2,404 matches
-
e destul de grea. S-au gândit atunci că în sat ar trebui să existe și clona unei conștiințe cu adevărat religioase. Și cum singurul astfel de om era Sf. Augustin, au decis să-l cloneze la infinit. Aveau la dispoziție pletele sale, pe care Întemeietorul și le tăiase cu o zi înainte de a muri, insistând să fie păstrate ca moaște, într-o raclă de aur. Părul purta cu el prețioasele informații genetice ale celui ce fusese Sf. Augustin și călugării au
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Mîntuitor! Niciodată vreo altă clonă nu ajunsese înaintea Sf. Augustin să treacă purgatoriul și să Însămânțeze vreo lume. Fără ca cineva să bănuiască, Abația crease religii plecând de la esența unui singur profet. Iar acum, Cristos avea să vină din nou! Din pletele Sf. Augustin, Ouăle aveau să-l nască pe Augustin și să-l ducă din nou pe Lumile Agricole, același fiu al lui Dumnezeu, întruparea reînvierii primului Mântuitor. Era a doua venire a lui Cristos pe Pământ. Dincolo de asta, urma nemărginirea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
el însă era imun, ochii săi adânci mai erau încă în stare să hipnotizeze până la isterie, era mai bogat decât însuși regele... Și, undeva în bocceaua de pe umăr, mai avea, într-o cârpă ordinară, și firele care mai rămăseseră din pletele Sf. Augustin. La urma urmei, nu poți ști niciodată când, în viața asta mizerabilă, poți să ai nevoie de un Mesia. Nici un Dumnezeu de rezervă nu are cum strica.
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o au În vedere cei ce spun că bătrânii au mintea perfectă și Învățătura completă, că un om cu experiență are mai multă Înțelegere și mai bună pricepere. De aceea se spune: cel care e albit de nenorociri În negrul pletelor, cel căruia nenorocirile i-au zdrențuit hainele și pe care timpul destin l-a potolit cu loviturile zilelor, acela lasă perle În urma sa - și pe acela l-a văzut Allah preaînaltul. Datorită multelor sale fapte și schimbărilor de soartă ce
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
singurul și adevăratul lor limbaj, nemaiavând nevoie să adauge ceva. Vorbirea coincidea cu însăși prezența lor. Inefabilul era ars retorica protestului lor. Ce anume spuneau pletoșii în anii 1966-1967, prin limbajul lor nearticulat, ce consta în semnul monolitic al propriilor plete? Spuneau următoarele: „Ni s-a făcut greață de civilizația consumistă. Protestăm radical. Prin refuzul nostru, creăm un anticorp împotriva acestei civilizații. Totul părea să meargă spre bine, nu-i așa? Generația noastră trebuia să fie una de oameni integrați? Dar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
critica noastră la adresa societății este totală și intransigentă”. Nu cred că, dacă ar fi fost întrebați conform sistemului tradițional al limbajului verbal, ei ar fi fost în stare să exprime într-un mod atât de articulat argumentele aduse de propriile plete; oricum, în esență, ele asta exprimau. Cât despre mine, deși presupuneam încă de pe atunci că „sistemul lor semiotic” era produsul unei subculturi de protest care se opunea unei subculturi a puterii și că revoluția lor non-marxistă era suspectă, am continuat
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de protest care se opunea unei subculturi a puterii și că revoluția lor non-marxistă era suspectă, am continuat pentru o bucată de vreme să fiu de partea lor, încadrându-i cel puțin printre elementele anarhice ale ideologiei mele. Limbajul acelor plete, chiar dacă o făcea în mod inefabil, exprima „chestiuni”1 de Stânga. Cel puțin legate de Noua Stângă, născută în interiorul universului burghez (într-o dialectică poate artificial creată de acea Minte ce reglează, dincolo de conștiința Puterilor particulare și istorice, destinul Burgheziei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
punct de vedere numeric, o reprezentau la nivelul ideologic pe care și-l asumaseră. Acum, pletoșii nu mai erau tăcuți: nu mai delegau sistemului semiotic al părului lor întreaga lor capacitate comunicativă și expresivă. Dimpotrivă, într-o oarecare măsură, prezența pletelor fusese declasată la o simplă funcțiune distinctivă. Fusese repus în practică uzul tradițional al limbajului verbal. Și nu spun „verbal” din întâmplare. Ba chiar subliniez. S-au spus atât de multe din ’68 până în ’70, încât, pentru o bucată de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
spus atât de multe din ’68 până în ’70, încât, pentru o bucată de vreme, ne putem lipsi de cuvinte: s-a ajuns la capătul verbalității, iar verbalismul a fost noua ars retorica a revoluției (gauchism-ul, boală verbală a marxismului!). Deși pletele - reabsorbite de furia verbală - nu mai vorbeau în mod autonom destinatarilor zăpăciți, eu am găsit totuși puterea să-mi ascut capacitățile decodificatoare și, în zgomotul acela, am încercat să dau ascultare discursului silențios, care în mod clar nu fusese întrerupt
