4,896 matches
-
și 2 noaptea, iar vânătăile de pe gât și de pe organele genitale au apărut post-mortem. Tăieturile de pe spate sunt tot post-mortem, fiind aproape sigur făcute cu o lamă ascuțită, atașată de o bucată de lemn de pin sau o stinghie de pin. Până acum e brutal, dar nu dincolo de limitele mele. Însă... Layman se opri. Vechiul truc al pauzei oratorice de la cursuri. Danny începuse să transpire, eliminând gradele tăriilor băute. — Dă-i drumul, doctore! — Bine, bine. Substanța din orbitele oculare era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
folosind tufele înalte pe post de infractori. Pe jos se vedea un strat gros de cămăși de cartușe. Punând farurile pe faza lungă, Mal observă că și alte generații de polițiști făcuseră tufele una cu pământul, trecând la trunchiurile de pini: copacii erau scalpați de scoarță și perforați de gloanțe. Se dădu jos din mașină, își scoase revolverul din dotare și lansă șase gloanțe în întuneric. Ecoul făcea să-i țiuie urechile, iar praful de pușcă mirosea minunat. Încărcă iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se duelau, bombardând strada cu sunete stridente și scandări repetate: „ROȘII AFARĂ!” și „SALARII CORECTE!” Danny îl găsi pe șeful pichetului de la Teamsters, leit imaginii din poză. Omul îi făcu cu ochiul pe șest și îi înmână o stinghie de pin care avea la capăt o bucată de carton gros cu o inscripție mare: AUFT - ANTIAMERICANII UNIȚI ÎN FĂRĂDELEGI ȘI TICĂLOȘII. Individul urmă un întreg ritual cu aparență legală, punându-l să completeze o fișă de pontaj. Danny observă că tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de bigudiuri și se șterse pe față. — Adio, L.A. *** Cele două mașini ajunseră în Ventura într-o oră și zece minute. Buzz o ascunse pe Audrey în cabana de la marginea fermei lui, iar Packardul îl dosi într-o dumbravă de pini. Îi lăsă fetei toți banii, în afară de o hârtie de un dolar și una de zece, și îi spuse să-l sune pe un prieten de-al lui de la LASD Ventura ca să-i găsească o locuință - omul îi datora lui Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
INS - de la Immigration and Naturalization Service (n.r.). . În engleză wolverine (Gulo luscus), mamifer carnivor răspândit în emisfera nordică, cu blana de culoare brună, cunoscut și sub numele de poligraf american. Din familia Gulo mai fac parte jderul și jderul de pin (n.r.). . Homosexual (argou, sp. - n.r.). . Termen argotic spaniol. Aprox. „căcănar”, „labagiu” (n.r.). . Mergi cu Domnul (sp., n.r.). . „Fericire” și „inimă” (sp., n.r.). . Cine? Cine e? (sp., n.r.) . Șefule! (sp., n.r.) FILENAME \p G:\daniel\ARHIVA 2006-2007\Marele niciunde\Surse\Redactat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz, care cântărea o tonă, fusese adus de la München... Pe afară - scările ca se lor vopsite în culori calde, amfore autentice. Aveam peluze, flori minunate mov și pini superbi. Vederea se deschidea spre mare. Era splendid. — Cine îngrijește acum acel loc? — Din Lipari n-au mai rămas decât amintirile, în sufletele noastre și ale prietenilor care se bucuraseră cu noi de această creație. Praful s-a ales de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
tine și sora ta? — Ne despărțeau aproape cinci ani! În București, Grădina Icoanei și Grădina Ioanid erau locurile noastre de zburdălnicii. Iar în parcul nostru de la Câmpulung, sora mea era mereu Regina, iar eu... santinela! Când ne urcam într-un pin mare și frumos, de unde ne închipu iam că zburam, sora mea era pilotul, iar eu învârteam de o elice imaginară, dar cu zgomotul perfect. — Ce îți mai amintești de la Câmpulung? — La Câmpulung aveam o casă mare de lemn, ca o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
gauchos, călăream pe cai ca să adunăm vitele la grajduri. Ce înseamnă gauchos? — Niște tipi superbi, îmbrăcați extraordinar de pito resc. Ei vin călare și strâng de pe pășuni vitele, mâ nân du-le spre adăposturi. Am căpătat cadou de la ei niște pin teni de argint, îi mai am și azi în casă. — Hai să revenim la pisici, am spus atunci, cu gândul să îmbunez motanul care ne privea din ce în ce mai trist din ungherul unde se refugiase. Mă tem că urmează o poveste nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pentru ea singură și, în adevăr, adormise ca o biata părăsită, visând frigări uriașe și brațele albe și musculoase ale Lenorei, frîngîndu-se în aer, desprinse de trupul zvârcolit. Ciudat! Visase