1,649 matches
-
Const. I. Emilian se întîlnește - cum am văzut deja - cu Henri Massis din Défense de l’Occident. Remarcabile sînt incursiunile avizate în istoria simbolismului autohton, de la primele traduceri ale lui Baudelaire (în Convorbiri literare, IV, 1 martie 1870, de către V. Pogor) pînă la „profilurile” unor precursori precum Macedonski, Petică, Arghezi, Iuliu Cezar Săvescu și ale revistelor moderniste (Linia dreaptă, Vieața nouă, Revista celor l’alți, Insula, Grădina Hesperidelor, Simbolul, publicațiile simboliste ieșene), unde informațiile sînt preluate - declarat - din Istoria... lui Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
același amar picurându-și stropii de fiere amestecați cu durere. Tristețea ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o lume pierdută între iluzii și fantasme deșarte. Tu care-ți picuri veninul de moarte pe sufletele înstrăinate, oprește-ți amarul, îneacă-l într-un suspin înainte ca speranța să moară înainte ca trecerea ta, prea tare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
n-am făcut-o. P: Ai făcut foarte bine. Foarte bine ai făcut. Așa a fost mult mai frumos. Pentru că a fost o singură dată. M: Boul de mine s-a temut de inefabil. Și iată cum inefabilul s-a pogorât asupra mea, eu, cel ales. Nici nu trebuie să-ți aud glasul, pentru că-l am mereu în cap. Nici chipul nu am nevoie să ți-l văd, căci îl port în ochii minții. P: Oprește-te. Nu mai pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ținuse socoteala zilelor, dar era sigur că nu trecuse un sezon întreg de cînd plecase. Pornise la primele semne ale primăverii, și plăcuta climă a anotimpului îi facilitase înaintarea. Dar în scurt timp lucrurile se schimbaseră. O căldură copleșitoare se pogorîse peste pămînt și în căldura aceasta înainta Lupino. Zi și noapte, aerul era uscat și de nerespirat. Nici măcar o dată n-a plouat în tot acest răstimp; nici o zi de pauză, să fi putut respira în voie. Nici un singur minut... La
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
filosofie morală. — Credeți că răul e, cu adevărat, pedeapsa pentru o purtare nedreaptă? zise el, vorbind mai curând cu sine. Iar dacă ar fi așa, ce rău a fost pedepsit prin supliciul meșterului mozaicar, la San Giuda? Peste sală se pogorî o tăcere plină de stânjeneală. Dante nu se aștepta la nici un răspuns, așa Încât continuă: — Am aflat că În curând se va deschide și la Florența un Studium general. O facultate a Artelor, ca În Îndepărtatul Paris. Și prin voința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se sprijini cu spatele de perete, încrucișându-și brațele la piept. Dar căpetenia, rupând cercul dansatorilor, se îndreptă către ei și, plin de gravitate, îi spuse câteva cuvinte bucătarului. - Ia-ți mâinile de la piept, căpitane. Te strângi și nuângădui să pogoare în tine harul sfântului. D'Arrast își lăsă brațele în jos. Așa cum stătea, cu brațele atârnând pe lângă trup, cu spatele lipit de perete, părea el însuși, cu picioarele și mâinile sale mari și greoaie, cu fața-i uriașă lucind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apă și cu o lumânare, pe care o înfipse în mijlocul camerei. Vărsă apa în jurul lumânării, desenând astfel două cercuri concentrice, apoi, îndreptându-se din șale, înălță către acoperiș o privire de nebun. Cu tot trupul încordat, așteptă, neclintit. - Sfântul Gheorghe pogoară. Privește, privește, șopti, cu ochii ieșiți din orbite, bucătarul. Câțiva dansatori căzuseră în transă, dar într-un fel de transă încremenită, cu mâinile la spate, cu pasul țeapăn, cu privirea moartă. Alții dansau într-un ritm și mai rapid decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
m-am uitat la ea. Era o balabustă bătrână, cu buzele uscate și cu pustule sifilitice. Am scos din buzunar câteva bancnote și i le-am întins fără să mă uit la valoarea lor. Fleorțotina a îngenuncheat înaintea mântuitorului ei, pogorât într-un club de noapte, iar eu i-am strigat: — Ernie! Trebuie să stau de vorbă cu el! M-a trimis tipul de la Club Boxeo. Mamacita exclamă „Vamanos!