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
furia verbală - nu mai vorbeau în mod autonom destinatarilor zăpăciți, eu am găsit totuși puterea să-mi ascut capacitățile decodificatoare și, în zgomotul acela, am încercat să dau ascultare discursului silențios, care în mod clar nu fusese întrerupt, al acelor plete tot mai lungi. Ce spuneau ele acum? Spuneau: „Da, e adevărat, spunem lucruri de Stânga; sensul nostru - deși doar susținător al mesajelor verbale - este unul de Stânga... Dar... Dar...”. Discursul pletelor lungi se oprea aici: trebuia să îl completez singur
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care în mod clar nu fusese întrerupt, al acelor plete tot mai lungi. Ce spuneau ele acum? Spuneau: „Da, e adevărat, spunem lucruri de Stânga; sensul nostru - deși doar susținător al mesajelor verbale - este unul de Stânga... Dar... Dar...”. Discursul pletelor lungi se oprea aici: trebuia să îl completez singur. Cu acel dar, ele voiau să spună, în mod clar, două lucruri: 1. „Inefabilul nostru se dovedește a fi tot mai mult unul de tip irațional și pragmatic: autoritatea pe care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
încă de pe vremurile barbarilor. Noi suntem funcționari de bancă, studenți, fii de oameni îmbogățiți care lucrează în companii petroliere; cunoaștem Europa, am citit. Noi suntem burghezi: priviți aici părul nostru lung, care stă mărturie modernității noastre internaționale de privilegiați!”. Așadar, pletele acelea făceau aluzie la „chestiuni” de Dreapta. Ciclul s-a încheiat. Subcultura la putere a absorbit subcultura de opoziție și și-a însușit-o: cu o abilitate diabolică, a făcut cu răbdare din ea o modă care, dacă nu poate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
iar de aici a derivat - în mod fatal - regresul. De fapt, ei au ajuns în urma părinților lor, făcând să le reînvie în suflete conformisme și terori, iar în aspectul fizic, convenționalisme și mizerii ce păreau depășite pentru totdeauna. Acum, aceste plete spun, în limbajul lor non-verbal, nearticulat și obsesiv, prin iconografia lor de huligani, „chestiuni” tipice televiziunii sau reclamelor la produse, în care este deja de neconceput să-ți imaginezi un tânăr fără plete: fapt ce, astăzi, ar fi scandalos pentru
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ce păreau depășite pentru totdeauna. Acum, aceste plete spun, în limbajul lor non-verbal, nearticulat și obsesiv, prin iconografia lor de huligani, „chestiuni” tipice televiziunii sau reclamelor la produse, în care este deja de neconceput să-ți imaginezi un tânăr fără plete: fapt ce, astăzi, ar fi scandalos pentru putere. O spun cu un imens și sincer regret (ba chiar cu o adevărată disperare): dar deja mii și sute de mii de chipuri de tineri italieni seamănă tot mai mult cu fața
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
un „contestatar” în stare pură: a aparținut tuturor formelor de contestare și nici uneia. Entuziasmul său față de „lupta împotriva sistemului” nu cunoștea limite. Adera la tot ce se nimerea, mișcare studențească sau comunitate beats, Lotta continua sau provos 1, atâta vreme cât existau plete, sloganuri revoluționare și, mai ales, glume împotriva sistemului. Che Guevara și pacifiștii, Notarnicola 2 și Pannella 3, staliniști și antistaliniști, cu toții coexistau în pace: important era ca toate să fie loc comun. Acum, Valcarenghi și-a scris memoriile despre acești
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Herescu și Constanța Elena Stoenescu), București, 1943; [Relații culturale româno-elene], Atena, 1995. Traduceri: Xenofon, Statul spartan. Statul atenian, București, 1958, Anabasis, București, 1964, Viața lui Cyrus cel Bătrân, București, 1967; Moartea palicarului. Antologia nuvelei neogrecești, București, 1967; Anthusa, fata cu plete de aur. Basme populare grecești culese de G. A. Megas, București, 1971; Viteazul Dighenis Acritas. Epopee medievală bizantină, București, 1974 (în colaborare cu Gheorghia Delighiani-Anastasiadi); Pausanias, Călătorie în Grecia, I-II, București, 1974-1982; I. M. Panayotopoulos, Inelul cu povești, București
MARINESCU-HIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288036_a_289365]
-
lui Dumnezeu, cred că am și eu dreptul să am cîțiva prieteni. Pentru simplul fapt că se Întîmplă să fie femeie... — Nu e vorba de asta, Îl Întrerup cu dispreț. Ci de faptul că a fost prietena lui și are plete lungi, pe care și le aruncă pe spate. Dar n-am să-i spun asta. — E vorba... șovăi. E vorba... de faptul că sîntem soț și soție, Luke. Ar trebui să Împărtășim totul. N-ar trebui să ne ascundem nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
