2,024 matches
-
doar de vârstă, nu de capacitate profesională. Intră în cabina liftului, uită că a apăsat pe buton, se trezește la etajul patru, în atelierul pustiu. Ocolește pupitrul, apoi la stânga, pe linia planșetelor de la fereastră. Prima, a doua, a patra. Depune poșeta pe măsuță, se întoarce. Sala e goală, străină, lungă, nu-i vede capătul. Deschide fereastra. Aerul e încă proaspăt, dar ziua dospește de-acum, încălzită. Palmele sunt jilave, transpiră. A căzut iar breteaua furoului, își apleacă umărul stâng, trage sub
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
poartă căciuli. Doamna uscată și palidă are pe cap o bonetă de lână. Țintește cu insistență capul ras al inginerului din față sau mustața vecinului său care privește indiferent spre fereastră. Se întoarce, plictisită, cu spatele spre sală. Scoate din poșeta de pe măsuță bricheta și țigările. Aprinde o țigară. — Îl știți pe Gigi, frate-miu, doctorul ? se aude vocea schioarei. Primește cadouri, ca toți. Țigări, cafea, băuturi, dar și brânză și carne. Suntem ca în Blocada Leningradului ! Auziți o chestie. O
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o reporteriță de-aia fâșneață și cu gura mare de ce sunt maro. Cizmele. Și ministresa râdea șăgalnic și zicea că numai maro au avut numărul ei. Păi de, zic și eu ca prostu’, dacă nu a plecat cu ele-n poșeta vuton de-acasă?! Uite-așa se Întâmplă, bagă franțujii lu’ sarcozi maro la taior alb și la cască de protecție roșie... Gore și Gicu se uită unul la altul... Primul se scarpină În cap, meditează câteva secunde, mai trage cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ar supune unui interogatoriu - ne-am trăiat traiul, ne-am mâncat mălaiul, dăm examene pe-aci, prin cârciumă, se zice că nu picăm, numa` note mari avem. Da` ei? Cum intră ei În viață, mă, cu bemveul de la tata, cu poșeta de la mama, cu parfumul de la vecinul cu bani care vrea să pună mâna pe carne fragedă? Știi ceva În acest sens? Ai vreo informație precum că la noi, În bloc, s-ar petrece așa ceva? Nu, Sandule, da` așa e viața
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
scurt la ficat lansat cu repeziciune, violență și pricepere; se prăbuși fulgerată, moale ca o cârpă; căzuse inconștientă cu fața în sus; se uită la ea atent; respira greu iar picioarele îi erau contorsionate nefiresc sub banchetă; îi verifică expert poșeta; actele, banii și niște notițe despre un copil care suferea de o dizabilitate multiplă și complicată... nu-i luă nimic dar se confirma tot ce știa despre ea. Își aprinse calm o țigară; după un timp, femeia se trezi cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
gândurile se împrăștiau între simțuri de oroare extremă și plăceri nedeslușite. Când termină, ea se acoperi pudică și așteptă să plece în față; se șterse de propria limfă cu sutienul pe care-l împături și-l așeză cu grijă în poșetă fără să gândească, fără să vadă nimic. Nu va mai iubi, nu va mai trăi, nu se va mai bucura, el era stăpânul, ea devenise sclava! Era golită de viață însă simți în continuare cum încă fibrila ascuns rămânând țintuită
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe vremuri când agățăm în Piața Romană cu tupeu: "Domnișoară, nu vă supărați, de unde ați luat covrigul, că vreau să vă fut?" De obicei nu se prindeau în primele trei secunde și începeau chiar să-mi explice, dar când realizau, poșeta zbura fulgerător și numai pregătirea și experiența mea mă salvau. Pe unele le mai pufnea râsul și acolo atacam brusc, spunîndu-le că am apă caldă (ceea ce conta înainte de'89). " Ce faci, măi, căscatule, dormi?" mă trezește un agitat care voia
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu vindaloo de vită de parcă n-aș mai apuca ziua de mâine. Ne ducem până la Ritz Ballroom, azi fiind seara celor divorțați sau despărțiți, adică ștoarfe disperate s-o pună. Și uite-le cum stau pe ring, mergând țanțoșe În juru poșetelor lor. Billy Joel cântă-n extaz „Uptown’s Girl“: toate numai vergeturi, laba gâștii, gâturi cu piele care atârnă fleșcăite, dar mă fut, pui sau găină, totui carne de futut pentru Bruce Robertson, săptămână pe stop sau nu, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu ștoarfele astea, ai pus-o la greu. — Serios? Dar par... — Îți zic io, ce dracu, bă. Ținte departe de gunoaie dastea. După aia Bladesey Își pierde puțin interesul. Ștoarfele se cară să danseze una cu alta călcând mărunt În jurul poșetelor asemenea unor pietoni. — Bruce, bolborosește el, puțin cam beat, te superi dacă Îți pun o Întrebare? Dă-i drumu, mă răstesc eu la el suficient de dur Încât să nu fie prea personală. — Ce te-a făcut să te angajezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
