2,670 matches
-
dată, Sophia Întinde degetul, introducînd lumină În Materie”. 3. Crearea Puterilor Cerești După credința ofiților lui Irineu 35, Ialdabaot emite un fiu, care la rîndul lui emite un altul și tot așa, pînă cînd ia ființă Întreaga hebdomadă a Arhonților planetari. Numele acestora ne-au fost transmise atît de Irineu, cît și de Origen (după Celsus), care ne mai descrie și formele fiecăruia și ne dă informații asupra planetei pe care o reprezintă fiecare din ei36. Luptele pentru putere care au
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
locul de unde ieșise”42. Într-adevăr, „este nelegiuit În nebunia dintr-Însul, căci a grăit: «Eu sînt Dumnezeu și nu există alt dumnezeu În afară de mine», neștiutor cum este de izvorul lui, de locul de unde a venit”43. După ce creează Hebdomada planetară, Ialdabaot le dă planetelor masculine parteneri feminini: Providența, Divinitatea, Stăpînirea, Gelozia, Regalitatea, Inteligența, Înțelepciunea. Acestea sînt atributele tradiționale ale Dumnezeului din Vechiul Testament, iar aici le găsim interpretate ca tot atîtea Însușiri negative 44. Aceste sizigii „au un firmament (stereoma) În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
plutește pe deasupra apelor, asemenea spiritului În Cartea Genezei (Gen. 1:2). Acesta desparte uscatul de umed; din primul Își face pămîntul de sub picioare, din cel de-al doilea făurește cerul. Prin intermediul Cuvîntului, Ialdabaot creează șase Prinți, care vor completa hebdomada planetară, și le dă drept partenere atributele Dumnezeului Bibliei, aici Înțelese din nou ca fiind vicii 46. În sistemul valentinian expus pe larg de Irineu 47, Arhontele, care nu e În nici un caz rău ci numai temporar ignorant, este creatorul a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aristotelice și de cele patru Însușiri care sînt pentru lumea de aici ceea ce Ogdoada este În sînul Pleromei. În plus, mai utilizează și cele opt sfere teoretice (acestea nu sînt, după toate aparențele, Cerurile Fixe conjugate cu cele șapte sfere planetare; planetele sînt asociate cu cele șapte vocale ale limbii grecești și, probabil, cu cele șapte note muzicale)49, o dată cu Soarele și Luna, care sînt asemenea Decadei pleromatice, și cu semnele zodiacului, care sînt asemenea Dodecadei. Suma lor totală trimite la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Suma lor totală trimite la imaginea Triacontadei divine. Cosmosul Își are rațiunile sale numerice, corespunzătoare celor ale Pleromei, dar nu este infinit și veșnic precum Pleroma 50. Crearea „acestei lumi apărute din greșeală”51 nu este separată de crearea cerurilor planetare. Însă relele se acumulează aici, În partea de jos, și tot aici sfîrșește și Diavolul, din pricina greutății sale. În mitul lor, valentinienii consacră o secvență memorabilă creării lumii materiale. Astfel, potrivit Evangheliei Adevărului 52, Ignoranța unui Demiurg generează Neliniștea și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Fatalității astrale și, În același timp, ca factorul cel mai puternic În determinarea destinului personal. El poate fi recunoscut cu ușurință În spatele „accesoriilor”, „apendicelor” (prosartemata) la care se referă, potrivit lui Clement Alexandrinul, gnosticul creștin Basilide 79. Aceste apendice sînt concrețiuni planetare ce ademenesc și Împing sufletul la rele. Tot Clement mai citează și titlul unei scrieri pierdute a lui Isidor, fiul ori poate discipolul preferat al lui Basilide 80, intitulată Peri prosphyous psyches - Despre sufletul adventice, În care autorul respinge ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fiecare În propriul spirit contrafăcut. Ca și Adam În mitul antropogenetic din Apocriful lui Ioan, noile suflete nu au destulă putere pentru a se ține pe picioare, ceea ce Înseamnă că nu pot anima un trup; de aceea, cei cinci CÎrmuitori