2,179 matches
-
fost cea mai citită carte a mea până la urmă. Am descoperit apoi, la un moment dat, acea colecție, „Romanul de dragoste“, din care am citit vreo două-trei și nu mi-au plăcut. Lucian Dan Teodorovici: Eu aștept și un roman polițist. Dan Lungu: M-ar tenta un roman polițist. Fragment dintr-un roman care nu are încă titlu Dan Lungu: Personajul principal e părăsit de iubită, iar pe măsură ce realizează acest lucru face tot felul de scenarii și, pe măsură ce se înfierbântă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
urmă. Am descoperit apoi, la un moment dat, acea colecție, „Romanul de dragoste“, din care am citit vreo două-trei și nu mi-au plăcut. Lucian Dan Teodorovici: Eu aștept și un roman polițist. Dan Lungu: M-ar tenta un roman polițist. Fragment dintr-un roman care nu are încă titlu Dan Lungu: Personajul principal e părăsit de iubită, iar pe măsură ce realizează acest lucru face tot felul de scenarii și, pe măsură ce se înfierbântă în aceste scenarii, ele devin tot mai aberante și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
corpul oricărei ființe umane. Celulă cu celulă, ADN-ul ne-a mânjit, cum s-ar zice, din cap până-n picioare. În englezește, ADN se scrie oleacă pe dos: DNA. Ați văzut, probabil, cum tot felul de specialiști criminaliști din filmele polițiste îi hăituiesc pe criminali prin toate ungherele celulelor lăsate la locul faptei. Pe care, și pentru că vorbim de filme, îi cam prind de fiecare dată. În românește, DNA înseamnă altceva. Mai precis, DNA înseamnă, de fapt, ORICE altceva decât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
în formarea mea, cum am mai povestit, dar nu au fost cele mai importante. Citeam cu nesaț de toate, nu numai filozofie, literatură și mitologie, dar chiar și cărți tehnice, adică orice nu era tipărit sub comuniști. S.A.: Și romane polițiste? Submarinul Dox? Conan Doyle, „Colecția celor 15 lei”? Chiar orice? M.I.: Da, chiar orice, până și despre „pericolul galben” am aflat tot așa, din cărți care supraviețuiau prin felurite unghere, la adăpost de comuniști. Le găseam fascinante. Singura mea problemă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
voiam... — Acțiune. — ...acțiune. Voiam inițiativă. — Dar ce anume v-a determinat, ce ați avut în cap când ați zis: „mă fac procuror“? — Ajungem la lecturile avute de-a lungul anilor. Ca orice copil, ca orice adolescent, am citit multe romane polițiste. Mi se păreau interesante, de la Inspectorul Maigret până la cărțile așa și-așa ale lui Haralamb Zincă, la care aveam acces la data aceea, plus Rodica Ojog Brașoveanu, plus Agatha Christie. Mi se pare că este și poate fi o meserie
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
ajungea pe băncile școlii de securitate. Ofițerului cadrist de la Securitatea Iași nu i-a fost deloc greu să mă convingă a accepta înscrierea la examenul de admitere în Școala militară de ofițeri activi de securitate Băneasa. Citisem mai toate romanele polițiste și văzusem foarte multe filme pe profil din acea perioadă, așa că visam, asemenea multor tineri de vârsta mea, să ajung securist și să mă confrunt cu spionii. Deoarece eram convins că Securitatea nu se ocupa de nimic altceva. În plus
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
de duzină/Roman de gare, lansat de autorul său, Claude Lelouch, în persoană. Filmul e ca o prăjitură cu mai multe straturi, cu deosebirea că și blatul e bun, nu doar crema sau glazura. La primul nivel e un film polițist, pe urmă, pe măsură ce cobori, e tot mai serios, firele intrigii ramificându-se și răsucindu-se dinspre realitate spre ficțiune și invers. Filmul are și un umor de bună calitate, și niște actori foarte OK, dintre care cea mai pregnantă e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
oricui. Atmosfera Războiului Rece a inculcat adânc anumite presupoziții în ideologiile politice și modul de auto-percepere de ambele părți ale Cortinei de Fier, ca și în viețile noastre de zi cu zi (să ne gândim la toate filmele și romanele polițiste). Aceste presupuneri ca cele privind superioritatea formelor politice, economice și culturale occidentale trebuie scoase la lumină prin producerea cunoașterii istoriei mondiale recente. În acest sens, merită încă să studiem aceste țări, pentru că prin ele vom învăța despre noi, în mod
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
care principalele rămîneau Völkischer Beobachter și Angriff. VI. Începuturile presei sovietice De la nașterea sa, în 1703, presa rusă nu a cunoscut niciodată libertatea. Regimul țarist a exercitat întotdeauna o tutelă severă asupra presei: controlul întreprinderilor, cenzură amănunțită a conținutului, supravegherea polițistă a ziariștilor. De-abia în 1905 a fost abandonat, în principiu, sistemul autorizării prealabile. În 1913, alături de oficiala Gazeta de Saint-Petersburg, ce exista încă de pe vremea lui Petru cel Mare, de Timpuri noi, organ al înaltei societăți ruse și singura