se situa principial pe linia orientării literare tradiționale. Acest sens orientativ se declară - în primele numere mai ales - fără echivoc în grafica revistei. Pe copertă, sub caligrafia delicată a titlului, e înfățișat un chip de tânăr îngândurat, cu frunte și plete eminesciene: un „luceafăr”. În interior, desenele, vignetele perpetuează motive patriarhale: peisaje cu copaci, o fată așezată la o margine de lac, o cruce înălțată peste semănături, o casă de țară cu cerdac, un drumeț cu toiag, un ciobănaș cu turma
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
vorbă cu mine însumi de Minulescu. Productivă scriitoare pentru copii, F. aduce poezia copilăriei în mai toate versurile ei, mai ales în cele inspirate de obiceiurile de Crăciun: „Dalbe flori de măr, flori dalbe a nădejdilor, voi dragi / Copilași cu plete crețe și cu minți nevinovate, / Colindați, la rândul vostru, dorul veacurilor toate.” SCRIERI: Versuri, Budapesta, 1906; Șoapte din umbră, Craiova, 1908; Pentru copii, I-II, Craiova, 1912-1920; Din taina vechilor răspântii, Craiova, 1913; Copiilor, Craiova, 1913; Din traista lui Moș
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
a lui Timuș Hmielnițki, și i-a tăiat capul pentru a o jefui. Antioh Cantemir, deși mai grosolan în relațiile cu supușii, chiar cu cei de rang mare (episcopul Varlaam de Huși era înfruntat fără reverență: „Popo, [...] ți-oi rade pletele”), era iubitor de dreptate și un bun domnitor. Constantin Duca își dezvăluie înalta învățătură în intervențiile ceremonioase pe care le face în adunările divanului. Epoca e zguduită deopotrivă de evenimente sângeroase și de calamități naturale. În timpul lui Dumitrașcu Cantacuzino a
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
D. Bolintineanu - și îl înfruntă pe Vronța, apariție de un relief teratologic deosebit, obținut printr-un fel de confuzie voită a regnurilor („A lui cătătură, ca cometul noaptea,/ Platoșa pe dânsul, platoșa și coiful / Erau învăscute de mucegai verde / Iar pletele, barba sta țapăn ca stuhul”). Reprezentativă pentru scriitor este Povestea povestelor, încercare de a fixa în epopee (cu multe episoade și apariții de basm, iar altele avându-și punctul de plecare în Ariosto) întemeierea Moldovei, prin împlinirea ursitei lui Bogdan
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
dicteului automat parcă, nestructurat, doar fracturat în segmente cu titluri arbitrare, unele deplin incoerente prin elipsă și absența punctuației: Peisagiu firul de vânt o piatră, Peisagiu soldații vântul, Peisagiu arbore genealogic, Peisagiu oră ipsilon. În Peisagiu nostalgie, dedicat „celui cu plete Romanticul”, e introdus un acrostih compunând numele Perpessicius. Cel puțin un text include sensuri sociale, vorbind în titlu de „mulțimi” și „pâine”, iar apoi de „mulțimile mugind / cu vântul rău adună știrile / din subștiri bătute de grindini”. Priveliștea din Peisagiu
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
din Hotin pentru priceperea lor, găsindu-le pe ieșence mai ales prin cârciumi, unde ofereau „celor ce le ies în cale frumusețea lor și plăcerile trupești”359, extaziindu-se, în fine, în fața bucureștencelor, care umblau cu capul descoperit și cu pletele în vânt: privitorului „la drept vorbind, i se împrăștie mintea ca părul răvășit. Dar majoritatea acestora sunt niște sărmane cu moravuri ușoare”360. Călătorilor străini româncele nu le-au făcut o impresie prea bună. Opinia englezului Robert Bargrave despre moldovence
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
România aceeași cale: intră funcționar la rafinăriile ploieștene „Unirea” și „Vega”. Olga (1902-1993) va fi traducătoare la Institutul de Proiectări Petroliere din Ploiești. Primele fotografii ale lui S. (numele la naștere e Hristea Nichita) arată un copil frumos, blond, cu plete lungi, îmbrăcat ca o fetiță. Un unchi îl duce într-o zi la frizer și îl scapă de povara pletelor lungi și blonde. Tuns chilug, băiatul se privește în oglindă și are sentimentul că a căpătat altă identitate. Îi place
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Petroliere din Ploiești. Primele fotografii ale lui S. (numele la naștere e Hristea Nichita) arată un copil frumos, blond, cu plete lungi, îmbrăcat ca o fetiță. Un unchi îl duce într-o zi la frizer și îl scapă de povara pletelor lungi și blonde. Tuns chilug, băiatul se privește în oglindă și are sentimentul că a căpătat altă identitate. Îi place să se joace cu copiii din mahala și, după câte spune el mai târziu, iese campion la țurcă. Ajunge chiar
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]