1,904 matches
-
-i văd dinții. Cum de nu lipsește nici unul? Joi Un creier pe jumătate albicios, pe jumătate aproape negru plutește în spuma leșioasă și-ncepe să se umfle, să se desfacă în fire. Pe urmă firele cresc, se-ngroașă la mijloc, plesnesc ca niște măciulii de mac și din ele se-mprăștie creiere-miez-de-nucă. Unele ard ca iasca. Altele aruncă tentacule de caracatiță, se-acoperă, se-nghit, se topesc. Rămâne unul singur, din care se desprind funigeii. - Chaetomium olivaceum, se-aude o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de lângă ei. - N-ai tu simțul umorului! Aici poți să mori de orice, dar nu de plictiseală! mi-a aruncat același Milo și mi-a venit să-l strâng de gât. Nu vezi că-s haioși, că-s pontoși, că plesnește pielea pe ei de viață? Nu vezi cum le-o trag realității și bătrânilor? Nu fi prost, aici nu poți să mori de plictiseală... Nu văd. Asta e, eu nu văd altceva decât fața lui plină de vinișoare, nasul borcănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
merge ca regina, regina nu merge ca regele... - Ba merge... Hai, mută ceva... - Regina merge ca regele... Mă așez pe gard. M-a apucat căscatul, parcă și omușorul vrea să iasă afară, mi se scrântește limba cât se-ntinde și plesnește îmbinarea buzelor, dar nu mă pot opri. Pun capul pe genunchi. - Salut, profesore, îți tragi sufletul? Te gândești? Trebuie să-i punem cu botul pe labe de data asta, nu? mă găsește Relu, unul dintre micii afaceriști ai locului. Candidează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În șoaptă. Mai ales nu trebuie să intru În panică. Aveam impresia că stăteam deasupra unei prăpastii, agățat de o funie gata să se rupă În orice moment. Am auzit clar un pârâit, ca și cum funia Întinsă la maximum ar fi plesnit, și am simțit o durere ascuțită de parcă cineva Îmi jupuia pereții stomacului. În timp ce Încercam cu stoicism să rezist durerii insuportabile, mi-am dat seama că substanța excitantă Îmi străbătea pereții stomacului, răspândindu-se În Întreg corpul. Am simțit o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
punea avionul În mișcare, și a trebuit să mă stăpânesc să nu izbucnesc În râs. Simțeam reacția În lanț a substanței excitante, ca Într-o fuziune nucleară. Sângele a Început să-mi fiarbă și am simțit mai Întâi cum au plesnit capilarele care-mi străbăteau degetul mic de la mâna stângă. Apoi celelalte vase sangvine au Început să-mi plesnească una după alta, Într-un ritm tot mai accelerat, iar circulația sângelui mi s-a oprit. O perdea neagră mi se așternuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lanț a substanței excitante, ca Într-o fuziune nucleară. Sângele a Început să-mi fiarbă și am simțit mai Întâi cum au plesnit capilarele care-mi străbăteau degetul mic de la mâna stângă. Apoi celelalte vase sangvine au Început să-mi plesnească una după alta, Într-un ritm tot mai accelerat, iar circulația sângelui mi s-a oprit. O perdea neagră mi se așternuse peste ochi și sub ea clipeau imaginile luminoase a unor flashbackuri. Prin fața ochilor mei defilau nu crâmpeie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe mine de nevastă, îi spuse. Nu sunt genul de femeie care strigă la bărbați. Aș putea fi o soție bună pentru un bărbat ca tine. Propunerea ei fusese serioasă, dar el o trată ca pe o glumă și o plesni în joacă. — Ai fi la fel de rea, zise el. De îndată ce se căsătoresc, femeile încep să se și plângă. E lucru verificat. Întreabă-l pe orice bărbat căsătorit. Așa că relația lor rămăsese ocazională, dar, după interogatoriul riscant și înspăimântător de la poliție - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
