15,900 matches
-
fosfo-calcic și nemijlocit de parathormon. În acest context, numeroși fiziologi atribuie parathormonului rolul de „stimulină” a sintezei de l,25(OH)2D3. Această acțiune a parathormonului se realizează prin intermediul efectului de stimulare a eliminării fosfaților la nivel renal. Scăderea concentrației plasmatice a fosfaților stimulează sinteza de l,25(OH)2D3 la nivelul cortexului renal. Vitamina D3, devenită activă după hidroxilarea renală în poziția 1, favorizează reabsorbția tubulară de calciu. Efectele l,25(OH)2D3 asupra reabsorbției de calciu la nivelul tubului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apei la nivelul tubilor distali și colectori, dependentă de nivelul secreției de ADH, crește reabsorbția tubulară de Na+, aldosteronodependentă. Aldosteronul, ca principal mineralo-corticoid este secretat în cantități infime de aproximativ 150 g/zi de către zona glomerulară a corticosuprarenalei. Concentrația sa plasmatică, deși atinge doar 0,08 g% (de 1000 ori mai mică decât a cortizolului), este suficientă pentru a asigura la om 95% din activitatea mineralocorticoizilor. Cea mai importantă proprietate a aldosteronului este, de departe, activarea reabsorbției de Na+ la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
carențat în iod, tiroida se hipertrofiază compensator în lipsa materiei prime indispensabile sintezei de hormoni tiroidieni, ducând la apariția gușei cu hipersecreție de TSH. Aceste fapte de observație clinico-experimentală demonstrează că sinteza și secreția de TSH depind într-adevăr de concentrația plasmatică a hormonilor tiroidieni. În afara informațiilor specifice tiroidiene, secreția de TSH este reglată de numeroși alți factori nespecifici, atât extero-, cât și interoceptivi. Ca exemple pot fi date variațiile de temperatură, agresiunile nociceptive, stările psiho-emoționale, diversele etape ale vieții genitale etc.
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipofizare este reprezentat de hormonii secretați de glandele sexuale. Lipsa lor din circulație la animalele castrate determină creșterea conținutului în FSH și LH al adenohipofizei atât la femelă, cât și la mascul. Această creștere se însoțește de hipersecreție și concentrații plasmatice ridicate atât de FSH, cât și de LH. De altfel, odată cu instalarea menopauzei la femeie și întreruperea secreției ovariene, plasma și urina prezintă valori mai mari de gonadotrofine. Ca și în cazul celorlalte stimuline hipofizare, concentrația plasmatică a hormonilor secretați
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipersecreție și concentrații plasmatice ridicate atât de FSH, cât și de LH. De altfel, odată cu instalarea menopauzei la femeie și întreruperea secreției ovariene, plasma și urina prezintă valori mai mari de gonadotrofine. Ca și în cazul celorlalte stimuline hipofizare, concentrația plasmatică a hormonilor secretați de glandele-țintă (ovare sau testicul) controlează secreția de gonadotrofine prin reacții de feedback, negativ și pozitiv. Variațiile estrogenilor, progesteronului și testosteronului din sânge constituie informația care induce creșterea sau scăderea secreției de gonadostimuline. Controlul hipotalamic al secreției
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
calciului la nivelul osteoblastelor. Un factor hepatic de sulfatare denumit somatomedină este implicat în stimularea proprietăților de creștere a cartilajelor și oaselor de către STH. Având structură asemănătoare cu a proinsulinei, somatomedina a fost denumită și factor insulinic de creștere. Concentrația plasmatică a STH variază în funcție de vârstă, fiind mult mai mare la nou-născut și copil (18-20 ng/ml) decât la adult (0,5-2 ng/ml). Creșterile peste 3 ng/ml la adult sunt patologice și se însoțesc de manifestări clinice și metabolice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fazele 3 și 4 de somn profund evidențiate electroencefalografic. Reglarea secreției de hormon de creștere este insuficient cunoscută. Absența unei glande sau organe-țintă face posibilă intervenția mai multor factori reglatori nervoși și umorali. O primă informație autoreglatoare o constituie concentrația