târziu ne mai distrăm umpic? Mă duc până la bufet și pun poza lui Stacey În sertarul de sus. — Mi-ar plăcea Brucey, dar trebuie să mă văd cu cineva. A, zic eu. Ne mai vedem Brucey scumpule, Își balansează ea poșeta pe umăr. Se răsucește Înspre mine și mă sărută pe frunte, Îmi face cu ochiul și apoi spune cu accent american: Mă bucur că suntem de comun acord iubitule, apoi iese pe ușa de rahat. — Bine... S-a dus. Rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
oraș. Ies În oraș cu Carole. Iarăși Carole? Am trecut prin multe, de fapt poate prea multe, dar i-o perioadă nasoală a anului. E frig și mă bucur că mi-am pus paltonul meu cel masiv. Am la mine poșeta cea nouă și drăguță, cea pe care mi-a luat-o Bruce de Crăciunul trecut, ei bine acum e de fapt penultimul Crăciun, dar Încă nu m-am obișnuit total cu ea. The Tron e segmentat, iar centrul orașului freamătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ușă zbierând amenințări. Ha ha ha. Mă duc să țip la ei, dar am ceva În gură. Îmi bag degetele Înăuntru și o scot. O bucată de limbă. Întind mâna, văd pe jos geanta lui Carole și o pun În poșetă. Urlu și eu la ei prin ușă: Cine-i următorul bulangii Împuțiți ce sunteți! Noi suntem poliția din Edinburgh! Noi omorâm bulangii! NOI ÎI URÎM PE NEGROTEI! MAI ALES PE CEI ALBI CĂRORA LI SE SPUNE ȘMECHERAȘI! Apoi totul Încetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
firmă nu are marele ei premiu pentru pictură, fundația ei, mecenatul ei, sprijinul ei pentru o "manifestare de prestigiu"? Arta aduce câștig, bineînțeles, și nu numai investitorilor (vânzarea produselor derivate dintr-o expoziție Toulouse-Lautrec, de exemplu, cravate, pantaloni scurți și poșete, totalizează o cifră de afaceri mai mare decât costul expoziției). Dar și absolvă. Mizele ei comerciale sunt considerabile și chiar a devenit, în relațiile internaționale, o armă diplomatică: statele luptă între ele prin "mari expoziții" (Turcia și Grecia disputându-și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de ocult încât a trebuit să mă scarpin în palmă cu peria de cap, de care o am de la o soră a mamei, de sârmă [...] mă mânca atât de rău în palmă, încât a trebuit să mă scarpin cu fermoarul poșetei pe care o am de la o altă soră a mamei, de piele de porc veritabil[...] am fost atât de distrusă încât n-am avut nici măcar puterea să-ți scriu ca să afli cea mai clasică tragedie a unei vieți care mi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cum se transforma din femeie de afaceri în fetiță lăsată să-și facă de cap într-o cofetărie. Privirile îi fură atrase de o pereche de pantofi violet-închis cu o fundiță roz în vârf și cu tocuri foarte înalte. O poșetă de piele moale cu un detaliu aplicat era așezată lângă ei. În Dublin, Darcey strâmbase din nas în fața unei perechi mult mai discrete de Marc Jacobs violeți. Iar tocurile acestora erau mult mai înalte decât era ea obișnuită să poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
generos, iar jacheta avea o croială cu talia Înaltă, astfel Încât să se potrivească bustului ei plin. Pe capul acoperit cu păr lucios, negru, avea o pălărie neagră cu borurile Întoarse În sus de jur Împrejur, iar În mâini ținea o poșetă din pânză neagră cu mânere și Închizătoare de culoare albă, și o carte pe care o puse jos când am intrat În sala de așteptare. Ochii albaștri și buzele perfect date cu ruj Îmi zâmbeau cu o prietenie dezarmantă: — Herr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o cam plăcea și a invitat-o În oraș de vreo două ori, dar nu i-a ieșit nimic la afacerea asta. Povestea vieții lui, din păcate pentru el. Totuși, și-a adus aminte adresa ei. Inge și-a deschis poșeta și s-a uitat Într-un carnețel: — Nollendorfstrasse, nr. 23. Probabil că ea știe ce punea Pfarr la cale. — Amicul ăsta al tău, Otto, pare să fie mare crai. Inge a râs: — Asta a spus și el despre Pfarr. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și despre cele două valize, spunându-i apoi: — Ce e mai ciudat e că valiza femeii era plină cu lucruri noi. — Herr Hapthändler ăsta al tău pare să știe cum să aibă grijă de o fată. — Totul era nou. Portjartierul, poșeta, pantofii. Nu exista nici măcar un singur obiect În valiza aia care să nu arate de parcă nu ar fi fost folosit niciodată. Ce-ți spune asta? Inge ridică din umeri. Era Încă ușor supărată că o lăsasem În urmă. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o numise ea? „Cea mai revoltătoare păcăleală făcută În scopul câștigării Încrederii din istoria modernă.“ Căutam prin dulap după vechea mea haină impermeabilă, când ea intră pe ușă. — Doamne, ce mare nevoie am de-o țigară, zise ea aruncându-și poșeta pe un scaun și servindu-se singură cu una din cutia de pe biroul meu. Cu oarecare amuzament, se uită la bătrâna mea haină și adăugă: — Ai de gând să porți chestia aia? — Da. Fräulein Mușchi s-a dat pe brazdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mai atrăgătoare. Pe sub haina de ploaie de culoarea lutului ars pe care o descheiase la gât, purta o rochie din bumbac albastru-Închis, cu un decolteu care-mi oferea privirii câțiva centimetri de piele arsă de soare. Începu să răscolească În poșeta Încăpătoare din piele maro. — Așadar, zise ea cu nervozitate, despre Paul... știți, după moartea lui a trebuit să răspund la o grămadă de Întrebări. În legătură cu ce? Era o Întrebare stupidă, dar ea nu zise asta. — Despre tot. Cred că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
remarcă a mea, iar pe pistă se dădu startul rundei următoare de calificări pentru garduri. Spre Încântarea mulțimii, alergătorul german, Nottbruch, câștigă cursa. Matroana se entuziasmă foarte tare, ridicându-se de pe scaun și fluturând programul. Marlene scotoci din nou În poșetă și scoase un plic: — Aceasta e o copie a scrisorii originale care-l Împuternicea pe Paul să pună bazele departamentului său, zise ea, și mi-o Întinse. M-am gândit că s-ar putea să vreți să o vedeți. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ascult și nu ascult spusele lor, m-aș ridica să plec, dar n-aș vrea să fiu nepoliticos, Milu! O figură de milioane, cu barba deasă ca a unui filosof, n-are niciodată nimic la el decât un fel de poșetă neagră, nu-ți dai seama dacă are ceva în ea sau nu, o ține strâns la piept cu dreapta îndoită deasupra ei, ca și cum ar ține, N-ați avut impresia că parcă ar ține o carte?! cu voce de tunet vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pieței, casele lipite de străduța ce coboară în trepte, undeva pe la etaj câte o terasă largă înconjurată de flori și haine întinse la uscat pe sârmă, prinse la colțuri cu clame, în piață banane, ananas, struguri, pepene, ridichi, flori, eșarfe, poșete, femei cu plasele pline, bărbați discutând, târguind, cine nu se târguiește dă semn de proastă creștere, îmi explică Andrea, ne cumpărăm și noi niște cârnăciori strecurați în deschizătura unei chifle pe care abia o pot ține într-o mână, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu era deloc de acord cu rebelii. Cel puțin, ar face bine să nu fie. Lisa încerca să dea culoare situației. Nu ar fi recunoscut niciodată că era dezamăgită. Mai ales după câte sacrificii făcuse. Dar nu poți face o poșetă de mătase dintr-o ureche de scroafă. Dublin nu era același lucru cu New York, indiferent cum privești lucrurile. Iar oferta „generoasă“ de transfer intra la categoria baliverne. Și mai rău era că trebuia să renunțe la mobil. La mobilul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a și căsătorit, nouă luni mai târziu. Jeanie Geoffrey (asistenta editorului de modă) a primit o sticlă de șampanie de la un bărbat care i-a declarat că e „o zeiță“. Lui Gabbi Henderson (sănătate și frumusețe) i s-a furat poșeta. Iar Ally Benn (recent numită editor) s-a suit pe o masă dintr-un pub mai colorat de pe strada Wardour și a dansat ca nebuna până a căzut și și-a fracturat piciorul drept în mai multe locuri. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]