1,866 matches
-
a fost să mor. M-am afirmat murind. Și așa ar trebui să se afirme și proștii aceia. În loc de-a căuta să oprime personalitatea aproapelui, ar trebui să se străduiască a și-o exalta pe-a lor până când ar plesni. Nu găsesc altceva de făcut decât să turuie împotriva anarhiei latine, fără a-și vedea însă de ei înșiși. Cine știe să se organizeze pe sine nu cere organizarea disciplinară impusă din exterior. Noi, cei care credem în miracolele hazardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
americancă -, stă lângă statuie, are degetele în jurul capului Annei Frank, codițele ei blonde se odihnesc pe capul Annei, cu un zâmbet timid, dar mândru. Lächeln, strigă un bărbat din spatele meu, deși, dacă fetița ar zâmbi mai larg, fața ei ar plesni. Lächeln, se aude ecoul, de data aceasta, o voce de femeie. Mă întorc și văd un cuplu, chipul tatei este ascuns pe jumătate de o cameră digitală, mama rânjește aproape la fel de larg ca și fiica sa. —Zâmbește, strigă ei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu vedeți brânza. Și dintr-odată, umflându-se de furie simulată, ca și cum ar fi fost decis să joace rolul tiranului Înfricoșător, bătrânul doctor se Înroși, chipul său de bețivan Începu să tremure, vasele de sânge păreau că stau gata să plesnească și răcni politicos: —Gata! Ajunge cu cotcodăceala! Marș la lucru cu toții! Aici la mine nu e parlament! Aproape fără să deschidă crăpătura buzelor, Gad Eitan sâsâi pe sub mustața sa blondă: —Ba exact asta este. Un parlament senil. Alfred, vino În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe lângă ei. Sau va sta singur la geamul camerei sale din mica pensiune cu obloane verzi, vechi, privind zidurile vechi, cu un carnet pe genunchi, notând din când În când câte o observație inspirată și plină de miez. Poate va plesni ceva În fântâna astupată și se vor naște poeme noi. Poate vor veni ca de la sine relații ușoare, vesele, fără nici un fel de obligații, care erau imposibile În Ierusalimul plin de profeți. Citise nu de mult Într-un ziar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ajut la „ajutat“. Drept răsplată aveam voie să mă uit în „camera de duminică“; locuința lor avea nenumărate încăperi micuțe, iar mama lui Felix, o femeie plinuță cu păr blond și ondulat, peste al cărei piept bluza sta gata să plesnească, descuia ușa odăii răsucind cheia aproape fără zgomot. Pentru o clipă rămâneam locului, orbit de răsfrângerea luminii din fereastra de vizavi și de la ușa dinspre grădină; mă respingea și mirosul umed și rece lăsat de fumul chiștoacelor. Simțeam femeia lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
te văd din nou! spusese Danny cu entuziasm. În imaginația mea, era un cățeluș nedresat. Am rezistat tentației de a-l mângâia pe cap și de a-l scărpina sub bărbie. Maria de-abia a rezistat tentației de a-l plesni. E vorba de o nouă urgență care nu poate fi comunicată la telefon? mă întrebă ea sarcastică. — Dar și tu și Lisa v-ați plâns că nu trec niciodată pe la voi, așa că m-am gândit să o fac mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sun. Maria era destul de inteligentă să-și dea seama că nu voiam să intru în acest subiect. —Bravo ei, spuse ea simplu. —Mulțumesc, am mimat eu cu buzele. Danny încă mă contempla. —Arăți incredibil! Mult mai în vârstă! Maria îl plesni peste braț. — Nu trebuie să spui așa ceva! Danny ignoră lovitura. Cum poți să spui asta? Știi doar că-mi plac femeile mai în vârstă. Și continuă să mă fixeze plin de admirație. M-am simțit incomod arătându-mi-se atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dintotdeauna. O să te simți altfel în culori vii. Am fost uimită cât de bine m-am simțit. —Dar eu nu vreau să mă simt altfel. Eu sunt foarte mulțumit să mă simt la fel ca înainte. Parcă m-ar fi plesnit. Folosise exact aceleași cuvinte când l-am întrebat prima dată dacă-și dorește un copil. Acum înțelegeam ce simțise Tally când se pomenise întoarsă în timp, dar în momentul prost. — Aș vrea să ne schimbăm, am zis cu blândețe. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bucurându-mă de sentimentul că e al meu. —O să iau ceva. Păstrez chestiile mai puternice pentru când mergem la culcare altfel o să te deranjez toată noaptea cu tușitul și fornăitul. Poate că mi-ar plăcea să mă deranjezi. L-am plesnit ușurel peste mână, dar am sărit în sus alarmată când mi-a sunat mobilul. Pe ecran îmi apărea numele lui Mark. Dacă aș fi gândit mai clar, aș fi închis dând vina mai târziu pe legătura proastă. Dar creierul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