“ și o luă înainte, făcându-mi loc printre marinarii beți clampă, așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a alăturat Leei, Zilpei și Bilhei la munca câmpului, pentru că parcela de grâu s-a mărit. Iacob l-a convins pe Laban să sacrifice doi miei grași și un ied în cinstea zeului tatălui său, ca mulțumire pentru bunăstarea ce pogorâse asupra lor. Lea a copt turte pufoase din grâul păstrat special pentru ofrande. Sacrificiile s-au făcut după indicațiile lui Iacob care, așa cum învățase de la tatăl său, arunca în foc pâinea întreagă și hălci mari de carne în loc de câteva bucățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avea doar pe fiul ei Reuel și pe Tabea, o fată, care era exact la fel de înaltă ca mine. Tabea și cu mine am început să mergem umăr la umăr, dar fără să vorbim, pentru că nu îndrăzneam să tulburăm liniștea care pogorâse peste întreaga procesiune. Era deja după-amiază târziu când am ajuns la corturi. Un mesager fusese trimis ca să-i vestească pe servitori să pregătească masa, așa că am fost întâmpinați de mirosul de pâine proaspătă și de carne friptă. Dar mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Erau săptămâinile de după moartea Sarei, profeta, femeia iubită a lui Avraam, mama lui Isaac. Ea a născut atunci când nu mai putea duce nici apă, darmite un copil. Sara, mama binecuvântată. În dimineața când am ajuns la dumbravă, un nor a pogorât peste cortul Sarei. Un nor auriu, care nu purta ploaie și nici nu acoperea fața soarelui. Era un nor așa cum pot fi văzuți doar deasupra marilor râuri sau deasupra mării, dar niciodată într-un loc așa de înalt. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Abraam? îl întrebă Auta. - Cum să nu-l găsesc! zise mândru băiatul. Cine nu-l cunoaște în Țoar! Nu trecură multe ceasuri și călărind un asin voinic se ivi Abraam. Auta îi sărută obrajii. Bătrânul era încîntat: - Stăpânii s-au pogorât din cer să vadă pe robul lor Abraam? - Nu ne-am pogorât, zise Auta. Încă nu ne-am urcat! - Dar la Sodoma te-ai mai dus? îl întrebă Anu. Bătrânul se scutură: - Nu, Sodoma nu mai este. I-a fost
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Cine nu-l cunoaște în Țoar! Nu trecură multe ceasuri și călărind un asin voinic se ivi Abraam. Auta îi sărută obrajii. Bătrânul era încîntat: - Stăpânii s-au pogorât din cer să vadă pe robul lor Abraam? - Nu ne-am pogorât, zise Auta. Încă nu ne-am urcat! - Dar la Sodoma te-ai mai dus? îl întrebă Anu. Bătrânul se scutură: - Nu, Sodoma nu mai este. I-a fost pedepsită fărădelegea și umbra ei s-a mutat în Țoar (Cel care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frână de mână. Când o pune, juri că ți s-a lăsat nenorocirea pe facultatea mintală... 26 DANIEL BĂNULESCU - Zice dimpreună cu Ioan Teologul în Apocalipsa 12 cu 13: "Vai de voi pământ și mare! Căci Ho diábolos s-a pogorât la voi cuprins de o mare mânie, fiindcă știe că mai are puțin timp!" - Fîs!... Pentru ce ne ispitiți, domnilor? De unde vi s-a năzărit vouă "mare mînie"? Nu-l zăriți cât de destins, cu pielea perfect întinsă, și cât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eliberat de joaca pisicii, dintr-o nișă a biroului și rostogolit pe covor. Pe Ulpiu Sarcetius Galopenția l-au prins chiar la ieșirea din toaletă, cunoscîndu-se slăbiciunea de-a se refugia în acea zonă a Prefecturii, în care, deseori, se pogorau asupra lui ideile cele mai îndrăznețe. În acea sâmbătă, întîrziase fără folos în acel spațiu de mototolire a trufiilor umane, pentru că asupra sa nu planase nici o idee. Își recivilizase ținuta. Întredeschisese ușa, cu aerul acela absent cu care se cuvine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chiar să recităm poezii despre dânsul. Amenințarea cu poezia i-a înfiorat... Fiecare a căzut pe gânduri, socotindu-se cam ce poezie ar putea recita el despre Raicopol. Unii puteau. Își mișcau deja buzele ca și cum s-ar fi rugat. Se pogorâse liniștea. Toți trăgeau cu urechea mai zâmbind, mai plângând, la șirul necazurilor personale cu care se luase la trântă Raicopol. Îl ascultau absorbiți pe magister. Acesta avea șase vagoane de ostateci. Un microfon. Și mișca încetișor, prin înaintea noastră, din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
