12,745 matches
-
rămâi o clipă; am terminat audiențele și vom ieși împreună. În timp ce își îmbrăca pardesiul, îl întrebă: de ce ești așa de grăbit, tinere, să prestezi o muncă? Fiul meu, continuă el, ar sta acasă toată viața, fără nici o slujbă, s-ar plimba, ar cocheta cu fetele fără să-i pese de curgerea timpului! - Vreau să mă căsătoresc și un serviciu mi-ar asigura un suport financiar absolut necesar. - Ei, asta era!? - Mai rămâne să rezolv problema locuinței și pe urmă... - Ești un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ligheanul cu apă pentru o scăldătoare salvatoare și neplanificată. Când aveam 10 ani, m-a luat bunica s-o însoțesc la București, la unchiul Mișu în vacanța de vară, să-mi mai treacă supărarea în urma arestării tatei. Acolo, am fost plimbat de unchiul cu motocicleta peste tot, chiar și la ștrandul „Lacul Tei”, unde eram privit ca un extraterestru și compătimit de toată lumea, din cauza condamnării tatei la o pedeapsă atât de lungă și de aspră. În schimb, eu - aici am vrut
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
repertoriul nostru nici „zicalele”, scrise pe garduri sau pereți : „Spălătoreasa în curte spală”, „La curbe șinele pocnesc”, „Pi-ț’ dai seama”, „Mucles, mucles sacana”. Toți acei care nu agreau acest folclor colorat, erau asimilați mironosițelor și trimiși la promenadă, să plimbe „ursul”, vorba cântecului: „Pleacă, pleacă, mâine o să-ți treacă”! Simțeam că partenerii mei de năzdrăvănii, parascovenii și matrapazlâcuri, apăruți probabil după ce a tunat și i-a adunat, de s-a întâlnit tusea cu junghiul, iar capul lor de retardați care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
am trezit respins, fără drept de a da și proba scrisă la anatomie, unde excelam. Așa că miam retras dosarul de înscriere, care cuprindea printre alte acte și caracterizarea, cel puțin ucigașă, compusă de tovarășul diriginte, pe care aveam să o plimb în toamnă la București, unde am depus-o la dosarul de admitere la Școala Tehnică Sanitară, disciplina dentară, cu același rezultat: Respins! Dezamăgit și contrariat de cele două eșecuri, căci după părerea mea eram peste nivelul cunoștințelor unor contracandidați admiși
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe care o resimți intens, era consecința faptului că-n autobuz stătuse pre mult cu capul aplecat În rugăciune, neluând În seamă trăncănitul asurzitor al mașinii și, mai ales, ceata zgomotoasă de băieți care se postaseră În spate și care, plimbând o sticlă de la unul la altul, făcuseră tot felul de glume pe seama lui și a veșmintelor sale colorate. Cineva Îl lovi din greșeală peste umăr și tresări. Buimăcit, mai privi o dată, cu nedumerire, câteva plăcuțe cu inscripții bizare, Își trecu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un copil de mână, izbită de o tânără care trecu În mare viteză, cărând iritată o cutie rotundă, din metal strălucitor. După ce se strânse mai bine În anteriul bleumarin șisi trase peste umeri pelerina stacojie, cu tiv aurit, bătrânul Își plimbă degetele peste barba mătăsoasă, făcu câțiva pași domoli și Împinse o ușă din apropiere. Vocea țâplită a unei femei uscățive Îl izgoni și de acolo. Aceasta Îi strigă să caște ochii mai bine al’dată, că doar e scris negru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În echipa de fotbal a școlii. Eram Înlăturat În favoarea altora din cauza acestor picioarelor subțiri și lungi, În care mă Împleticeam deseori În alergare. Exagerat de lungi... Câinele brutarului de peste drum lătră ca un bezmetic. A trecut iarăși puștiul acela pistruiat plimbând un băț printre zăbrelele gardului. Încep să tremur pentru că cealaltă fotografie este cu mama. O fotografie de-a mamei din tinerețe. Frumoasă. E Într-o livadă de meri, cu o rază de soare măiestrindu-i jumătate de față. Mama mă ține
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
căldura după-amiezii, poposi pe turla bisericii din preajma unei clădiri Înalte și, moțăind puțin, adormi grozav de repede. Fereastra i se Întunecă pentru câteva clipe, iar el știu că trecuse prin dreptul ei, În goană, Câinele Negru. Zâmbi cu subînțeles, Își plimbă mâna prin păr și, după un timp, hotărî că a sosit vremea să iasă În oraș. Gândul acesta Îi Împinse pe șira spinării un tren de gheață și un amestec de oroare și sublim i se prăbuși Înlăuntrul ființei. Totuși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