planetari, Împreună cu confrații lor - Soarele și Luna, suflă peste debilele creaturi și, o dată cu răsuflarea lor, În suflete pătrunde o scînteie de Spirit, care le face capabile de a porni În căutarea Luminii eterne 89. Antimimon pneuma este prins de suflet cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui93. În cele din urmă, cînd ajunge la Întîia Sferă (sphaira), strălucirea lui devine de patruzeci și nouă de ori mai puternică decît pe firmament și Înmulțirea cu același factor se repetă și În cele două Sfere succesive: a Fatalității planetare (heimarmene) și a celor doisprezece eoni (semnele zodiacului), unde textul Îi atribuie o lumină de 8 700 de miriade de ori mai puternică decît În lumea fizică 94. (Conform unor calcule matematice elementare, aceasta n-ar trebui să depășească 576
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
reprezintă principala faptă a lui Isus, În scopul mîntuirii neamului omenesc. Care este rezultatul ei? Arhonții, Îngerii zodiacului și planetele exercită asupra lumii o cumplită constrîngere, prin magia (mageia) lor96. Cuvîntul magie se referă aici la astrologie: domicilii și aspecte planetare, declinuri și exaltări, horoscop (ascendent) și medium coelum, semne, case, moira, „soarta” unei planete etc. Această magie celestă este privită aici drept lucrarea Arhonților, care știu că anumite relații dintre ei leagă și ființele umane, predeterminîndu-le acțiunile și lipsindu-le
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
deasupra (hyperkosmia)179, de regiunea ascunsă dincolo de firmament (stereoma), și În Arhontele Hebdomadei, care este dumnezeul din Tora180. Amîndoi au fii care le sînt superiori, În același fel În care sufletul este superior trupului 181. Marele Arhonte domnește peste cerurile planetare, iar Dumnezeul evreilor peste zona sublunară 182. Nici unul dintre ei nu este rău. Se vor lăsa, fără greutate, convinși de fiii lor cu privire la existența Pleromei, după care se vor căi sincer amîndoi, deplîngîndu-și ignoranța de pînă atunci 183. R.M. Grant
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dedicat concepțiilor despre mîntuire În religiile Antichității tîrzii, editat sub coordonarea lui Ugo Bianchi și Maarten J. Vermaseren la Brill, Leiden, 1983. Problema controversată era dacă platonicianul mediu Numesius din Apameea este sau nu părintele doctrinei trecerii sufletului prin sferele planetare, trecere În decursul căreia sufletul capătă unele Însușiri sau, conform altor versiuni, primește de la planete unele vicii. Între timp toate mențiunile privitoare la această chestiune au fost adunate și luate În discuție În cartea mea Expériences de l’extase. Versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Mani și-a imaginat probabil că planetele se deplasează de-a lungul unui plan, așa-numita z@5@n@3@ sau centura zodiacală, printre cele douăsprezece semne 98. Asta Înseamnă că primele șapte din cele zece ceruri nu sînt cerurile planetare. Mani face o excepție pentru Soare și Lună, care sînt vădit bune, Însă reia, În mod semnificativ, o idee exprimată deja de „protognostici”, de Simon și de succesorii săi: aceea că planetele (Conducătorii) poartă răspunderea tuturor relelor din lume: „Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cifra asupra altor zone ale realității care nu erau clasificate, În mod obișnuit, după o schemă pentadică, de pildă cele patru elemente (care, firește, devin În maniheism cinci). În felul acesta numărul cinci este, Înainte de orice, cifra Întunericului, a stăpînitorilor planetari malefici. A fost ulterior extins și asupra Lumii de Lumină, văzută ca typos față de care Întunericul este antitypos, matriță. Dacă În sistemul maniheist Lumina și Întunericul apar ca părtașe la veșnicie, În concepția lui Mani, și o putem afirma cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