plasmatică a STH. Prin reacții de feedback, aceasta determină stimularea sau inhibarea secreției hipofizare a hormonului. Ca factori stimulanți nespecifici intervin hipoglicemia, aminoacidemia și hormonii tiroidieni care acționează sinergic cu STH asupra creșterii somatice. Atât hipoglicemia insulinică cât și cea de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secreției hipofizare a hormonului. Ca factori stimulanți nespecifici intervin hipoglicemia, aminoacidemia și hormonii tiroidieni care acționează sinergic cu STH asupra creșterii somatice. Atât hipoglicemia insulinică cât și cea de foame intensifică secreția de STH. Hiperglicemia, dimpotrivă, determină scăderea concentrației sale plasmatice. Dintre aminoacizi, arginina este cea mai eficace, perfuzia acesteia folosindu-se în clinică pentru explorarea funcțională a secreției hipofizare de STH. Contrar hormonilor tiroidieni, estrogenii inhibă secreția de STH. Agresiunile nociceptive și stresul, în general, determină hipersecreție nu numai de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a unei soluții hipertone de NaCl determină descărcări electrice în nucleul supraoptic și eliberare de ADH. Distrugerea hipotalamusului, dimpotrivă, suprimă secreția de ADH, ducând la instalarea diabetului insipid. Prin modificările echilibrului hidric, ADH participă la reglarea volumului sanguin. Creșterea volumului plasmatic, de exemplu, ca și hipoosmoza reduc secreția de ADH, favorizând diureza. Efectul inhibitor al hipovolemiei se realizează cu participarea voloreceptorilor din auriculul stâng, a căror distensie deprimă eliberarea de ADH. Contrar hipervolemiei, scăderea volumului sanguin în hemoragie crește secreția de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și progestativi, iar ulterior hipofiza să debiteze cantități suficiente de prolactină și oxitocina, în vederea întreținerii activității sale secretorii la un nivel suficient de ridicat. În timpul sarcinii, oxitocina având perioadă de înjumătățire scurtă (3 minute), este inactivată rapid de o oxitocinază plasmatică. Odată cu ajungerea sarcinii la termen, activitatea oxitocinazei se prăbușește, permițând oxitocinei să acționeze maximal asupra mușchiului uterin gravid. Stimularea secreției de oxitocină se realizează pe cale predominant neuro-reflexă. Excitantul fiziologic este reprezentat de aferentele senzoriale plecate fie de la nivelul tractului genital
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dublat de accelerarea degradării proteinelor tisulare. Accelerarea degradării proteinelor și creșterea conținutului în aminoacizi al plasmei sunt însoțite de intensificarea atât a sintezei de glucoză și glicogen hepatic, cât și lipolizei și a oxidării acizilor grași în scop energetic. Concentrația plasmatică a hormonilor glucocorticoizi se menține în limite constante printr-un mecanism de autoreglare și control asigurat aproape integral de ACTH adenohipofizar. Acesta crește cu 10-15% producția de androgeni suprarenali și, într-o măsură mult mai mică, pe aceea de hormoni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în vederea frânării secreției de ACTH (fig. 140). În afara feedback-ului lung realizat de cortizol asupra complexului hipotalamo-hipofizar, există și un feedback scurt între ACTH și CRF. Prin astfel de relații de feedback negativ sau pozitiv se asigură autoreglarea concentrației cortizolului plasmatic. Ori de câte ori concentrația acestuia este prea mare, feedback-u reduce automat secreția de ACTH și cortizol. Când cortizolul din plasmă este scăzut, lipsa feedback-ului negativ permite creșterea acestuia și revenirea la normal. Hormonii mineralocorticoizi și îndeosebi aldosteronul fiind indispensabili proceselor vitale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
precum și de sistemul renină-angiotensină. Depleția sodată de diferite cauze (alimentară, renală, sudorală etc.), reducând lichidele extracelulare și volumul sanguin, determină scăderea presiunii și fluxului arterial renal, urmate de activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Atât deficitul de sodiu, cât și excesul de potasiu plasmatic stimulează zona glomerulată secretoare de aldosteron în vederea restabilirii echilibrului electrolitic cu ajutorul acestuia. În timp ce hiponatremia stimulează secreția de aldosteron, hipernatremia o inhibă. Fenomene inverse de feedback pozitiv și negativ au loc în cazul variațiilor ionului de potasiu din plasmă. Hiperkaliemia activează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
