4,267 matches
-
Dumbravă, Constanța Marino-Moscu, Al. Cazaban, Ludovic Dauș, Tudor Măinescu, G. Rotică, iar versuri semnează Ludovic Dauș și Al. Claudian. O „cronică plastică” permanentă, susținută de Gala Galaction, ține publicul la curent cu expozițiile de artă, cu atelierele de pictură. Din cauza polemicilor prea dure (Giorge Pascu este campion al unor atacuri violente), a dimensiunii articolelor sociologice și economice, C. n. dă impresia unei reviste îmbâcsite, chiar dacă printre colaboratori se află și nume de prestigiu. Alți colaboratori: P. Cazacu, N. Pastia, Adrian Verea
CURENTUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286587_a_287916]
-
mult politice) din discursurile antonesciene ale vremii spre a face față unui moment istoric dificil. Rubricile cu prezență permanentă sunt „Note” și „Recenzii”, completate sporadic de „Revista revistelor” sau „Cronica dramatică”. Deși publicația își propune să nu „piardă vremea cu polemici și minciuni”, redacția își face o datorie din a susține, prin cronici, diferiți autori sau cărți și, în general, actul cultural de calitate. Este și cazul campaniei de susținere a Istoriei literaturii române de la origini până în prezent de G. Călinescu
CURIER IESEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286591_a_287920]
-
întreg de note, semnate A.P. [Al. Piru], cu titluri precum Campanii în vid, Ofensiva anonimă inofensivă, Un Dr. Etc..., reacționând polemic, uneori vehement, la criticile aduse cărții în diverse publicații. C.i. își afirmă poziția partizană, procălinesciană, intervenind și în polemica deschisă de E. Lovinescu și Vladimir Streinu cu privire la Istoria literaturii române... și acordând o rubrică anchetei asupra cărții lui Călinescu inițiată de revista „Curentul literar”: „Nu vedem, în ce ne privește, care este adevăratul sens al acestei întreprinderi. Despre o
CURIER IESEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286591_a_287920]
-
N. Burlănescu-Alin, Sofronie Ivanovici, G. Al. Zamphirolu, C. D. Vâlceanu (mai semna și C. Dragu), I. Demetrescu-Ghiocel. S-au republicat versuri de Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, M. Eminescu, Veronica Micle și Tr. Demetrescu, deși acesta din urmă era într-o polemică înverșunată cu redactorii gazetei. Petru Vulcan dădea și nuvele, ilizibile, prolixe. Lui N. Gane și lui Tr. Demetrescu li s-au retipărit, de asemenea, câteva nuvele, iar Petru Vulcan trimitea basme și versuri populare culese din Macedonia, lungi recenzii literare
CURIERUL OLTENIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286598_a_287927]
-
Fl. Varduca, Emil Zegreanu, Aviron Dan, Ion Miclea-Anteș. Poeme în proză semnează Gh. Roman, V. Strava și Ionel Pop. Se reproduc poezia Inima de O. Goga și articolul Eminescu de D. Popovici. Dar revista rămâne importantă pentru că se implică în polemicile legate de numele lui Lucian Blaga, publicând pe această temă două articole: Între „Neamul românesc” și d. Lucian Blaga și D. Lucian Blaga, victima unui complot al neputinței de Septimiu Bucur (1939). De la numărul 1 din 1940 revista devine „Cuvântul
CUVANT NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286615_a_287944]
-
aparținând unor scriitori din cercul junimist, proză de I. Creangă și I. Slavici, versuri, unele de V. Alecsandri, și diverse articole consacrate vieții literare. Gazeta pierduse însă mult, deoarece îi lipsea atmosfera intelectuală, îi lipsea patima pentru adevăr și pentru polemica dezinteresată în jurul principiilor și al ideilor mari, pe care, în scurtul interval cât fusese redactor, Eminescu le-a comunicat, odată cu fiecare rând scris, cititorilor. R.Z.