exploatat, cu mare abilitate, ajutorul dat beligeranților aliați, dând încă de la începutul conflictului multe și gigantice împrumuturi cu dobândă și astfel, după 1916, City a devenit dependent de Wall Street, inversând fluxul raportului debit-credit între acești doi poli ai economiei planetare. Din 1917, chiar înainte de intervenția corpului expediționar american în Franța, supremația mondială americană era instalată. Supremație care va îngloba foarte repede domeniile culturii, cum ar fi influența jazzului asupra muzicii de varietăți și deplasarea centrului artelor moderne de la Paris la
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a fenomenelor și ființelor care a fost aplicată într-un număr mare de discipline științifice, postulându-se universalitea să pentru cunoașterea științifică. În științele socioumane ea poate fi aplicată la toate nivelele de analiză ale societății umane: de la nivelul global, planetar, la cel al federațiilor, uniunilor de state, ajungându-se la societățile naționale, apoi la instiuții și organizații, și în final la nivelul micro, al grupurilor și indivizilor. Aceste nivele diferite de analiză nu sunt separate și nu funcționează ca elemente
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
întîmplări; leagăn; lucru; majoritate; mall; Marte; masă mare; mări; mediu înconjurător; mediu; mediul înconjurător; mizerie; moare; mondial; prea multă; mulți oameni; o mulțime; natura; nebunie; necăjită; nepăsătoare; neștiutoare; New-York; nuntă; oamenii; oboseală; oportunități; pace; paralelă; pădure; pămîntul; peisaj cosmic; piață; planetar; plantă; plimbare; populat; prieten; prietenie; priviri; probleme; public; putere; răsfrînt; riscant; siguranță; sociabilitate; soră; spirituală; străină; străinătate; șansă; șatră; teatru; terestru; teritoriu; tot; totul; toți; trai; trăi; tristă; țara; țicnită; unire; varietate; văzduh; veselă; veselie; veșnică; viitor; vis; vrea; vrednică
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
1999Ă. Scopul artistului este de a spori facultățile extrasenzoriale ale trupului uman obiectivizat care obține, în mod contradictoriu, transcendența, desprinderea de constrângerile gravitației 12: ca obiect, corpul poate fi amplificat și accelerat, extins și poate evada din forța de gravitație planetară. Un alt front pe care operează artistul este cel al inserării tehnologiei în corp. În acest caz, tehnologia nu este doar atașată trupului, ci este implantată în interiorul acestuia, ca o componentă firească internă a cybersistemului, desființând barierele pielii, distincția dintre
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
anterioară aă corpului: o arhitectură utopică a unei conștiințe conectate, a unei minți distribuite și a unei inteligențe colective. Elaborând despre un „eu” individual distribuit și integrat în rețea, nelocalizat întrucât e situat la interfață, britanicul subliniază emergența unei conștiințe planetare, după cum Lévy (1987, 1994Ă atribuie Internetului perspectiva unei conștiințe universale compuse din mulțimea conștiințelor individuale conectate. E vorba de „o inteligență colectivă” a cyberspațiului sub forma unui „spirit” al umanității aflate în transformare. Împărțirea unei unice conștiințe, colective, de către utilizatorii
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