totuși, așa cum e profețit în Apocalipsa 20/1-3, veți fi ținut mia aceea de ani în acel infect Adânc. Apocalipsul 20/1, 2, 3 era și el, pe partea lui, nu neapărat infect, ci, oricum, extrem de clar: "APOI AM VĂZUT POGORÎNDU-SE DIN CER UN ÎNGER, CARE ȚINEA ÎN MÎNĂ CHEIA ADÎNCULUI ȘI UN LANȚ MARE. EL A PUS MÎNA PE BALAUR, PE ȘARPELE CEL VECHI, CARE ESTE DIAVOLULȘI SATANA, ȘI L-ALEGAT PENTRU O MIE DE ANI. 397 CEI ȘAPTE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cutărui camarad, cu una dintre sulițele scuipătoarelor sau ale scrumierelor, demontate de pe hol. - N-au să se scurgă cinci minute și or să părăsească, de bună voie, incinta! rosti, calm, dintre antenele microfoanelor, Nicolae Ceaușescu. În efectul de liniște perfectă pogorâtă asupra Sălii Palatului, fluturarea unei batiste, scăpată de o activistă din sectorul G, pe pardoseală, echivală cu lovirea de către o măciucă, în centru, a unui gong teatral. - Nu-s decât patru bagaje drăguțe, parașutate la Otopeni de către o persoană
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la bătrânețe, să-l uzeze și pe el, Ea drept candelă l-aprinde ființei suprapămîntene. Unt de lemnu-n sînt-pretinsa vatră a bigoteriei E același ce-n amoruri pămîntene-a licurit; Duhul sfânt în chip de porumb nu din cer s-a pogorât Ci mai jos de brâu l-avuse Iosif și l-a dat Mariei. Iară voi, ce-n nopți când luna peste vârfuri de copaci Ca un scut de-argint răsare, împlînd lungile alee C-umbre negre și dungi albe - urmăriți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Anglia de către Însuși d’Orsay. Sau primindu-și prietenii În luxosul apartament de pe rue Ferme-Mathurins, ornat cu porțelanuri de Sèvres, cristaluri de Boemia și Veneția, mobile din Renaștere, stil Louis XIII. Nu-i deloc de mirare de ce dandy-ul englez pogorât la Paris pentru mai bine de două decenii, căpitanul Gronow, despre care a mai fost vorba, Îi face lui Eugène Sue un portret prin comparație, simțind nevoia să Îl opună lui Balzac. Motivele sunt mai mult decât clare: „Prin fizicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-i: „Nu mă iubiți deloc!”. „Nu am să mărturisesc - i s-a adresat el - decât atunci când voi ieși din biserică. Mai bine aș muri decât să vă dezvălui acum ce simt pentru dumneavoastră”. Și iată cum o uriașă, subită tristețe pogorî În sufletul ei, În marele suflet al acestei fete fericite. Începu să plângă fără să știe de ce, scrie ea, iar a doua zi căsătoria fu desfăcută de rege! VI Nu am descrie, În cele ce urmează, decât - văzut de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În perioadele de prefaceri ale umanității: „Dandysmul apare Îndeosebi În epocile de tranziție, când democrația nu este Încă atotputernică, iar aristocrația nu este decât parțial șubrezită și Înjosită. ș...ț Dandysmul este un soare În amurg; ca și astrul care pogoară, el este superb, fără căldură și plin de melancolie”. Voluptatea singurătății morale, refuzul comunicării, răceala și sterilitatea sunt trăsături satanice, cărora masca impecabilă a dandy-ului le sporește puterea de fascinație. Individul, conștient de excepționalitatea sa, subliniază prin semne, variabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Întrebare, dar dacă lucrurile stau, Într-adevăr, În acest chip, toate speranțele oamenilor Într-o oricât de Îndepărtată izbăvire sunt deșarte, ca viața lumii Însăși. Căci nimeni și nimic nu-L va putea Îndupleca vreodată pre Dumnezeul Nostru să se pogoare cu milă și izbăvire asupră-ne. Și ar fi trebuit s-o știm de mult, din clipa În care nici măcar primejduita viață a lui Hristos, Fiul Său, nu l-a clintit. Dându-l morții - sau nefăcând nimic pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care duce la desprinderea unui teritoriu din mediul cosmic înconjurător și la transformarea lui calitativă. "Iacov a visat, la Haran, că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. Apoi s-a arătat Domnul în capul scării și i-a zis: "Eu sânt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău", s-a deșteptat din somn și, spăimîntîndu-se, a zis: "Cît de înfricoșător este locul acesta! Aceasta nu e
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bucăți - pentru a se pune odată capăt acestei medievale superstiții, care este studiul Teologiei, - Oliveira Salazar nu participă la entuziasmul dezordinii. Politica încă nu-l interesa. Calm, modest, cumpătat - aștepta cămăruța sa din "Cetatea de Sus" ca liniștea să se pogoare la Porta Ferrea și să poată intra în Universitate. Față de Republică era pe atunci într-o "binevoitoare expectativă, scrie un biograf. Poate că lucrurile nu erau tocmai așa" Greu de crezut că un fost seminarist cum era el, atât de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]