CURIERUL DE IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286596_a_287925]
-
și a „spiritului critic” vizând (re)ordonarea valorilor curente ale timpului, astfel încât fractura de până atunci în spațiul cultural dintre „mistici” și „raționaliști” să fie depășită. Cu aceste mari ambiții, în loc să o depășească, C. va reactiva, într-o nouă etapă, polemica „generaționistă”. Declanșată în 1927 prin serialul lui Mircea Eliade Itinerar spiritual din „Cuvântul” și întețită de Manifestul Crinului alb lansat în 1928 în „Gândirea”, cearta dintre „bătrânii” de 30-35 de ani și tinerii de 20-25 s-a reaprins, în ciuda apelului
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
foc”, 1936, 17; Eugen Ionescu, Scrisori către Tudor Vianu, II, îngr. Maria Alexandrescu-Vianu și Vlad Alexandrescu, București, 1994, 274-275; Ion Biberi, Lumea de mâine, București, 1945, 263-269; Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura, I, 110-118; Carandino, De la o zi, 166-167; Atitudini și polemici în presa literară interbelică, București, 1984, 254-393; Dan Grigorescu, Studiu introductiv la Petru Comarnescu, Kalokagathon, îngr. Valeriu Râpeanu, București, 1985, XXIX-XXX; Dorina Grăsoiu, Mihail Sebastian sau Ironia unui destin, București, 1986, 49-52; „Criterion. Revistă de arte, litere și filosofie”, ed.
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
vieții de provincie”. C.l. pledează pro domo, intervievând, pe tema revistelor literare din provincie, a utilității și legitimității lor, scriitori din aristocrația literară a momentului (Mihail Sadoveanu, Demostene Botez ș.a.), ale căror depoziții vin în sprijinul apărării publicisticii literare provinciale. Polemică se întinde pe mai multe numere, completată, de la Paris, cu un interviu al lui André Gide și, de la Ierusalim, cu o corespondență a lui H.N. Bialik. În numărul 13-14 din 1930 e inserat articolul Cezar Petrescu, plagiator?, în care, pe
CUVINTE LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286631_a_287960]
-
e o funcție socială”. Preocuparea pentru o disociere corectă între falsa inovație în tehnica scriiturii (asimilată în general actelor imitative) și reala schimbare (cu impact direct în sensul evoluției) revine, în articolul Îndepărtarea de la viață (1925), într-o formulă de polemică publicistică elegantă și ferită de excese. O discuție despre snobism ca modalitate de receptare a fenomenului artistic (Snobism literar și artistic, 1925) îl aduce pe Cezar Petrescu pe același teren al acuzei la adresa imitației motivate teoretic de „școală”, a „rețetarului
CUVANTUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
1998), Cerul lăuntric (1998), Poezia, bucuroasă tristețe (1998) ș.a. includ versuri pătimaș angajate (până la patetism) în frământările social-politice ale momentului. Dacă în unele cărți anterioare discursul liric era însoțit de un umor subtil, acum el abundă în ironie caustică și polemici volubile, capătă nerv publicistic și își intensifică tonalitățile oraculare. D. este și autorul unor cărți pentru copii (Povești de când Păsărel era mic, 1980, ș.a.), în care mizează pe alegoria ludică și pe jovialitate. Daciada (1991) și Nasc și la Moldova
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
Camil Petrescu (Destinul lui Proust), Mihail Sebastian (Creatorul de oameni) și F. Aderca (Proust în conștiința românească. Mărturisiri și amintiri). Alături de cronica literară, foarte consistentă, și de articole bine documentate despre marii scriitori ai literaturii universale, se remarcă și numeroase polemici, inaugurate de intervenția lui Mircea Eliade, în numerele 657 și 662 din 1927, intitulată Mitul arghezian. Autorul condamnă cultul marelui poet, care l-ar transforma într-un „mic zeu asiatic, voluminos în pântec, trivial, agresiv și bonom”, fără a nega
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