hedonistă a practicilor consumeriste. Schizoanaliza, continuată de către Guattari (1989Ă în contextul mai apropiat al electronizării ontologic-sociale, poate converge de asemenea, în mod paradoxal, la critica umanistă a lui Virilio. Cel dintâi delimitează o a treia zonă istorică denumită „era computerizării planetare” în condițiile actuale ale emergenței unei subiectivități mașinizate în chip computațional: subiectivitatea umană nu se reteritorializează în propria sa condiție naturală, dimpotrivă, se „mulează” pe noul fundal tehnologic într-o extindere existențială firesc-mașinistă. Procesualizarea subiectivității devine autoreferința ființei umane mașinice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a emancipării. În terminologia lui Deleuze și Guattari, pretențiile inteligenței artificiale presupun „dorința” mașinilor de a se insera în uman, „inconștientul” lor fiind cuplat binar, însă „tânjind” după deteritorializare mașinistă. În congruență cu această a treia perioadă istorică, „era computerizării planetare” (Guattari, 1989Ă, se află cea de-a treia revoluție, cea a transplantului și a endo-colonializării, a fundamentalismului tehnoștiințific (Virilio, 1993Ă. Această din urmă revoluție (a nanotehnologiei, a reproducerii in vitro, a biogeneticii etc.Ă este teoretizată ca fiind îndreptată, de către
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
relevante în epocă că ele anunțau deschideri spre universul tradiționalist 4: Ion Gheorghe ("Căile pământului"), Aurel Rău ("Unde apele vorbesc cu pământul"), Ion Brad ("Cântecele pământului natal"). Motivul astrelor 5 apare, între alții, la Horia Zilieru,"Alcor", Cezar Baltag, "Vis planetar", Aurel Rău, "Jocul de-a stelele", uneori metaforizat în invocații și meditații asupra unor evenimente esențiale nunta, nașterea, moartea 6. Blestemul, ca cele două astre al zilei și al nopții să nu se mai întâlnească, este preluat din folclor de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ivănescu, la care poemul devine cântec, bocet, doină, după substanța senzorială și olfactivă a povestirii, însoțită de melodia a cărui ritm se transformă, ca la cei vechi, în melos. Cezar Baltag "Comuna de aur", E. S. P. L. A., 1960; "Vis planetar", E. P. L., 1964; "Răsfrângeri", E. P. L., 1966; "Monada", E. P. L., 1968, "Odihnă în țipăt", Editura Tineretului, 1969; "Șah orb", Editura Eminescu, 1971; "Madona din dud", Editura Eminescu, 1973. Poezia lui Cezar Baltag, concentrată în idei și imagini, oraculară, uneori excesiv
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unor stări banale, tratarea cuminte, canonizată a unei teme promovate oficial dau sentimentul unei poezii "făcute" într-o imagistică comuna. Destul de frecvent simțim la acest poet, în volumul de debut, lipsa de cutezanță sau a harului. Cu volumul următor, "Vis planetar" (1964), asistăm la o dezmărginire calmă, nu dionisiacă, precum la Lucian Blaga, ci, într-o lumină de oglinzi ce răsfrâng apropieri și depărtări într-un zbor amăgitor. "Tu ești un astru plutitor/ Spre care/ tot alerg și nu vin" ("Vis
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1964), asistăm la o dezmărginire calmă, nu dionisiacă, precum la Lucian Blaga, ci, într-o lumină de oglinzi ce răsfrâng apropieri și depărtări într-un zbor amăgitor. "Tu ești un astru plutitor/ Spre care/ tot alerg și nu vin" ("Vis planetar", 1964). Răsfrângerile 1 sunt, firește, niște oglinzi, sau, mai bine zis, niște convertiri ale conceptelor în imagini, ale universalului în particular, ale abstractului în concret, dar și ale umanului în himeric, poetul întreținând, prin tentația experiențelor fundamentale, un continuu dialog
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
social echilibrul între lumea sa interioară și lumea exterioară acțiunea care nu vizează eficiența de dragul eficienței, ci fapta autentic creatoare. B. În planul relațiilor interumane comunicarea autentică cu ceilalți (adică ceea ce Basarab Nicolescu numește transnaționalul, transreligiosul, transculturalul). C. La nivel planetar colaborarea armonioasă cu natura (și nu exploatarea ei), dar și unitatea cu cosmosul. d. O nouă societate. Transumanismul "Cu cât se consumă mai mult, cu atât se ființează mai puțin." (Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea. Manifest) Preocuparea societății trebuie să fie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]