paratiroidieni implicați în autoreglarea metabolismului fosfo-calcic. Ionii de calciu și fosfor fiind de importanță fundamentală la om, homeostazia lor este asigurată pe cale neuroendocrină cu participarea oaselor, tubului digestiv și rinichilor ca principale organe efectoare. Având sediu predominent extracelular (99%), concentrația plasmatică normală a calciului este de 9,4-9,5 mg/dl (4,5-5,2 mEq/l) din care 50% este ionizat, constituind forma biologic activă, 40% este combinat cu proteinele plasmatice și 10% sub formă complexată de citrat, fosfat sau bicarbonat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ca principale organe efectoare. Având sediu predominent extracelular (99%), concentrația plasmatică normală a calciului este de 9,4-9,5 mg/dl (4,5-5,2 mEq/l) din care 50% este ionizat, constituind forma biologic activă, 40% este combinat cu proteinele plasmatice și 10% sub formă complexată de citrat, fosfat sau bicarbonat. Datorită acestui fapt, numai jumătate din calciul existent în plasmă și lichidele interstițiale participă la asigurarea funcțiilor sale biologice multiple. Bilanțul calciului depinde însă de aportul alimentar, de intensitatea proceselor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Reglarea calcitoninei Calcitonina (CT) este cel de al doilea hormon tiroidian implicat în reglarea metabolismului fosfo-calcic. Din punct de vedere chimic, CT este un polipeptid constituit din 32 aminoacizi, sintetizat dintr-un precursor - katecalcina. Spre deosebire de PTH care realizează o concentrație plasmatică medie de 0,5 mg/ml, CT variază între 10-100 pg/ ml. Factorul stimulant major al secreției de CT este reprezentat de creșterea calciului în plasmă. Efectul său hipocalcemiant se produce pe trei căi principale: -creșterea activității osteoblastice concomitent cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de al doilea hormon pancreatic ce participă la reglarea echilibrului glicemic în sens hiperglicemiant. Este un polipeptid format din 29 aminoacizi secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans. Concentrația sa sanguină este mai mică (75-80 pg/ml) decât a insulinei plasmatice bazale care variază între 100 și 800 pg/ml. Spre deosebire de insulină, glucagonul acționează în sens glicogenolitic și gluconeogenetic producând efecte hiperglicemiante. Proprietățile hiperglicemiante sunt de 30-50 de ori mai puternice decât ale adrenalinei, având sediu predominent hepatic. Acțiunea glicogenolitică este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asupra sferei genitale se produc o serie de modificări specifice ciclului ovarian endometrial ce urmează celui ovarian cu durată medie de 28 zile. Spre deosebire de ciclul ovarian dominat de gonadotrofinele hipofizare, cel endometrial (uterin) este sub controlul hormonilor ovarieni. Variațiile concentrațiilor plasmatice ale gonadotrofinelor hipofizare (FSH și LH) și hormonilor ovarieni din timpul ciclului sexual normal sunt ilustrate în figura 145. II.7.8.3. Reglarea secreției ovariene Funcția secretorie ovariană depinde de interacțiunea dintre neurohormonii hipofizotropi hipotalamici, gonadotrofinele adenohipofizare și hormonii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și, de aceea, acesta este considerat principalul hormon androgen, deși o mică parte este convertit la nivel tisular cu ajutorul 5-alfa steroid reductazei în derivatul său mai activ, dihidrotestosteronul. Datorită acestui fapt, testosteronul a fost considerat drept prohormon al dihidrotestosteronului. Concentrația plasmatică a hormonilor testiculari este de 200-300 ng/dl până la pubertate și 600-700 ng/dl la adult (testosteron = 590 ng/dl). Funcțiile testosteronului sunt intim legate de dezvoltarea caracterelor sexuale primare și secundare la bărbat. După locul sau modul lor