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
mine mă interesează mult mai mult, în momentul de față, universul.www., căruia eu i-am spus „velvet freedom“. Mai e trecutul interesant în vreun fel pentru dumneavoastră? De exemplu, vă interesează serialele din ziare despre foștii securiști? Fostele romane polițiste din trecut s-au transformat în astfel de seriale apărute în tot felul de ziare; nu cred că mai are rost după atâția ani să o tot ținem așa, otova, cu ideea asta. Ne întoarcem la concepțiile comuniștilor, când imediat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
W. Disney Production (1 262), J. Verne (992), E. Blyton (733), Grimm (633), Andersen (626), London (452), Goscinny (446), Perrault (343), Stevenson (335), A. Lindgren (210), Hergé (192), L. Caroll (189), Tolkien (138). Apoi cel al autorilor anglo-saxoni de romane polițiste sau de aventuri: A. Christie (1 212), A. C. Doyle (375), A. Mac Lean (334), E. Wallace (303), E. S. Gardner (240), P. Highsmith (110), cărora li se adaugă belgianul Simenon (391), norvegianul L. Masterson (222) și francezul G. de Villiers
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
să convertească sugestia sexuală în contemplare a unor forme pure. A considera erotismul și pornografia pe fiecare în ordinea sa înseamnă și să admitem că și unul, și cealaltă au criterii de calitate specifice. Asemeni unui thriller sau unui roman polițist, o operă pornografică poate fi mai mult sau mai puțin reușită. Există un "frumos" pornografic și un "urât" erotic, dacă prin asta înțelegem că poate exista o adecvare mai mult sau mai puțin reușită între text și finalitatea căreia existența
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Loach le-a mărturisit relativ puținilor spectatori care s-au mai putut trezi de dimineață că a învățat devreme cum e cu replicile naturaliste și cum sunt ele asimilate și spuse de către actori. Asta s-a întâmplat la un serial polițist din anii ’60, la care scenariștii scriau replici de genul: „jumătate de propoziție... «da, dar»...«vreau să zic că»...“. „Când au venit actorii să spună aceste replici, le-a fost foarte greu pentru că trebuiau să umple în mintea lor cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
post, Claudel încearcă să fixeze condiția umană în circumstanțe dificile, pentru a extrage exact acele situații care ilustrează limita în care e adusă această condiție. Dezvăluirile din laboratorul lui Claudel au continuat: preferă să construiască romanele ca pe niște anchete polițiste, pentru a aduce în altă parte ceea ce el numește „descoperirea binelui și a răului“. Un autor atipic în spațiul francez Philippe Claudel a debutat la 37 de ani, lucru rar în literatura franceză contemporană, și activează deopotrivă în mediul universitar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
radio orientat spre LP) sau „Adult Oriented Rock“ (rock pentru un public adult). În societatea burgheză se răspândeau, printre altele, zvonuri sălbatice despre freaks, care ar fi vărsat butoaie de LSD în stațiile urbane de alimentare cu apă. În serialele polițiste pentru televiziune, de genul Hawaii Five-O, criminalii, dacă nu erau negri sau latino-americani, arătau de cele mai multe ori precum niște hipioți. Și nu fără motiv adepți de extremă dreaptă ai teoriei conspirației vedeau în figura hipiotului un pericol de primă mărime
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
a adolescentului, corelație care devine și mai puternică odată cu înaintarea în vârstă. Studiile experimentale au înregistrat același tip de efect. Liebert și Baron (1972 citat de Baron et al., 1994) au propus unui grup de copii să vadă un film polițist cu multă violență (The Intouchables). Un alt grup a urmărit un film interesant despre un eveniment sportiv non violent. Apoi copii au fost lăsați să se joace unii cu ceilalți. Copiii care urmăriseră filmul violent s-au dovedit a fi
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
căreia violența televizată îi face pe oameni indiferenți la violența cotidiană. Autorii au împărțit un grup de copii cu vârste între 8 și 10 în două. O jumătate de grup a fost lăsată să urmărească un extras dintr-un film polițist cu multe scene de agresivitate fizică, cealaltă jumătate a privit un film fără violență. Apoi experimentatorul a părăsit sala, rugându-i pe copii să nu ridice ochii de pe ecran pentru că va fi difuzată o înregistrare despre un conflict între copiii
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