și limbi de foc care ieșeau din întunericul boschetelor de pini, și în ele capul de faun parcă, dar de o perfectă asemănare, a lui Mika-Le! 12 . . . Atunci Mini se deșteptase; își descurcase cu anevoință capul de umbre; deosebise întunericul perdelelor ermetice, de noapte și ștersese de pe ochii, acum deschiși, vedeniile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz, care cântărea o tonă, fusese adus de la München... Pe afară - scările ca se lor vopsite în culori calde, amfore autentice. Aveam peluze, flori minunate mov și pini superbi. Vederea se deschidea spre mare. Era splendid. — Cine îngrijește acum acel loc? — Din Lipari n-au mai rămas decât amintirile, în sufletele noastre și ale prietenilor care se bucuraseră cu noi de această creație. Praful s-a ales de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
tine și sora ta? — Ne despărțeau aproape cinci ani! În București, Grădina Icoanei și Grădina Ioanid erau locurile noastre de zburdălnicii. Iar în parcul nostru de la Câmpulung, sora mea era mereu Regina, iar eu... santinela! Când ne urcam într-un pin mare și frumos, de unde ne închipu iam că zburam, sora mea era pilotul, iar eu învârteam de o elice imaginară, dar cu zgomotul perfect. — Ce îți mai amintești de la Câmpulung? — La Câmpulung aveam o casă mare de lemn, ca o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
gauchos, călăream pe cai ca să adunăm vitele la grajduri. Ce înseamnă gauchos? — Niște tipi superbi, îmbrăcați extraordinar de pito resc. Ei vin călare și strâng de pe pășuni vitele, mâ nân du-le spre adăposturi. Am căpătat cadou de la ei niște pin teni de argint, îi mai am și azi în casă. — Hai să revenim la pisici, am spus atunci, cu gândul să îmbunez motanul care ne privea din ce în ce mai trist din ungherul unde se refugiase. Mă tem că urmează o poveste nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ierbii verde crud, Când stau mugurii pe ramuri tremurând cu trupul nud, Când viorile inundă cu solfegii viorii, Atunci este primăvară ies cocori de sub stihii ? Când cerbii ridică arbori spirală spre cer senin, Când pădurea se deschide împânzind miros de pin, Când și-nalță ciocârlia clinchetele argintii, Atunci este primăvară, când-și-au zborul fluturii? Când pe lac sclipiri de aur se-oglindesc în ochi de zori, Când și munții se apleacă lăsând loc în colț, de flori, Când șiraguri de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tuburile de bambus era ca un ciocan care mă lovea în cap. Bang! Bang! Bang! Gândurile-mi erau izgonite. Eunucul-șef Shim și-a schimbat costumul. Țesătura e pictată manual cu nori roșii care plutesc peste un deal acoperit de pini. Pe ambii obraji sunt desenate două cercuri precum roșiile. Eunucul le-a pictat cu siguranță în grabă, căci culoarea s-a întins. Jumătate din nas e și el roșu. O linie albă îngustă merge de la frunte în jos, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
transformă în somn într-o bucată de pânză și e purtat de vântul de sud direct în paradis. Majestatea Sa nu dorește nici o ceremonie de adio. Este hotărârea sa ca noi toate să fim văduve. Nuharoo stă dreaptă precum un pin. Clipește din ochi și hotărăște să o ignore pe doamna Yun. Își ia ceșcuța de ceai, ridică de pe ea capacul și bea. Restul doamnelor îi urmează exemplul. La unison, fiecare își ascunde nasul în propria ceașcă. Mă întreb dacă doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
omul lui Su Shun. Ar fi trebuit să insist să păstrăm cărăușii aproape. Îi spun lui Tung Chih să se țină de mine când deschid ușa. Muntele începe să-și arate forma în lumina de dinaintea ivirii zorilor. Foșnetul vântului printre pini seamănă cu un val învolburat. Toți patru străbatem holul și trecem pe lângă o poartă arcuită. Urmăm o cărare abia vizibilă. Asta ar trebui să ne ducă la poalele muntelui, zic eu, deși nu sunt sigură. Nu ajungem prea departe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se întoarcă. Priveliștea mă emoționează. Hsien Feng se va odihni cu strămoșii săi. Mormântul său se află într-unul dintre cele două complexe funerare, unul aflat la est și celălalt la vest de Peking. Se cuibărește în munți, înconjurat de pini înalți. Drumul ceremonial este pavat cu marmură și flancat de elefanți enormi, cămile, grifoni, cai și războinici ciopliți în piatră. La vreo sută de metri pe drumul de marmură, Nuharoo și cu mine ne apropiem de un pavilion