5,484 matches
-
cunoaște ea o gazdă unde să stau cu mama. Am găsit o femeie singură, chiar vizavi de ea. Ne-a primit imediat. Ne-a dat două farfurii, 2 linguri și o oală. Nu aveam nimic. Mama a început iar cu plânsul. Of, urmau zile de înghițit lacrimi. Aveam un hol unde făcea mama mâncarea la un reșou oferit de gazdă și două camere mobilate cu câte un pat și dulap. Nu ne trebuiau prea multe. Până ne-am revenit cu banii
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]
-
iernii. Am continuat să pictez și am început să scriu poezii. M-am înscris la Cenaclul literar și în fiecare luni seara mergeam acolo. Mă simțeam bine să scriu. Auzeam poezie, citeam cărți tot timpul, doar să nu mai aud plânsul mamei. De la 13 ani citeam Homer, Shakespeare, despre greci și zei. Doamna de la bibliotecă mă întreabă într-o zi: Pentru cine iei cărțile? Pentru mine. Eu le citesc. Astea sunt cărți grele. Le înțelegi? Sigur că da. Le citeam. Îmi
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]
-
de legătură, acele similitudini între tradițiile nipone și cele românești. Atașez câteva dintre lucrările lor cele mai reușite. Bătrân gârbovit- aplecat peste ruine înfruntă moartea Valuri, cutremur, explozii și coșmaruri, Oameni minunați! Soare răsare Peste floarea de cireș Ruine și plâns. Old-bent bent over ruins faces death Waves, earthquake, explosions and nightmares, Wonderful people! Sun rises Over cherry blossom Ruins and crying. ------------------------------------------------- Poemele în limba rom â n ă sunt ale mele, cele traduse în limba englez ă sunt ale fiului
SOLIDARITATEA TINERILOR ROMÂNI CU POPORUL JAPONEZ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367000_a_368329]
-
mulțumită, va lua cununa nestricăciunii, virtutea și mântuirea”82. Și, ca o treaptă supremă de despătimire, Părinții ne învață că cei desăvârșiți ajung să privească necazurile ce vin asupra lor cu un râs interior, cu un râs duhovnicesc, rod al „plânsului de bucurie făcător”, un râs superior, dar nu în sensul mândriei, ci al tăriei, al rezistenței în fața valurilor agitate și tulburi ale vieții. Este surâsul celui întărit în cercuri și care a întrezărit în acestea adevăratul lor sens, de cale
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
ploaia după juninca „comunizată”; amintirea păstrează și cele trei garnizoane preferate, din care ofițerul vechi de o jumătate de oră nu obținuse, la repartiție, niciuna, dar, pentru ele, ploaia nu și-a mai șiroit tristețea, doar mama a izbucnit în plâns de groaza depărtării. Repartiția a banalizat repede depărtările, însă dorul a căpătat puteri și sunt, în carte, rânduri, rânduri de dor de „Vili, vili, mă...”, de „vramnița” dintre ocol și grădină sau de cea de la uliță, dor de cosit, dor
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
-i cântecul și spunându-le: „Când termină preotul, voi începeți toți trei și cântați: Ține Doamne veacul bun/ Că pleacă mama pe drum/ Ca noaptea să n-o apuce/ Că nu știe und' se duce.” Toți oamenii satului izbucniseră în plâns. Mitică era mic, dar i-au povestit sătenii. „Tu dorești să conduci o lume întreagă și nu te poți conduce pe tine? Toată viața sa, Dumitru Sinu a știut să adune și să selecteze informațiile, să le stocheze în adâncurile
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
întregime cu un soi de noroi mișcător și zgomotos, cu sclipiri de verde întunecat. Mi-au trebuit câteva secunde să înțeleg! Oricum, era un spectacol apocaliptic, incredibil și înspăimântător. Am început să o strig pe mama al cărei hohot de plâns se auzea din interiorul casei, împreună cu niște izbituri ciudate, ritmice, urmate de un vuiet asurzitor. Deasupra capului meu zburau zeci de mii de muște mari și verzi, înnebunite și dezorientate, care se refugiau în grămada dezgustătoare și teribilă a suratelor
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > PLANSUL PUIULUI DE LEBADA Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Plânsul puiului de lebădă A fară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada așezată peste întreg orașul, în trei zile de ninsoare continuă. Un ger năpraznic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să înghețe marea
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
culoare. -Eu pun culoare om. Tu pui sentimentul, de acord? -Alb! -Gustul morții. -Galben! -Ura dureroasă a primului geamăt al coapsei. -Roșu! -Jarul unde am ucis ultima pasiune. Locul unde mi-am ascuns teama tălpilor să plângă lacrima vâlvătaie. -Poate plânsul este începutul unui alt drum. Mersul prin flăcări este infernal. Uimitor de drept. -Negrul! -Este ucigașul de timp. Înțelegere, dimensiune, adânc, taină. Clepsidra ta de culoare. Temnița brațelor om. Suma întregului într-un singur punct. Ce este Timpul, când nu
