspunse Tina. Norman privea atent la monitor. Tina ieși din imagine. Beth, cu spatele la camera video, Își mânca prăjitura. Pe monitorul din spatele ei se putea vedea clar sfera strălucitoare. „Monitoare În care se văd alte monitoare, Își spuse el. Cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aici, submarinul se duce În mod automat la suprafață.“ Beth: „Ah, minunat! Mi s-a luat o piatră de pe inimă. Unde este doctorul Fielding acum?“ Tina: „A renunțat la sferă și s-a deplasat, Împreună cu Edmunds, În cabina principală de pilotaj.“ Pe ecran, Tina ieși din imagine. Beth, rămasă singură, În fotoliu și cu spatele la camera video, Își mânca prăjitura. Apoi, Tina spuse: „Crezi că vor deschide vreodată sfera?“ Beth, mestecându-și prăjitura: „Poate. Nu știu.“ O pauză scurtă, apoi pe monitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nici o concluzie. Nu avem date suficiente. Întrebarea este dacă sfera a reacționat la ceva din apropierea ei sau s-a deschis pentru motive doar de ea știute. Unde e Ted? — Ted a părăsit sfera și s-a dus În cabina de pilotaj. — Ted s-a Întors, anunță Ted, cu un zâmbet larg. Și are ceva noutăți. — Și noi avem, spuse Beth. — Ale voastre mai pot aștepta, replică Ted. — Dar... — ... Știu care era destinația acestei nave, spuse Ted surescitat. Am studiat rezumatul datelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stinse. Cu ochii la toate aceste instrumente se Întrebă dacă, la nevoie, s-ar fi priceput să manevreze submarinul. Se așeză În fotoliul pilotului, față În față cu aglomerația de cadrane și Întrerupătoare. Nu părea să existe nici o manetă de pilotaj sau ceva asemănător. Oare cum funcționa blestemăția asta? Ecranul video se aprinse: DEEPSTAR III - MODULUL DE COMANDĂ Aveți nevoie de ajutor? Da Nu Anulare „Da“, Își zise. „Am nevoie de ajutor“. Căută un buton „Da“ pe lângă monitor, dar cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lămurit-o? — Da, Beth, cred că da, spuse Norman. — Bun, zise Beth. Pentru că eu am făcut o descoperire aici În navă. — Ce anume? — Am găsit echipajul! — Ați venit amândoi, remarcă Beth. Ședea rezemată de o consolă din confortabila cabină de pilotaj a astronavei. Da, spuse Norman, uitându-se la ea. Arăta bine. Ba chiar arăta mai bine ca oricând. Mai puternică și mai senină. De fapt, era chiar frumoasă. — Harry a fost de părere că dihania nu va reveni. — Calmarul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stârnind ecouri În astronava pustie. — Unde ești, Norman? Știu că ești pe acolo, pe undeva. Te simt, Norman. Norman traversă bucătăria, trecând pe lângă masa cu cutiile goale de Coca pe ea și ieșind apoi pe ușa masivă, În compartimentul de pilotaj. Imaginea multiplicată a lui Beth părea că-l privește de pe toate ecranele consolei. — Norman, știu unde ai fost. Ai fost În sferă, nu-i așa, Norman? Apăsă pe pupitrul consolei cu latul palmei, Încercând să deconecteze ecranele. Nu reuși: imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
șirul gândurilor, eu nu mai pot să fac nimic pentru Harry și Beth.“ Trebuia să se salveze pe sine. Auzi un zumzet profund, care-i semnaliza pornirea generatoarelor, iar apoi uruitul elicelor. Pe ecran apăru: DEEPSTAR III - ACTIVAREA INSTRUMENTELOR DE PILOTAJ „Am pornit!“ Își spuse el, odihnindu-și Încrezător mâinile pe pupitrul de comandă. Simțea că submarinul avea să asculte docil de comenzile sale. „Atenție! Șaptesprezece minute și numărătoarea continuă.“ Sedimentele noroioase se Învolburară În jurul cabinei, odată cu pornirea motoarelor, apoi micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dată cînd reușeam totuși să mă înalț în văzduh și să mă rotesc în aer, uneori cu o anumită viteză și chiar plonjînd deseori ca un avion în picaj, știam în același timp că nimic nu era definitiv : regulile de pilotaj urmau să-mi rămînă vagi sau chiar necunoscute. Ședințele mele de zbor erau mai degrabă niște daruri oferite de cineva (nucul ? copilăria ?). niciodată nu am „absolvit” școala de zbor, nu am obținut un brevet clar, dreptul sau îndemînarea de a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de mult, în bine și în rău, va conta mai târziu sfatul ei pentru mine. A fost destul să observ pe masa la care lucra Laura fotografia cu pricina; imediat m-am lăudat că am făcut și eu școala de pilotaj; că am fost chiar pilot de linie și chiar un pilot excelent. Minciuna nu era în întregime minciună. În timp ce eram la Belle Arte, într-o vară, luasem într-adevăr lecții de zbor, uimindu-i pe