în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lacrimile. Cu unchiul său, prințul Ch’un, drept ghid, Tung Chih a intrat în sală pentru prima dată în calitate de împărat al Chinei. La unison, mulțimea a căzut în genunchi și a făcut plecăciuni. An-te-hai, în robă verde cu imprimeu cu pini, pășea alături de mine. Îmi ducea pipa - fumatul era o pasiune nouă care mă ajuta să mă relaxez. Mi-aminteam că îl întrebasem cu câteva zile mai devreme ce își dorea cel mai mult; voiam să îl răsplătesc. El mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înăuntru, drept un gest de loialitate față de Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng. Sunt scăldați în admirația pentru virtutea mea. O singură persoană nu a îngenuncheat. Stă în picioare, la vreo cincizeci de metri mai încolo. Recunosc roba cu imprimeu cu pini. Se întreabă probabil ce s-a întâmplat cu paltonul său. Nota autoarei Toate personajele din această carte au la bază persoane reale. Am făcut tot posibilul să păstrez evenimentele așa cum au fost în istorie. Am tradus decretele, edictele și poemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ce aveau să dispară după plecarea lui. Însă marea realizare a fost să-l numească bibliotecar pe omul de cultură Marin Foiște, care, În acea perioadă, făcea eforturi disperate să se lase de băut. Într-o Noapte de Ajun, vârful pinului semeț din fața Căminului cultural dispăruse. Directorul umbla turbat de colo-colo, Înjura și făgăduia făptașului necunoscut pedepse fioroase și torturi rafinate. Făcuse reclamație scrisă la Miliție, cerea efectuarea de expertize criminalistice de către oameni specializați de la Județ, voia să vadă cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din aer de elicoptere, Îl găsesc și-l Încolțesc În vizuina sa de Împuțită mustelidă. Individul care nu merita să facă parte din specia umană ar fi urmat să fie bătut pe pielea goală, În mijlocul satului, cu crengile și acele pinului pe care Îl mutilase, apoi s-ar fi cuvenit castrarea și amputarea labelor care săvârșiseră Îngrozitoarea crimă a sluțirii falnicului copac. Când pinul fără vârf Îi apărea În fața ochilor ori În Închipuire, Directorului i se căsca În suflet o văgăună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
specia umană ar fi urmat să fie bătut pe pielea goală, În mijlocul satului, cu crengile și acele pinului pe care Îl mutilase, apoi s-ar fi cuvenit castrarea și amputarea labelor care săvârșiseră Îngrozitoarea crimă a sluțirii falnicului copac. Când pinul fără vârf Îi apărea În fața ochilor ori În Închipuire, Directorului i se căsca În suflet o văgăună fără fund, plină de un amestec de neputință și deznădejde, inima i se suia În gât și parcă voia să iasă. Era Încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcea o tură prin sat - vigilența sa Îl obliga să-și Întețească rondurile de noapte În perioada sărbătorilor, când era mai mare pericolul de a se produce furturi, scandaluri ori chiar bătăi -, auzise un soi de mormăituri și foșnete În pinul din fața Căminului. Aprinsese lanterna și, cu adâncă mirare, Îl recunoscuse pe profesorul și omul de cultură Marin Foiște beat, Încercând să taie cu o pânză de bomfaier moțul copacului. Până să apuce milițianul să-l convingă să coboare - era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
beat, Încercând să taie cu o pânză de bomfaier moțul copacului. Până să apuce milițianul să-l convingă să coboare - era o mare enigmă cum de izbutise profesorul, mătăhălos și, pe deasupra, beat clampă, să se cațere atât de sus -, vârful pinului se prăbușise. Coborâse, cu greu, și omul de cultură, care Îi relatase plutonierului stările sufletești ce-l cuprindeau una după alta ori toate deodată. Se simțea mândru, tulbure, aprig, beat, Înțelept, duios, treaz, mistic, cu lipici la femei, jucăuș, cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
azvârle nemernicului. Se răstise la tușa Tinca, mama poetului, și se repezise spre odaia În care sălășluia monstrul, odaie botezată birou de lucru, trudă, chin. Primul obiect de care dăduse cu ochii după ce Împinsese cu umărul ușa fusese vârful de pin proptit Într-un colț. În ramurile lui atârnau, legate cu firicele de sfoară de cânepă, covrigi rotunzi și uscați, mere, gutui, nuci Învelite În poleială păstrată de la ambalajele de ciocolată și un fel de mici icoane pictate În acuarelă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]