58,806 matches
-
falsifică? Dă o înțelegere greșită a realității. De aceea, se știe că un literat este un om falsificat. (Distincție: un "literat" nu este un poet; romanul nu este un poem: i se văd schemele). Un prieten îmi spune: "nu-ți place romanul, pentru că nu poți face decît jurnal intim". La care se poate replica: "cu atît mai bine". De fapt, sunt într-adevăr înclinat a crede că nu sunt în stare să fac o construcție artistică. încerc să fac o nuvelă
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
Sodomă unde numai fărădelegile, poftele de izbândă pentru închipuitele strâmbătăți, ura și clevetele cu minciuna împărtășesc. Au nu aceasta-i împărăția Dracului în miniatură sau modelă?" Cipariu nu este însă un denigrator al Blajului, ci un cronicar căruia nu-i plac jumătățile de măsură. De aceea, în altă epistolă, meritele culturale și naționale ale Blajului sunt înșirate într-o pledoarie avântată ce anunță forța persuasivă a oratorului: "Blajul are vinele sale; are și Sibiul, Bucureștii, Iașii, toți românii. Dar Blajul are
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
cu încercarea de a scuză: "depuis le 22 Septembre, nous avons traversé des jours d'angoisse don't "on" pourra s'étonner de ne trouver aucun reflet ici... leș réflexions que je pus faire ne me paraissent gučre ŕ leur place dans ce carnet (de ce?) et și je cessai durant ce temps d'y rien écrire, c'est qu'elles occupaient toute mă pensée". Iar la 8 oct. declară: ..."le domaine oů mon esprit retrouve să valeur reste inenvahissable"... (Iată un
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
în jurnalul lui intim, a-l detesta pe Ilie Constantin, din n enumerate cusururi, acesta, în final de partidă, răspunde cu simpatie. Cum și noi, de acord cu laudele aduse liricii și omului Cezar Baltag, ne bucurăm a-i fi plăcut eseistului versurile ca de descântec: "Cu bice de insomnie/ și cu funii de petunii/ ca la răsăritul lunii", fără a pune la inimă că, în urmă cu trei decenii, într-un poem dintr-un volum al nostru rima funii/petunii
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
trecutul ființei ei. Este important de menționat faptul că poemele semnate de m.i. sunt primele după o pauză de șapte ani. * ca și cum s-ar fi terminat povestea - chiar dacă până atunci mai sunt file multe de citit ("peruzat" cum îți plăcea să spui), decât că, firește, n-ai să le parcurgi niciodată - e ca și cum a rămas lumina acelei amiezi, înserări, nopți (când ei se duceau la "emigrantul", adăpostul, azilul de noapte, unde se strâng în jurul mesei de lemn, și beau vodcă
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
să adaug că nu este singurul text care lipsește, mai sînt în aceeași situație și altele, peste 20. îi las lui George Corbu plăcerea să descopere singur care sînt acelea și, eventual, să facă supoziții, care se pare că îi plac cu deosebire, de ce. Poate că i-ar fi de ajutor o lectură mai atentă a Notei asupra ediției din 2004, pe care am impresia că nu a citit-o integral. O pagină pamfletară - după posibilități - îi prilejuiește lui George Corbu
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
televizorul stricat, plin cu apa scursă într-însul... că dacă îl clătinam se auzea cum cobîlțîie!... caligrafiam rugăciunea matinală și începeam să beau cafea cu nemiluita deși mi se interzisese cu desăvîrșire de cînd avusesem criza aceea comițială inaugurală... îmi plăcea teribil chestia asta cu "inaugurală"... Și încercam să citesc cu glas tare, foarte atent la construcția frazelor, învățînd mereu, mereu cum e treaba cu "proza". În fond, îmi spuneam, depinde de viteză. Poeziile au altă viteza! Sînt mai rapide... Numai
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
să mă blocheze ore întregi în munca migăloasă a reașezării tomurilor... îl scoteam la suprafață... îl răsfoiam... cădeam pe loc în plictis... visam altul... Oboseam repede. Intram în deznădejdi de nesuportat. Îmi însemnam ceva, însăilam niște versuri zgubilitice, nu-mi plăceau... Iar lectură și iar puseu brusc, euforizat de cofeină, în lumina clipei prea strîmte... Cam în vremea aceea am cunoscut-o. Imediat mi-a zis: "Povestește-mă!" Și a rîs: hi hi hi! Și am început. A fost o dată ca
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