De la un balcon Îndepărtat, cineva Îl salută. Răspunse bucuros, dar, când ajunse În dreptul clădirii, observă rușinat că semnele erau adresate unei alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință, legănându-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit de soarele care asfințea, și bănui cornițele sânilor Înțepând sub rochița simplă. Îi remarcă părul fumuriu și foarte lung, care-i Învăluia trupul. Ochii ei, neînțeles de mari, Îl țintuiră ca o poruncă vehementă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
La ieșire, mă salută În trecere vecinul de la patru („Broscoiul” hi, hi, hi!), un bătrân obez, cu gușă și ochi bulbucați, care umbla mereu Într-o cămașă albă, descheiată la nasturele de jos (fapt care-i dezvelea rotunjimea pântecelor), și plimba o cățea maidaneză, cu carespuneau vecinii drăcoși moșul avea relații dintre cele mai dubioase. Mă durea capul Îngrozitor. Mi-am amintit că atunci când acuzam astfel de dureri, tanti Rita, sora mamei, Îmi prepara un ceai din plante și migrena era
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de libelulă - de-aia o și poreclisem Libelula - fapt care-i creiona o alură absolut fantastică) și cu un băiat grăsun, jerpelit Îmbrăcat, vulgar, grețos și cu burta veșnic Înfometată. Lui Îi spuneam Goanță. Ieșeam alături de ei În fiecare zi, plimbând cele trei vițelușe și o capră bezmetică „de-a lungul și de-a latul lumii”, cum ne plăcea nouă să glumim. În ziua aceea, dimineața se ivi neașteptat de răcoroasă, aducând cu ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tine? căută Olga să schimbe discuția pe alte planuri. Când am ieșit ieri, în pauza mare, Geo s-a ținut după mine și mi-a spus așa, fără nici o pregătire prealabilă: Olga, mi-ai căzut dragă, nu vrei să ne plimbăm diseară pe bulevard? Am atâtea să-ți spun! - Și tu l-ai crezut? E un băiat care nu vede la fete decât fustele! N-a rămas fată din clasa noastră să nu fie sărutată de el. Le îmbată cu vorbe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
obstacolele ce se puteau ivi în calea lor. Gândul că orice început are și un sfârșit, pe care și-l inoculau ca pe o injecție cu insulină, obligatorie în diabet, le ținea pe linia de plutire. învățau pe ruptele. Se plimbau puțin, mai ales atunci când simțeau că le ia capul foc. După primul an de studiu, în vacanța mare, veniră acasă îmbogățite cu multe cunoștințe în domeniul îmbrățișat. Nu lăsau să treacă însă nici o zi în care să nu acorde măcar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
prin verdele cetinei de brad, ce poate fi mai minunat! - gândea Ina în clipele ei de reflecție. În zilele mai calde Ina s-a bălăcit ca un copil năstrușnic în apa de cristal a ștrandului din incinta stațiunii, s-a plimbat seară de seară prin parc, pe alei, în împrejurimi și a fost la un spectacol extraordinar de muzică pop. Ce mai, o adevărată vacanță pe care, dacă ar fi posibil, ar fi vrut s-o reediteze. * Când se întâlniră cele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și unele frumuseți, dar acestea trebuiau privite numai de la distanță. În timpul școlarității, la Iași, se întâlnise cu diverse cazuri, dar cele câteva ore de practică efectuate la spitale sau în unele clinici treceau repede, apoi mergea la cămin, citea, se plimba puțin în jurul căminului, se delecta în diverse moduri. Acum, trebuia să lucreze opt ore pe zi, mereu în priză, strigată din toate părțile pentru o intervenție care nu suporta amânare, ceea ce îi turna plumb în picioare, încât seara cădea moartă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
-i anunța că în curând îi va părăsi, că se mărită și inginerul ei nu i-ar mai îngădui să fie prezentă la asemenea escapade. Când a spus cuvântul inginer, m-am gândit la tine. Te văzusem de câteva ori plimbându-te pe bulevard cu ea și atunci mi-a căzut fisa. - Ești sigur că era Olga!? - Te mai îndoiești? Tipa e cunoscută nu numai în cercul nostru, ci și în alte companii. A dobândit blazonul de fată bună la toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