instructori prin îndemînarea mea care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cum a trecut, la 16 ani, Dunărea înot pe la Turnu Severin, pe la "Plaja de cărbuni", ajungând pe malul jugoslav, la Cladova. Însă totul culminează cu pasiunea pasiunilor aviația. Sub îndrumarea cunoscutului instructor de zbor Constantin Abeles, urmează cursurile școlii de pilotaj "Mircea Cantacuzino" de la Băneasa și, o dată cu obținerea brevetului, devine una dintre puținele femei-pilot din țara noastră. "Îmi amintesc zborul de brevetare, din '35. Întârziasem mai mult decât trebuia pe Tecuci. La întoarcere, se lăsase noaptea. Ajunsesem la Băneasa, dar nu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
în țară două avioane Klemm 35, de la Stuttgart. A fost ca o vacanță. În Europa era deja război, dar cele două aviatoare au petrecut o săptămână extrem de plăcută vizitând școala de zbor fără motor de la Stuttgart, apoi pe cea de pilotaj de la Graz (pentru avioane Stukas), unde au făcut o escală pe drumul de întoarcere. Marianei îi persistă și acum impresia amabilității monitorilor germani de la Graz, și a exuberanței elevilor italieni... Și amintirea, limpede și senină, a tânărului ofițer de aviație
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
cursurile pentru surori medicale organizate de Crucea Roșie, la Chișinău. Cam în aceeași perioadă urmează studii de Belle Arte, locuind pentru o vreme la Paris. Se desparte de Sașa Russo și vine la București, unde învață zborul la Școala de pilotaj "Ing. Mircea Cantacuzino", în anii 1935 1936, fiind brevetată pilot gr. II și I. Devine astfel titulara brevetului feminin cu numărul 9 din aviația română 1. La cursurile de aviație cunoaște alți tineri piloți, dintre care cu unii va lega
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
din nas, reproșându-i mereu lui Romanescu: "Ce-i asta, Leule? Ce-i asta, Leule?" Până la urmă, acesta, exasperat, i-a replicat: "Domnule general, unitatea mea nu constă dintr-un closet!". Jienescu, după câte știu, înainte de a face școala de pilotaj fusese învățător. Păstrase ceva din asta, era mai degrabă cazon, genul de plutonier major... Nu avea suflet de aviator". * Nadia participă, în continuare, la campania Odessei, până în noiembrie, zburând de pe aerodromul Tighina până aproape de linia frontului, la punctele de unde prelua
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
pilot turism). Ulterior obține și brevetul de pilot gradul I și reconfirmarea brevetului civil într-unul militar, la Școala de la Ziliștea-Buzău. Între timp, se angajase la o societate germană, Getreide Import-Export. "Visam să devin instructor de zbor la școala de pilotaj a Irinei Burnaia. Despre ea se spunea că ar fi amanta lui Alexianu, guvernatorul Transnistriei. Cineva mi-a spus să renunț, și cred că am făcut bine". Tot acum, Stela trăiește o poveste tristă, un prim contact indirect cu realitatea
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
a zburat mai întâi pe PWS și, ceva mai puțin, pe Nardi în dublă comandă. După alte tipuri de avioane, în final s-a familiarizat cu RWD-ul, mai întâi în dublă, apoi în simplă comandă. La școala civilă de pilotaj zburase deja pe Klemm 25, iar la pregătirea pentru obținerea brevetului gr. I, pe Bücker Jungmann (cu instructorul de zbor Gh. Popescu) și pe Klemm 35. O parte interesantă a instruirii a fost antrenamentul pe linktrainer (pilotarea, fără vizibilitate, a
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
daca ateriza prin apropiere alergăm într-un suflet și-l admirăm. Pe pilot îl considerăm un om cu calități deosebite, un erou. De câte ori intrăm în discuție cu ei se minunau de cunoștințele mele. Știam avionul de la vârful elicei până la coadă, pilotajul, aparate de zbor și orientare. Dar n-a fost să fie ! Imediat după terminarea liceului am participat la niște examene și-am fost admis pentru a urma planorismul, zborul cu motor la Iași urmând ca apoi să trecem la Scoala
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]
-
fată care ar fi fost de acord. Dar după ce-a luat una în figură, fata a zis „Pas...”. Așezată pe podea, printre cojile de alune, ținându-se de nas, fata zice: — Dați-mi mie voie să fac școala de pilotaj. Să fiu eu pilotul. Vreau să v-ajut. Cam jumătate de bar încă mai așteaptă cu banii în mână. Tați divorțați, băieți părăsiți de iubite, tipi cu vechi frustrări de când fuseseră învățați să facă pe oliță, cu toții doritori să pocnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]