țâța vacii. Pe ea să o cauți când ajungi. Obrajii mortului erau încă roșii, umerii drepți, brațele vânjoase, palma stângă încleștată pe cârja episcopală, cea dreaptă indicând parcă drumul Feleacului, fruntea fără nicio cute, pieptul umflat ca de curcan. A plesnit inima în el. Acesta, dacă avea ceasul bun, mai ducea încă vreo 10 ani. Uită-te, parcă este viu. Sigur i-ai luat pulsul, soro? Parcă-l văd că se ridică și sare de pe targă. E dus, domnule doctor! Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ceea ce simțise până acum. - Ashargin, trândavule, coboară și aranjează chingile ăstui drull. Sări iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă obediența servilă care-l făcuse să se activeze ca un automat. Era dificil de gândit. Atâta confuzie! Dar până la urmă se născu o anumită înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu-ți mai trebuie... DĂNILĂ: Da' ce ți-a sărit țandăra, jupâne? Te-am supărat cu ceva? Iaca plec... MARCU: Cine-ți spune să pleci? Dumneta vrei să m-ațăți; adică pleci și nici nu-ți pasă, iară eu am să plesnesc de curiozitate în urmă. Iaca n-am să plesnesc! Dacă n-aveai de gănd să cumperi sau să vinzi ceva, nu te-abăteai pe-aici, că numai să vii să mă-ntrebi de reumatisme nu te știu în stare. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sărit țandăra, jupâne? Te-am supărat cu ceva? Iaca plec... MARCU: Cine-ți spune să pleci? Dumneta vrei să m-ațăți; adică pleci și nici nu-ți pasă, iară eu am să plesnesc de curiozitate în urmă. Iaca n-am să plesnesc! Dacă n-aveai de gănd să cumperi sau să vinzi ceva, nu te-abăteai pe-aici, că numai să vii să mă-ntrebi de reumatisme nu te știu în stare. Așa că spune ce ai de spus, și dacă ne-om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
suflă greu, se împleticește) CODÂRLIC: Măi, da' sprinten și sprințăroi copil mai ai, drept să-ți spun! Când aproape-aproape să pun mâna pe dânsul, odată a cotigit-o și să te duci, duluță! Prinde orbul, scoate-i ochii! Era să plesnească rânza în mine alergând! DĂNILĂ: He, he, ce-am spus eu, ce-am povestit? Ș-apoi aista-i cel mai mititel, abia începe să se țină pe picioare... Să-i vezi pe ceilalți! Seamănă toți lui tătâne-su... Acu' hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Hai drace, hai! Îi pomeni tu și smoala pe care ai supt-o de la talpa iadului! Moș Martin, la care te-am trimis acuma, nu prea știe de șagă. Aha, intră în culcușul ursului. Acuma țin-te Dănilă să nu plesnești de râs! În culise, mormăit întărâtat de urs. Vocea lui Codârlic) CODÂRLIC: Hei, stăi, stăi bre! Măi... măi bunicule... Valeu, oasele mele... DĂNILĂ: Frumos îl joacă, brava Moș Martine! Uitați-vă oameni buni, i-au crescut dracului ochii în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să stai colea, pe buturuga asta, ca să te leg la cap. CODÂRLIC: Să mă legi? Păi de ce, că nu mă doare? DĂNILĂ: Apoi tocmai asta-i! Eu, Codârlic puiule, îți vreau binele. Iaca ce-i: când oi chiui, are să-ți plesnească în patru scăfârlia și au să-și sară crierii pe care nu-i ai prin copaci. Și gata cu tine! Se isprăvește cu Codârlic! CODÂRLIC: Ce tot spui acolo? DĂNILĂ: Spun ce este. Așa că am să te leg binișor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Economie al Partidului. A, portarul m-a lăsat să intru. — Văd și eu asta. Și mai exact, ce anume ai dori? Ridică dintr-o sprânceană și m-am întrebat dacă tatăl ei nu o considera încă destul de mică să o plesnească. Păi, ce aveți? În tonul ei se simțea o batjocură mocnită. Era drăguță, cu aerul ei de puștoaică râzgâiată și sexy. În haine civile ar fi putut să treacă drept o fată de 20 de ani, dar, cu cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se bucură pentru că asta înseamnă că drăgălașele lor fiice vor fi mult prea speriate ca să intre vreodată în casa unui bărbat străin, ca nu cumva el să se transforme într-un trol rău. — Vă rog, domnule, nu, zise ea. Am plesnit-o peste fundul gol și am împins-o de lângă mine. — Așa că, norocul tău, prințeso, e că sunt detectiv și nu trol, că altfel ai fi ketchup. — Sunteți polițist? înghiți ea spasmodic, cu lacrimile țâșnindu-i din ochi. — Exact, sunt polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a uita să luați scrisorile, desigur. Cine l-a omorât pe bărbatul din mașină? A fost ideea ta? — Nu, eu nu voiam să fiu acolo. L-am apucat de revere, l-am ridicat de pe scaun și am început să-l plesnesc: — Haide, că m-am cam săturat de văicăreala ta. Spune-mi cine l-a omorât sau voi face să fii împușcat într-o oră. — Lanz a făcut-o. Cu Rahn. Otto i-a ținut brațele, în timp ce Kindermann... l-a înjunghiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