de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aminică fac parte histamina, serotonina, dopamina, octopamina și alte monoamine biogene. În cea de a doua categorie au fost incluse toate peptidele biologic active rezultate din metabolismul propriu al proteinelor din diverse țesuturi și organe, începând cu hormonii gastrointestinali, kininele plasmatice, peptidele opioide și sistemul renină-angiotensină și sfârșind cu substanța P, neurotensina, adrenomedulina, endotelina, neurotrofinele, neurokininele și alte peptide bioactive. Cea de a treia categorie de hormoni locali este reprezentată de derivații acizilor grași polinesaturați de tipul prostaglandinelor, prostaciclinelor, tromboxanilor și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
par să acționeze prin blocarea adenilatciclazei sensibile la histamină. Inactivarea histaminei endogene și exogene se realizează fie prin metilare, cu ajutorul imidazol N-metil transferazei prezente în cantități mari în mucoasa gastrică, fie prin dezaminare oxidativă, de către histaminaza (diaminoxidaza) tisulară sau plasmatică. Aceasta din urmă este crescută în cursul sarcinii. II.8.1.2. Serotonina Enteramina sau 5-hidroxitriptamina, îndeplinește - ca și histamina - criterii atât de substanță neurotransmițătoare, cât și de hormon local. Faptul apare firesc dacă se au în vedere similitudinile ultrastructurale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și pe cea gastrointestinală, cardiacă, pulmonară și uterină, având ca factor comun activarea metabolismului fosfoinozitolului și mobilizarea Ca++ intracelular. Intensitatea efectelor biologice ale endotelinelor depinde de densitatea receptorilor membranari specifici care, fiind de două tipuri, deservesc funcții diferite. Deși nivelul plasmatic al endotelinelor este foarte redus (1,5 pg/ml), rinichii și plămânii sunt cei mai implicați în reacțiile vasculare locale produse de acestea în diversele stări patologice (insuficiență renală, șoc cardiogen, insuficiență cardio-pulmonară, intervenții chirurgicale, traume vasculare etc.). Vasele coronare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasculare locale. Pe de altă parte, predominența acțiunii vasoconstrictoare ale endotelinelor la nivelul vaselor mici, de rezistență, stă la baza conceptului actual privind implicarea acestora la realizarea hipertensiunii arteriale. II.8.2.3. Bradikinina Este capul de serie al kininelor plasmatice prevăzute cu proprietăți hormonale locale atât asupra musculaturii netede vasculare și viscerale cât și asupra permeabilității capilare. Rezultată din clivajul proteolitic al kininogenului 2-globulinic de către enzimele tisulare denumite generic kininogenaze și mai ales al kalicreinei, bradikinina este formată dintr-un
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
conțin 10 și respectiv 11 aminoacizi. Fenomenul în cascadă al sintezei bradikininei, este întregit de inactivarea rapidă a acesteia de către una din cele trei enzime inactivante: enzima de conversie a angiotensinei, aminopeptidaza P și carboxipeptidaza N. Implicațiile funcționale ale kininelor plasmatice sunt multiple datorită acțiunilor fizio-farmacologice la doze extrem de mici. Ele produc vasodilatație, creșterea permeabilității capilare, diapedeză, edem, contracția musculaturii netede extravasculare, iritația terminațiilor nervoase senzitive etc. Între efectele celor trei plasmakinine nu sunt decât diferențe cantitative. Astfel, kalidina exercită doar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din activitatea bradikininei pe ileonul izolat de cobai, în timp ce efectele hipotensoare sunt de 2-3 ori mai puternice la iepure și șobolan. În general, proprietățile vasodilatatoare sunt de aproximativ 10 ori mai intense decât ale histaminei. Injectate intravenos la om, kininele plasmatice produc roșeața tegumentelor și dilatarea vaselor din mușchi, creier, rinichi, coronare etc. Adeseori provoacă durere de cap pulsatilă. Efectele dilatatoare sunt consecința acțiunii directe asupra musculaturii netede prevăzute cu receptori specifici. Aceștia sunt de cel puțin două tipuri: B1, prezenți
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]