A doua zi, chiar de la prima oră, la poarta de intrare în șantier, un tânăr spilcuit, cu mustăcioară, purtând o pălărioară de comis voiajor, cu o geantă diplomat cam jerpelită Într-o mână și cu o țigară În alta, se plimba agitat de colo până colo, negăsindu-și locul. Cum îl zări pe inginer, se apropie de acesta, salută și, pentru a se încredința că e cel pe care îl căuta, întrebă: - Dumneavoastră sunteți domnul inginer Georgescu? - În persoană! - Îmi puteți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mea, apoi am tras apa și m-am întors în camera de zi ca s-o iubesc numai pe mătușa Ada. De ceva vreme mătușa nu mai purta pantofi cu toc pentru că picioarele ei nu mai atingeau pământul. Eu o plimbam cu căruciorul de colo colo ceasuri întregi, iar când pereții ne îngustau calea ieșeam sub cerul liber. Și erau munți și fiorduri și câmpii, iar noi treceam peste, foarte mult peste. Norii miroseau a lapte proaspăt, iar mătușa îi lua
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lac o punguță cu bomboane și am început să le mănânc. Porumbeii mișunau la picioare, iar eu am înghițit una câte una bomboanele albe și rotunde ca niște alune până le-am terminat. Pe vremuri coboram pe bulevard și mă plimbam prin fața vitrinelor. Multă lume se admira, ca și mine, în geamurile ca niște oglinzi în umbră. Acum mă țin departe de mașini și autobuze, ca să nu mi se întâmple ceva și să-i fac pe Mircea și Andreea să sufere
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
atunci ușor gândindu se că adevăratul stăpân trebuie să fie cel care, întins pe două scaune, adormise cu mâna sub maioul murdar fără să-și dea seama. Doamna grăsuță scoase din poșetă o oglindă și un ruj și începu să plimbe batonul roșu pe ambele buze. Trenul coti la stânga și o făcu să treacă peste linia buzei inferioare. Culoarea roșie deveni o umbră în colțul gurii, coborând ca un rid adâncit spre bărbie. Se enervă și încercă să șteargă rujul cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mașina așteptând într-o rână, aproape ai sărit de pe pod și ai alergat s-o conduci. Volanul era înțepenit, iar înăuntru nu mai era decât scaunul șoferului. Vârfurile tenișilor abia atingeau pedalele, dar asta nu te-a împiedicat să te plimbi prin lume pentru o oră și jumătate. De atunci, în fiecare amiază, după școală veneai să conduci mașina. Cuprindeai cu mâinile volanul, iar ochii tăi erau concentrați asupra parbrizului și nu vedeai cum dispărea râul. Tu hoinăreai pe străzi cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
doar că timpul ei a fost ceva mai devreme. Seara ai revenit. Te-ai postat lângă aceleași adâncituri din asfalt și dădeai impresia că aștepți, însă, în umbra ochilor tăi, din acele urme crescuseră pantofii ei, ce începură să se plimbe prin stație. Te fâțâiai și tu de colo colo, iar din când în când îți mai aruncai privirea spre cele două pătrate ce însemnaseră asfaltul ca două stigmate. În zilele ce urmară ai început să cauți printre călători, poate că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
anumit punct ce creștea văzând cu ochii. Erau din nou fericiți și croaziera nu li se mai păru atât de dureroasă. Seara au băut coniac și au mâncat biscuiți și bomboane de ciocolată. Puteau face risipă, pentru că mâine se vor plimba în port și vor mânca înghețată în briza de după-masă sub o imensă umbrelă de soare. Cei mai mulți dintre turiști au venit pe punte cu noaptea-n cap. Unii pretextau că s-au trezit mai devreme ca să vadă răsăritul soarelui, dar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se jucase în tot acest timp. Degeaba le spunea că se pregătește să fie jucărie, mama îl punea în pat, un sărut grăbit pe frunte, plapuma până sub bărbie, lumina stinsă și Levi singur clipind în întuneric. Mai întâi își plimba degetele pe perete până când ele creșteau atât de mari, încât se făceau mâini de monstru în umbra ce acoperea peretele, apoi cobora din pat și își aducea jucăriile să doarmă cu el. Lui Levi cel mai mult îi plăcuse peștele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fi nevoit să-i dai un nume. Și pentru ca povestea să continue este bine ca numele să fie unul comun, auzit de atâtea ori, care însă nu a atras atenția nimănui până acum. Îi vom spune Vera. În timp ce X se plimbă prin cameră, fumându-și tacticos țigara, Vera stă picior peste picior pe canapea, rezemându-și un cot de brațul din dreapta al acesteia. Este încruntată și gesticulează din când în când. În curând va începe să plângă, sau măcar așa pare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]