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
din apă și - în segmentul ei uman, în special - se consumă în lacrimi (În Tărîm de Rouă / La fîntîne - nouă - / Să sting jarul patimii / Și amarul lacrimii; Apele-n fîntîni amar, / Soarele palid și stîns, / Ochi al meu, prin nouri, plîns... / Fără dînsa lîngă mine, / Mi-s stelele-n cer streine, / Gîndurile tot suspine; Lin te, codrule, clatínă... Și sufletul mi-l alină, / Limpeziți-mi-l, izvoare). Într-o suită de rime catalectice, se accentuează mai mult lumescul decât finalul de
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
un loc de tangență (care e această poezie) a două moduri de existență - cu semnificația și cu importanța răsturnate (conform Psalmului din Litii, să ne amintim că „Bogații au sărăcit / Și au flămânzit / [...]”). O, cîte fluvii, mări adînci, oceane / Își plînsul lor amar în mine-ngînă! / Ci-n glasul lor își simfonia-nalță / Ea, Suverana Lumilor Stăpînă... Divinul O, cîte lumi în hău, arzînd, căzură, / O, cîte zeci de sori de-acum vor arde / Și vor cădea, la rîndul lor, în hăuri
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
Autorului Când prin clasa a doua doamna învățătoare m-a notat la o dictare cu calificativul „excelent” (sistemul de evaluare fiind de la 1 la 5), de teamă să n-o pățesc cu cei de-acasă m-am pus pe un plâns care a uluit pe dascăl și a descumpănit evident clasa, cea din urmă mirată că n-auziseră în viețișoara ei de acest calificativ, unii colegi au pufnit în râs crezând că e vreo înjurătură sau metodă a catedrei de a
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
a fost bine „potcovit talanul”- cu toate că nu mi se potrivea deloc uzuala poreclă, dată îndeobște cailor închiși în obor sau lăsați de către stăpâni slobozi, să pască pe miriștile și ulițele satului, la adăpostul nopții ... Văzând că nu mă opresc din plâns s-a așezat lăngă mine în bancă, m-a mângâiat pe creștet și a încercat să-mi explice că „nota” asta este, zicea, ceva de bine, de foarte bine, de peste foarte bine, adică deasupra lui 5 însă eu, nu și
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
neuitarea e remediul verticalității. Nu vreau să uit și nu vreau să condamn clipa aceea pierdută. A uita cred că e un păcat. Oricum iubim, iertăm, mergem mai departe...dar, uneori, uităm să fim oameni. De ce? Pentru că mi-a intrat plânsul în ochi și doare vindecarea luminii. Am revenit, sunt aici în picioare în fața cerului și a pământului. Nu mă privesc decât cu ochii iertării pentru că știu, rândul meu va veni în curând, faptele vor vorbi și gesturile vor demonstra ceea ce
ULTIMA PARTE AUTOR DORINA SISU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367161_a_368490]
-
câta oară?/ Mesajul sfânt: "Cristos a înviat!" (Cristos a înviat!”), noi, cei păcătoși ne vom bucura de viața veșnică. Până atunci însă, mai avem ceva de învățat. Iubirea Lui a fost înlăcrimată, pentru ca noi să nu mai trebuiască să deprindem plânsul. În antiteză cu lacrima Lui, nouă ne este adresat un îndemn cu valoare de veste buna: ”Învață de la toate să zâmbești,/ Învață de la Isus să iubești!” (Învață) Să urmăm această chemare și să dăruim la rândul nostru, iubire, însă nu
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
ales faptele lui vorbesc despre schimbarea petrecută. Întâlnirea cu Vlad rămâne un episod de referință, din acest punct de vedere. „Acum, la lumina zilei, atacatorul, bicisnicul din noapte se miră de umilință acestui tânăr dotat și elegant, care cutremurat de plâns, îl îmbrățișa cu nespusa iubire, tocmai pe el... Râul insistă că Vald să-l ducă și pe el să vadă în ce condiții trăiește. În canal mirosea oribil: a urină, a haine și trupuri nespălate, dar Râul, desi Vlad insistase
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
este una dintre rarele posibilități de a păstra clipa, ba chiar de a o reinventa. Este o unitate infimă, o monadă. Este analiza de sânge la zi. Este refugiu și binecuvântare și blestem. Este strigăt de bucurie și hohot de plâns. Este apă și foc. Este perla din scoica de mare. Un ciob de oglindă. Este speranță și regret. E deznădejde și bucurie și lacrimi și vis. E viață în viață. E viață și moarte. E chin și izbândă. E clipire
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