literar, oricât va fi "servit" ulterior idealul comunist (începând cu Mama, apărut în 1905, primul roman realist-socialist avant la lettre). Interesantă este replica finală a scriitorului sovietic, când poetul-gazetar se scuză de a-l fi obosit cu întrebările sale: Îmi place uneori să vorbesc despre poezie cu tinere fete ca dumneavoastră". Cinicul și dezabuzatul Ilya Grigorievici nu putea să sublinieze mai clar bunacredința naivă a celuilalt... "Dumirit" asupra prăpastiei dintre iluziile sale din tinerețe și realitatea comunismului la putere, Miron Radu
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
ori iubiții morți și iubitele vii, altceva nu se simte, dincolo de viața si moartea dragostei, ritmul acesta în care ne jucăm tot timpul de-a moartea cuiva, și-acel cineva nu vrea să învie, și noi îl înviem, așa ne place, să stai în moarte, ca și cum nu ai fi plecat, să fii cu iubitele vii și cu iubiții vii, și cu iubitele moarte, și cu iubiții morți, și limbajele te enervează, și toate te enervează, cam așa . Am o poziție favorabilă
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
morți, și limbajele te enervează, și toate te enervează, cam așa . Am o poziție favorabilă. Văd cerul negru, culoarea gurii prădătorului. Va muri și el curînd. Sîntem deja foarte puțini Întinsă, gust placid de peștioaică moartă are azi iubirea. Îmi place să mă uit la privirea mortului, acolo se mișcă nimicul și secretele lui festinuri, acolo e prădătorul ce se complace în a fi victimă, e un scandal, azi iubirea mea a venit la mine și s-a plîns că va
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
din revistă. Ce ne-a uimit peste măsură era teama lor de a nu face ceva care ar fi putut să le atragă persecuția autorităților. Îmi amintesc că am discutat mult despre Blecher. Nu-l citisem. Și, fiindcă nu-mi plăcea să merg la Biblioteca Academiei, unde, la Fondul Special trebuia să aștepți mult până ți se dădea o carte, o rog pe Sanda Movilă să ne împrumute o carte de Blecher. Ea zice "da", o aduce la cantină, înfășurată în
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
înfășurată în multe ziare. Stăm la masă, ne întoarcem prin Cișmigiu (eram vecini). Intrăm în curtea urâtă din Cobălcescu. Ne oprim să vorbim cu un vecin. Când mă uit înspre poartă o văd venind, alergând aproape, pe Mamici (așa-i plăcea să-i spunem). O întreb speriată ce s-a întâmplat. Mă ia deoparte și mă roagă să nu mă supăr, dar să-i înapoiez cartea lui Blecher. Le e frică să nu pățească vreun necaz: Nu e voie de citit
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
se pare că ți l-am transmis. Cînd te doare burta îți lipești un indigou cu miere de albină pe locul recalcitrant și-ți trece.) * În ultimul timp, cam de vreo doi ani, citesc foarte greu proză, nu-mi mai place. În schimb mă încîntă critica! și poezia, dar mai rar. * Scămoșilă stă în tufe de flori ceasuri întregi și atacă puii de găină. Are o privire criminală și un miorlăit ancestral. Doina îl piaptănă și îi dă dulceață cu trandafiri
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
de mîl și ceva de iesle și-ți cresc copite de satir galopînd prin grajduri. Marina, tu care ai fost dată exemplu de elevă silitoare în "Scînteia pionerului", tu care iubești ( să nu zici nu) coniacul și faci atît de plăcut filozofia chibritului, tu care ești (vorba lui }epeneag) suprafemeie, ai milă de mine, protejează-mi absența din bucătăria voastră și din literatura onirică. Și-ți făgăduiesc ascultarea, supunerea oarbă (însă nu mută!). Voi încerca să vin joia viitoare pe la voi
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
roman polițist, ca să se termine cum începuse, de fapt, cartea: în singurătate. Rămîne doar acea nevoie vitală de retragere, pe care ne-o explică Maria, cu vorbe deloc secătuite, în timp, de misterioasa lor seducție calmă: "știu numai că îmi place interiorul meu, că n-am bucurie mai sigură decît să mă întorc seara în el, că am păstrat foarte limpede noțiunea de refugiu a casei (întoarcerea fiului risipitor este singurul pasaj din Biblie care m-a emoționat vreodată) și că
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