studiu critic scris vreodată la noi”, „un atac excesiv”, „o barbarie inutilă”, deși consideră că, de la apariția Memoriilor și a romanului Bizu, opera lui Lovinescu „a coborât foarte repede, în conștiința publică, treptele descompunerii” (Critică și vehemență). Convins de necesitatea polemicii, Mihail Sebastian se lansează în atacuri împotriva revistei „Viața românească” și chiar a lui Mircea Eliade, despre care afirmă, cu ocazia apariției cărții Isabel și apele diavolului, că „nu știe să scrie”, căci „cuvintele și gândurile lui formează două linii
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
ale viziunii clasice despre existență apar cu mai multă pregnanță tocmai în interiorul romantismului și alături de el, ba chiar și mai târziu, după stingerea curentului. Aceasta, cu toate că, în cursul secolului al XIX-lea, între adepții celor două stiluri s-au încins polemici, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac și alții pledând cu înfocare în favoarea romantismului, Gh. Asachi, George Barițiu, G. Baronzi și alții elogiind virtuțile c. O lungă perioadă de timp, de pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea până către 1830, un anume c. este
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
că periodicul va urmări probleme de strictă specialitate, din domeniile istoriei, lingvisticii și „psicologiei poporane”, cu o mare grijă pentru elementul autohton și balcanic, pentru culegerea de material. Colaboratorii politici, alături de Hasdeu, care este autorul celor mai multe editoriale și articole de polemică, sunt G. Missail, N. V. Scurtescu, Gr. G. Tocilescu și, în 1877, D. A. Sturdza. Hasdeu publică și contribuții de istorie sau lingvistică, articole de critică literară, note polemice împotriva Junimii, continuând astfel campania din „Traian”, versuri, precum și comedia Trei crai de la
COLUMNA LUI TRAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286336_a_287665]
-
începe să redacteze pagina culturală a ziarului „Politica” (unde semna și Radu Veniamin), nu atât datorită comentariilor cronicilor sale, cât inițierii anchetei privind specificul național. La începutul lui 1929, după ce preia pagina culturală a ziarului „Ultima oră”, C. poartă o polemică vehementă cu revista condusă de Nichifor Crainic; obiectul polemicii va fi poezia lui Blaga, față de care el își exprima o admirație entuziastă și era indignat de ceea ce i se părea a fi o insuficientă înțelegere din partea „Gândirii”. De asemenea, în
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
semna și Radu Veniamin), nu atât datorită comentariilor cronicilor sale, cât inițierii anchetei privind specificul național. La începutul lui 1929, după ce preia pagina culturală a ziarului „Ultima oră”, C. poartă o polemică vehementă cu revista condusă de Nichifor Crainic; obiectul polemicii va fi poezia lui Blaga, față de care el își exprima o admirație entuziastă și era indignat de ceea ce i se părea a fi o insuficientă înțelegere din partea „Gândirii”. De asemenea, în 1928-1929, „Tiparnița literară” (ai cărei codirectori erau C., pe
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
iar într-o expresie mai nuanțată de Ion Vitner, Ov.S. Crohmălniceanu, Ion Călugăru, M.R. Paraschivescu, Al. I. Ștefănescu, Paul Georgescu, Nina Cassian, Radu Lupan, Savin Bratu. În această ordine de preocupări, revista s-a angajat, în 1946, într-o ascuțită polemică, pe tema stării de atunci a culturii românești, cu Virgil Ierunca, în a cărui opinie cultura se găsea în criză. Poezie și proză semnează M. Sadoveanu, T. Arghezi, Hortensia Papadat-Bengescu, Geo Bogza, Ion Călugăru, M.R. Paraschivescu, Eusebiu Camilar, Marin Preda
CONTEMPORANUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286391_a_287720]
-
de Andrei Mureșanu ș.a. Studiul intitulat Teatrul român analizează condițiile care au favorizat înființarea teatrului la București, rolul lui Ion Câmpineanu și Costache Caragiali, raporturile dintre dezvoltarea burgheziei și progresul teatrului. C. a fost, în primul rând, o gazetă de polemică politică și a subliniat perseverent legătura dintre viața socială și literatură. R.Z.
CONVENŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286400_a_287729]
-
ca program și posteritate, 1/1986 ș.a.). Necruțători cu fenomenele derizorii ale climatului literar românesc - Vadimită cronică, Anticultura la televiziune (Monica Lovinescu, 1/1985 și 3-4/1986), Întemnițările unei cariere. Adrian Păunescu, Cenaclul „Flacăra” și puterea (Gelu Ionescu, 3/1985), Polemica „Luceafărului” împotriva disidenței și marasmul culturii occidentale românești (G.C. Vocke, 1/1985) -, autorii rubricilor de comentarii critice trec în revistă cei mai importanți autori și operele editate în țară și în exil, într-un tablou general al literaturii române contemporane
CONTRAPUNCT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
vremii o făcea între estetic și politic, programul C.l. insista cu deosebire asupra literaturii actuale, pe care o aprecia numai în funcție de valoarea ei artistică. Cu o vigoare puțin obișnuită, a susținut acest punct de vedere între 1890 și 1900, în timpul polemicii dintre T. Maiorescu și C. Dobrogeanu-Gherea. După 1900, în structura ei survin modificări sensibile, pe primul plan trecând, în locul literaturii, studiile de istorie. Între 1907 și 1939, se fac tentative serioase de revenire la vechile coordonate. Dar, în ciuda numeroaselor eforturi
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
Telegrafului român”, „Tribuna”, „Pressa”, „Orientul român”, chiar „Familia” și „Gazeta Transilvaniei”. Alte periodice i-au fost adversare de la bun început, mai ales după ecoul trezit de articolele critice ale lui T. Maiorescu. Ca urmare, C.l. a avut de susținut câteva polemici - ce au produs un mare răsunet - cu „Revista contimporană”, „Columna lui Traian”, „Contemporanul”, „Literatură și artă română”. Câțiva dintre foștii inamici i-au devenit, în scurtă vreme, colaboratori (M. Strajanu, V. A. Urechia, B. P. Hasdeu, Ciru Oeconomu). Exercitându-se
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
haosul social de după război. Apar aici Belșug, Amintirile ierodiaconului Iosif. Varietatea publicisticii sale (în „Viața românească”, „Rampa”, „Făclia”, „Gândirea”, „Contimporanul”, „Clipa”, „Clopotul”, „Lumea”, „Integral”, „Țara noastră”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinteza”, „Viața literară”, „Ramuri” ș.a.), neaderența la vreun program, agresivitatea polemicilor, forma lor artistică fac din A. un gazetar fără egal. Poetul, în schimb, era parțial cunoscut, cu precădere în rândurile boemei intelectuale. El nu are nici o carte. Dureros îndoit de sine și orgolios, văzând în poezie o experiență intimă, aproape
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
toate războaiele, mereu cu câte o provocare proaspătă în raniță. Una fiind și colaborarea, după 6 septembrie 1940, în presa legionară, „accident” regretat ulterior, însă nu suficient de convingător. Temperamentul său coleric, „reactiv”, orgolios și susceptibil, e bine fixat în polemica antologică - nu numai de idei, ci și de afecte - cu Arghezi. La capătul răsunătorului schimb de focuri publicistice și epistolare, turbulentul poet al Ideii descoperă un înduioșător element comun: „Mi-ar părea rău să mă cert cu dumneata, fiindcă ții
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
în Proust, azi (1979) și în Compediu de literatură universală și comparată (I-II, 1997-1999). Vocația critică, autentică, este mereu dublată de o atitudine într-o măsură didactică, ceea ce influențează expunerea, cu toate că, atunci când situația o cere, autorul recurge la armele polemicii de idei. B. nu abdică de la condiția de critic nici atunci când scrie roman. În romanele Echinox de toamnă (1981), Pomul cunoașterii (1983), Calea amintirilor (1986), epica este impregnată de efectul lecturilor și al reflecțiilor asupra literaturii altora. Evidentă este îndeosebi
BIRAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]