n-am găsit chibriturile, să-mi aprind lampa și nici măcar creionul, ca să scriu prin întuneric, fătălăul m-a belferit până dis de dimineață. Învățasem pe de rost nocturna lui marină: O bate cineva, o bate, O mână nemilos din spate, Plesnesc în largul mării bicele Și-aud trosnind din lemnării caicele. Cerșește și nimic nu cere, Se vaietă fără durere, Și urlă ca-n strânsoarea cleștelui, Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gândul că s-a născut pentru ca să-mi fie mamă și roabă de bună voie, cu dragoste și stimă.” În câteva rânduri, după ultimele dispoziții, am închis în cerc de foc iubirea fără graniță pentru femeia cumplită, al cărei cuvânt mă plesnea adesea ca un bici, peste ochii mei, care nici nu clipeau. Unchiul scăpătat se așeză acum la biroul meu, sigur de sine. Deschide sertarele, scotocește prin ele, și-și strecoară în buzunarul lui bricheta și stiloul meu. - „Aă allo!” strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
li se alăture pentru a-i distruge. Era doar o anecdotă schițată, relatată stângaci, dar i se păru că poate fi punctul de pornire pentru o nuvelă și a doua zi, când se Întoarse la Londra, și-o notă. Carnetul plesnea de idei pentru nuvele și romane care așteptau să fie scrise și el avea toate intențiile de a le scrie. Era sigur că acesta era singurul drum care Îl ducea Înainte. Trebuie să produci! se Îndemna singur. Dar tărăgăna, ezitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era bătut chiar și de către aceia dintre băieți cărora mai înainte le făcuse cizmele lună: toți împotriva unuia. Prin peretele de scânduri care despărțea un dormitor de altul îi aud gemetele, fiindcă mi-au rămas întipărite în minte. Aud cum plesnește centironul de piele. Cineva numără cu voce tare. Dar nici bătăile, nici alte șicane cu care era amenințat, nimic nu-l putea obliga să apuce totuși arma. Când unii dintre băieți s-au pișat pe sacul lui de paie, vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
corect, mâna mea s-a implicat și ea atunci când pedeapsa, bătaie cu centurile de Wehrmacht la fundul gol, a fost anunțată și dusă apoi la îndeplinire. Ce-i drept, încă mi se mai pare că văd dungile pe pielea care plesnește, dar s-ar putea să fie o imagine pictată ulterior, fiindcă experiențele de felul acesta, de îndată ce reușesc să se ridice la rangul de istorii, își revednică insistent dreptul la o viață proprie și se laudă una-două cu amănunte. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
printre mâncărurile mele preferate. Iar atunci când am invitați - diferiți frați de skat din vremuri diferite -, pe masă vin felurile cele mai puțin rafinate. Oh, și ce plăcere când, după o partidă, cârnații prăjiți sau înăbușiți aburesc, când mațul bine întins plesnește sau când, tăiat fiind, își dezvăluie interiorul: stafide și terci, amestecate cu ghemotoacele de sânge închegat. Atât sunt de durabile învățăturile pe care acel bucătăr șef din Basarabia i le-a transmis gustului meu. „Dar rog frumos, domnii mei“, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
această iarnă ce s-a instalat atât de timpuriu, la sfârșit de noiembrie, a rămas de neuitat. Ea a durat, a adus cu sine munți de nămeți și un ger care nu se mai termina. Râurile înghețaseră, conductele de apă plesniseră. În orașe nu existau hale încălzite. Transportul de cărbune și cocs se poticnise. Înghețații făceau foame, înfometații înghețau. Mai cu seamă pentru copii și pentru bătrânii singuri, iarna lui ‘46-‘47 a fost mortală, căci lipsurilor obișnuite li se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