o dată. Pentru că Albert, cum îl alintam, era nu numai un om fermecător și fascinant, ci și un scriitor încăpățînat, care funcționa după propriile lui reguli. I-am editat trei cărți, și m-a scos din minți de fiecare dată. Îi plăcea nespus să fie scriitor și considera că Dumnezeu, în marea lui bunătate, i-a făcut un mare dar cînd, încheindu-și el cariera de inginer constructor, i-a dăruit o a doua viață, viața de scriitor. Sînt cuvintele lui, care
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
apărut în Adevărul sau în România liberă, să zicem, e mai important decît un lung text stufos din te miri ce revistă obscură... Degeaba îi spuneam că e ca și cum s-ar fi scris despre el în Le Monde: lui îi plăceau textele lungi... Într-o primăvară friguroasă, cînd eram la Paris cu Ion Vartic, ne-am întîlnit cu Albert și am dejunat într-un restaurant luxos și gol de lîngă L'Etoile. Apoi ne-a dus, cu mașina lui argintie, joasă
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
viteză în stînga ecranului, într-o ramă de dimensiunile unei coperți, ca și cum s-ar fi transformat el însuși în cartea despre care vorbește. Nu se întrerupe din prezentare, scoate stafidele din cozonac, îți dă exact acele bucățele care i-au plăcut lui, cititorului cu ziua, cu luna și cu anul, cel mai mult. Cu o mînă deschide cartea și se vede că mîna lui e știutoare, că a deschis sute de cărți. Citește cu buricele degetelor (vorba lui Eco), de aceea
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
dezbateri și cine stabilește problema arzătoare? Sub orice etichetă există un fel de încolonare și eu mi-aș dori atît de mult o adunare-petrecere ca revelioanele studenției mele la care fiecare aduce, nu ce-i cere gazda, ci ce-i place lui cu deosebire și la ce se pricepe mai bine. Mi-ar fi plăcut, de pildă, să ascult un poet vorbind despre fado, altul despre gazonul stadioanelor engleze, altul despre morile de vînt, altul despre tăcerea dunelor. Cred că așa
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
și eu mi-aș dori atît de mult o adunare-petrecere ca revelioanele studenției mele la care fiecare aduce, nu ce-i cere gazda, ci ce-i place lui cu deosebire și la ce se pricepe mai bine. Mi-ar fi plăcut, de pildă, să ascult un poet vorbind despre fado, altul despre gazonul stadioanelor engleze, altul despre morile de vînt, altul despre tăcerea dunelor. Cred că așa am fi aflat mai mult unul despre altul, am fi devenit mai apropiați și
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
Puține pagini sunt mai explicite, în acest sens, decât aceea care încheie ediția întâi a Risipitorilor. La mirarea doctorului Sîrbu că învățătoarea este încântată de Adolescentul lui Dostoievski (alte cărți ale lui Dostoievski, mai bune, zice medicul, nu i-au plăcut ) Constanța răspunde: "- Poate mi se pare mai interesantă, zise ea. Versilov, dacă îți amintești, are o viziune, treaz fiind, când se uită la un tablou cu Acis și Galateea, care exprimă ceva din visul de aur al omenirii. Cum o să
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
femeie Am ajuns în sfârșit vulnerabilă în liniștea mare așezată ca praful de aur peste strălucirea acestui oraș cândva puternic și de neatins. În cele din urmă indiferența ucide piatra și sufletul cu pierderi, amânări, identități trucate. Mi-ar fi plăcut să scriu poezii pe frunze și ziduri pentru tine și pentru nicicând așa leneșâ, îndărătnică, temeinic ruptă de lumea aceasta și de cele care vor veni să-mi sfredelească stomacul cu frică. Pulberea oaselor mele va șuiera în urechea Distrugătorului
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
poezia dumneavoastră!... - "Despre poezia mea?! Hm!... Și ce vrei de la mine? Ce să fac eu? Ce te-aștepți să-ți spun?... Eu n-am nimic de spus... Poezia mea?! Hm!... Ce să-ți declar eu despre ea? Poezia mea îți place? Dacă-ți place, asta e!... Vrei să știi ceva despre ea?, citește pe cei ce mă-njură, citește pe cei ce mă laudă..." A urmat o mică pauză, în care amândoi am lăsat pentru o clipă gândul să zboare. După
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
poezia mea?! Hm!... Și ce vrei de la mine? Ce să fac eu? Ce te-aștepți să-ți spun?... Eu n-am nimic de spus... Poezia mea?! Hm!... Ce să-ți declar eu despre ea? Poezia mea îți place? Dacă-ți place, asta e!... Vrei să știi ceva despre ea?, citește pe cei ce mă-njură, citește pe cei ce mă laudă..." A urmat o mică pauză, în care amândoi am lăsat pentru o clipă gândul să zboare. După care m-a
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]