antebrațul lui negru-vânăt, am adăugat: — Dacă nu sunteți convins încă, am o declarație de douăzeci de pagini făcută de Reinhard Lange. Himmler continuă să dea din cap. Își ocoli scaunul ca să stea în fața Brigadeführer-ului său, înțeleptul SS-ului, și îl plesni puternic peste față de două ori: — Luați-l din fața mea, zise el. E consemnat în camera lui până la noi ordine. Rahn! Anders! Asta e valabil și pentru voi. Glasul lui căpătă ascuțime aproape isterică: Afară, am zis! Nu mai sunteți membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încerca să se gândească la ceva de spus. Nu era nevoie de prea multe explicații. Asta e chestia atunci când ești detectiv: mă prind foarte repede. Nu aveam nevoie de un motiv. Poate că el se pricepea mai bine să o plesnească decât mine, dat fiind că el era în SS. Indiferent de motiv, alcătuiau un cuplu cu înfățișare frumoasă, și aceasta fu modalitatea în care ei stătură în fața mea, Hildegard înlănțuindu-și în mod elocvent brațul de al lui. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spuse: — „O să găsim o cale”? „Ai răbdare”? Ce, ai învățat asta într-unul din ashramurile în care ai stat după dezintoxicare? Ia stai, nu cumva ești încă în recuperare? O fracțiune de secundă el arătă de parcă cineva l-ar fi plesnit peste față, dar își reveni repede și zâmbi. Sunt încântat să aud că măcar ai citit despre mine, spuse el exhalând fumul de țigară. — Îmi pare rău, n-am vrut să— — Te rog, Leigh, acum fugi. Îi făcu semn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ce s-a întâmplat? V-ați certat? Dacă ne-am certat? Nu, firește că nu. Russell e la fel de drăguț și mă sprijină așa cum a făcut întotdeauna. Nu știu, pur și simplu, ei bine, nu știu... —Vai de mine! Emmy se plesni cu palma peste frunte. Cum de n-am ghicit? E bărbat, la urma urmei. Russell te înșeală, nu-i așa? Leigh făcu ochii mari, dar nu reuși să îngaime o vorbă. — Vai de mine! Ce porcărie! Domnul Sunt-Al-Dracului-De-Perfect te înșală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu mă las! Din boxele atârnate În colțurile Încăperii, vocea Romicăi Puceanu unge inimile petrecăreților, iar vinul de buturugă, gros ca uleiul și dulce În cerul gurii, alunecă pe gât cu o ușurință care anunță chef mare, În ciuda dimineții ce plesnește ferestrele. Of, Doamne, că frumoasă mai e viața asta, Își lasă Gore impresiile la dispoziția mesenilor, frumoasă e și scurtă ca minijupurile În zi de vară, când trec frumusețile pe bulevard... Măi, fraților, cum facem, cum dregem, ne Întâlnim o dată
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
care se instalează la ușile magazinelor, cu mai mult de o oră înainte de deschidere, apoi în tramvaiele care sosesc, ticsite, din cartierele mărginașe. Tramvaiele au devenit singurul mijloc de transport și merg foarte greu, cu scările și platformele încărcate să plesnească. Lucru curios, cu toate astea, toți pasagerii își întorc spatele, în măsura în care pot, pentru a evita o contagiune reciprocă. La opriri, tramvaiul revarsă o încărcătură de femei și de bărbați grăbiți să se îndepărteze și să rămână singuri. Frecvent izbucnesc scene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cunoaște un preot care își pierduse credința în timpul războiului, când descoperise un chip de tânăr cu ochii plesniți. \ Paneloux are dreptate, spunea Tarrou. Când inocența are ochii plesniți, un creștin trebuie să-și piardă credința sau să accepte să-i plesnească ochii. Paneloux nu vrea să-și piardă credința, el o să meargă până la capăt. E tocmai ceea ce a vrut să zică. Această observație a lui Tarrou ne permite ea oare să luminăm puțin evenimentele nefericite care au urmat și în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care se gîndea că nici Dumnezeu nu mai era cel de odinioară, neîndurător cu păcatul, poate chiar și El... Speriată, se autoflagela, În minte, pentru blasfemie: Iau În deșert numele Domnului, sînt o păcătoasă, sînt o stricată, o nenorocită: se plesnea pe spinarea minții cu bicele ultimei pocăinți, gemea; o durere insuportabilă Îi străbătea, atunci, cu adevărat, creierul, ar fi putut face o comoție ori chiar să se aprindă cu totul, Într-o combustie spontană; ea prima, ispășind pentru toți muritorii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]