aceluiași propagandist comunist, susținerea pe care statul sovietic a acordat-o în momentele grele de criză economică celorlalte țări socialiste. Iugoslavia, dimpotrivă, s-a îndepărtat de Moscova, preferând dependența față de „imperialiști”. În atitudinea lor de servilism, „teoreticienii fascizanți ai regimului polițist al lui Tito” au ajuns până la „acuzații mârșave, calomnioase” privitoare la faptul că Uniunea Sovietică „atâta spectrul războiului”, pentru a ține sub ascultare statele din sistemul comunist. Pentru a determina direcția în care se îndreaptă regimul de la Belgrad se face
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
că „forță conducătoare în lupta de eliberare”, iar muncitorii că o „clasa de lumpenproletari, de vagabonzi și de hoți”. Pentru ultimii ani este reclamata editarea a sute de mii de exemplare „dintr-o literatura triviala și bulevardiera, după modelul broșurilor polițiste și al revistelor pornografice americane”. Încă din timpul războiului, comuniștii ar fi început procesul de edificare a proprietății socialiste. Pe de altă parte, în perioada 1945 - 1948, cănd opinia publică își îndreaptă atenția către reformarea țării, „clica lui Tito pregătea
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
propus de guvern, pentru exercițiul 1934-1935, cerând "un singur buget, pentru toate nevoile statului, care să garanteze un control eficace în executarea lui"492. Analizând sumele alocate pentru diferitele ministere, reprezentantul georgiștilor concluziona că se menținea concepția guvernului asupra "statului polițist, birocratic și fiscal", opusă imaginii unui stat democratic și liberal. N. Constantinescu-Bordeni declara că proiectul dezbătut va obține de la partidul său "numai bile negre"493. Aprecieri asemănătoare au fost formulate de deputații georgiști și pentru bugetul pe exercițiul 1935-1936. În
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
toți“; listă amestecată, de la Mitologia lui Popa-Lisseanu (în biblioteca părintelui meu, se aflau și seriile complete de Izvoare ale acestuia, pe care aveam să le conspectez mai târziu) la romanele lui Edgar Wallace: numai în copilărie mi-au plăcut romanele polițiste. Se înțelege că intrau aici și lecturile pentru tineret la modă când eram proaspăt licean, deși tata nu mă încuraja să le practic: Aventurile submarinului Dox, Cei trei cercetași, urmărind însă în secret, cu înflăcărare, fasciculă de fasciculă, Păcatul Denisei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
reamintesc că ne cunoșteam de mult. În clasa a doua de liceu, m-am împrietenit cu un coleg din clasele B, paralele: Petre Hossu, care nutrea aceleași ambiții literare ca și mine. Ne am hotărât să scriem împreună un roman polițist, care să se petreacă în Africa neagră. Eu am propus titlul de Tribul Koi-Koi. Petre Hossu a râs, atrăgându-mi atenția asupra cuvântului românesc „coi“ și a incompatibilității lui literare. Voi fi știut eu că este echivalentul popular a ceea ce
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
personală, mi s-a țintuit undeva în amintire, deși eram copil de școală primară, intrigându-mă. Romanele de capă și spadă, cele de aventuri vitejești ale lui Karl May și altele de aceeași factură nu m-au încântat niciodată (romanele polițiste mă plictisesc de moarte: mai bine citesc în Messiada lui Klopstock!). Dacă e vorba de haiducii români sau de bandiții maghiari din romanele în fascicole ce le sorbeam pe ascuns încă de pe când abia învățasem să citesc, fantezia mea impuberă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lui e neconcludent, rămâne deschis, nerezolvat. Dacă ne încăpățânăm totuși să-l descoperim, găsim un timp populat de eroi derutați, cu istorii derutante. Doctorul din Flaubert's Parrot, pe care Julian Barnes îl pune să-l cerceteze cu aviditate aproape polițistă pe Flaubert, e un om amărât, care a asistat neputincios la moartea soției, o femeie pe care el a iubit-o și care a iubit pe alții. Intervievați, autori ca Graham Swift, David Lodge, Alasdair Gray dau din colț în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cum făceau, în detaliu, Joyce sau Woolf), el nu mai poate părăsi interioritatea. Convenția povestirii realiste (Fielding, Dickens, Galsworthy), la fel ca și principiile ei de structurare (tradiția basmului, cronologia), par acum puerile chiar și cititorului nesofisticat. Până și romanele polițiste de calitate proastă discută acum ce gândește eroul, nu numai ce se petrece cu el. Găsim procedeul jurnalului în George Orwell (1984), Lawrence Durrell (Alexandria Quartet), John Fowles (The Collector). Chiar și acolo unde convenția jurnalului nu e prezentă ca
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]