călătoresc în mașină mai mult de doi și atunci destul de rar, cu copilași în cărucioare sau în brațe care culmea, parcă își dau seama de sacralitatea momentului și nu le auzi glăsciorul, de joacă nici nu putea fi vorba, de plâns mai mult câte-un sughiț. În schimb, “biberoanele” se lungesc ca niște gumilastice și se “înroșesc” la efort susținut și interesat! Bătrâni aduși în cărucioare sau care stau în mașină până la începerea “programului”, afară a început un frig de te
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
nedeslușit. La întrebările pe care i le punea, era nevoită să-și încordeze auzul și să încerce să deslușească - printre sunetele stâlcite de buzele veștede și prin analogie cu cuvintele uzuale - ceea ce îi răspundea bătrâna, care izbucnise brusc într-un plâns hohotit, prelung, prin care părea că ar fi vrut să-și reverse toată neputința. - Așa... incontinență emoțională.... Urmărind protocolul de examinare, Arina începuse să bifeze rapid simptomatologia. Așa-dar, nu mai putea citi, nu își mai amintea lucruri elementare, nu
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
umeri port cerul mi se lipește de suflet un curcubeu. Învăț să-mi întind aripile dincolo de stropii grei. Cu fiecare atingere a vieții, îmi cresc aripi de lumină - Nu mi le frânge! Doar privește-mi zborul întrerupt de hohotele de plâns ale cerului. La masa tăcerii stau, privind o furtună într-un pahar ...de viață. Referință Bibliografică: Ploaia-un semn de întrebare / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2104, Anul VI, 04 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
PLOAIA–UN SEMN DE ÎNTREBARE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368670_a_369999]
-
Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Se zbate pleoapa de la ochiul drept, Se zbuciumă din nou sub tâmplă pulsul, Prea tare-mi bate inima în piept, În gât, se-nnoadă lacrima și plânsul. Mi se ridică sângele-n obraz Anticipând intuitiv schimbarea, Din galben-arămiu ca un topaz Cameleonică-i acum, culoarea. Un déjà-vu a preschimbat în șoaptă Punctul fixat de o privire goală, Pocnește undeva-n urechea dreaptă Când ciocănelul bate-n nicovală
SUPERSTIȚII de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368723_a_370052]
-
-l privi în ochi, a-i vedea profunzimea sufletului, a-l asculta vorbind este un privilegiu dorit de consumatorul de lectură. Imaginea acestei autoare atipice m-a urmărit zile în șir după lansare. Emoția din glas, cearcănele adânci de sub ochi, plânsul ce stătea să pornească când te așteptai la un zâmbet, zâmbetul ca un răsărit de soare, ochii mari prin care i se vedea sufletul plin de lumină, toate acestea m-au făcut să plec de la acel eveniment literar cu o
SUFERINȚA CARE TE FACE LIBER de DORINA STOICA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368719_a_370048]
-
nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului ( de ziua mea) doarme o ramură în mine cu frunza bătută-n vânt, cât galben de frunze moarte vor mai fi pân’ la mormânt ? mă-ncolțește timpul sur, luați-mă din plânsul meu, nu mai am aripi să zbor, mi le-a tăiat Dumnezeu. stau mereu sub clar de lună, cum au făcut alți poeți, vrând ca să pricep odată tot misterul ăstei vieți. și mă rog de tine, Doamne, cât li-i
RUGĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363677_a_365006]
-
o minuțioasa și tristă cunoștință cu realitățile condamnabile ale vremurilor sale. L-au îngretoșat discursurile găunoase ale unor politicieni atât autohtoni cât și venetici, teribil de asemănătoare cu cele ale unor parlamentari actuali, îmbuibați și paradoxal nesătui, în contrast cu starea de plâns a celor din clasele de jos, cu așa zisă talpă a țarii. Soluția ? Să apelăm la memorie și să ne reamintim ce zicea Eminescu mai întâi în cercurile pe care le frecvență, apoi și în publicații : Cum nu vii tu
DE CE NU ESTE IUBIT EMINESCU DE POLITICIENI CONTEMPORANI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363652_a_364981]
-
trezim în aer! Motoarele avionului torc precum pisicile sănătoase, doar domnița de lângă mine, vorbă lui nea Mitică Bolintineanu, „plânge suspină ca o garofiță...”! O întreb, pe englezește desigur, dacă e „alright”... Se uită la mine cu niște ochi roșii de plâns, nu îmi răspunde și dă apă la șoricei în continuare. O las în pace cu necazul ei! După o jumătate de oră de zbor suntem anunțați că putem să ne dezlegăm centurile. Așa facem cu toții. În tot avionul se aude
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]