calfelor, Korneff, chiar dacă nu este sigur cum se numea el în realitate. Adevărul e că suferea de furuncule. Sensibilă din cale-afară era ceafa lui, brăzdată de cicatrice groase. De fiecare dată, primăvara - la fel și în primăvara lui ’47 - acolo plesneau câteva abcese care mai înainte se umflaseră: asemănătoare la formă și mărime cu un ou de porumbel și care promiseseră câte un păhărel de țuică plin cu puroi. De aceea, calfele cântau, obraznic, de îndată ce furunculele lui Korneff începeau să înmugurească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și care cerea zilnic verdeață. Avea părul alb și lățos și un uger roz. Mimica ei nu era lipsită de o anume aroganță. Dacă într-adevăr dădea lapte este un lucru incert, dar, de îndată ce consult ceapa, un uger gata să plesnească se cere muls de mâna nevestei meșterului. Zi de zi, ucenicii și cu mine trebuia să ducem, cu schimbul, capra de funie până în locul unde creșteau buruieni. Printre monumentele funerare expuse nu se găsea nimic de păscut, fiindcă acolo ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de aproape un metru. Străină de toate rotunjimile à la Maillol, ea stătea cu bazinul supt și cu brațele atârnând. Mages a permis asta. El, căruia i se atribuiau câteva monumente de războinici născute în epoca nazistă și doi giganți plesnind de mușchi de pe Stadionul Olympia din Berlin, gusta fata mea de nici un metru. Mai mult: în iarna lui ‘49-‘50, fata zâmbind un pic prostește a fost evidențiată retroactiv, împreună cu o sculptură la fel de înaltă, dar considerabil mai lată în șolduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ce nașpa că n-a putut veni și prințesa, că are un charme, de i-a făcut pilaf pe comuniști. Stai să vezi cum cu intuiția dă femeie femenină și maternă. Când Consuelo mi-a servit sucu de prune, Îmi plesnea capu de ce mă durea. Ca să vezi că bărbații n-au cap decât să nu le curgă ploaia-n gât. Mai Întâi m-am dus În iatac la Manuel, care nici n-a vrut să m-auză, fincă-i mergea mintea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Morpurgo, zis Golgota, Aldo Aldobrandi, Harlechinu Morții, o să cadă unu după altu, fieștecare după puteri. A avut don César motivu lui să-mi zică, dând cu pumnu d-a Împuținat cristalurile: „Pentru dușmani, nema justiție“. A scuipat vorbele așa dă plesnit, că iera să să Înece cu dopu care Îl șterpelise pă post dă biscuit. Da tot a urlat: — Un kil dă molan! A fost fulgeru care a luminat bezna. Am mișculat niscaiva picăturici colorate Într-un pahar mare dă apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sau În ce an suntem. Adus Înapoi În habitat; dormit o jumătate de oră, trezit brusc, s-a plâns de durere de cap. — Oh, Dumnezeule! Harry stătea În patul lui, ținându-și capul În mâini și oftând. — Te doare? — Groaznic. Plesnește. — Altceva? — Mi-e sete. Doamne! Își umezi buzele cu limba. Mi-e teribil de sete. Sete extremă - Își notă Norman. Rose Levy, bucătăreasa, apăru cu un pahar de limonadă. Norman Îi Întinse paharul lui Harry, care-l sorbi dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ar trebui doar cincisprezece secunde ca să rezolve problema. Nici un fel de contact cu suprafața, confirmă Barnes. Nu putem nici măcar să legăm un cablu radio de un balon. Ultimul raport meteo pomenea de valuri de doisprezece metri la suprafață. Cablul ar plesni Într-o clipită. — Vasăzică, suntem izolați? — Da, suntem izolați. Cred că trebuie să ne Întoarcem la creion și hârtie. Am spus-o Întotdeauna, sculele tradiționale sunt cele mai bune... mai ales când n-ai Încotro. Spunând acestea, Harry părăsi Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
1010 - 10000— 111 11 —11110— 1101 - 1101— 100 —100000----(Atenție! Rog comparați cu originalul. Am pus doar liniuțele orizontale, nu le-am pus și pe cele verticale. Trebuie să rezulte o spirală.) Norman privea ecranul complet buimăcit. Doar Harry Își plesni mâinile Încântat. — Excelent, spuse el. Asta e foarte util. — Adevărat? — Bineînțeles. Acum am o șansă să lupt. Adică să descifrezi codul? — Da, desigur. — De ce? — Îți amintești de secvența numerică inițială? Asta e aceeași secvență. — Zău? — Desigur. Numai că e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din strânsoare. Ochii i se măriseră de groază. Norman alergă Înainte, dar Harry Îl opri. — Lasă-l. Nu-l mai poți ajuta cu nimic acum! Ted era zgâlțâit Înainte și Înapoi prin aer, izbit din perete În perete. Craniul Îi plesni: sângele i se scurgea din frunte pe tentaculul strălucitor. Brațul continua să-l zgâlțâie Încolo și Încoace. Cilindrul răsuna ca un gong la fiecare impact. — Afară! strigă Fletcher. Toată lumea afară! Beth se cățără după ei. Harry Îl trase pe Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]