10,542 matches
-
iubitele sale proaste că așa Îi spunea Mamaia, Didiței: Fa, ce să mă mai fac cu tine că ești proastă ca o curcă, vai! am avut două fete ca două flori... De cealaltă fată, Zânița, În asemenea situații Ochenoaia nu pomenea nimic, știa că abia Împlinise nouăsprezece ani și la vârsta când alte fete se mai și distrau, fata Îpreună cu mama depuneau serioase eforturi, făcând unele sacrificii pentru a oferi giuvaierului o altă mamă, păstrând unitatea familiei. Întradevăr, Va -Îndemnat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de sezon În verde-Închis sănătos, așa cum stă bine unor dealuri care se respectă și care sunt respectate de răzășimea moldavă, harnică și mult iubitoare a pământului sfânt dăruit de strămoși, slăviții domni ai Moldovei, pe care nu uită să-i pomenească la slujbe, duminică de duminică și la fiecare sărbătoare creștină. Drept-Înainte, ochii minții deslușeau curgerea -liniștită acum a Siretului, care În miez de vară scăzuse destul de mult, după ce În primăvara trecută -așa cum se Întâmplă din patru În patru ani
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sau „bandă” (așa cum spunea bunica Ileana ori de câte ori una din vestitele formații de fanfară din Valea Mare era „Împăcată” să cânte În sat) I-auzi, vine banta!). Și totuși, În zilele acele de mare supărare, Va observă lipsa unui personaj, des pomenit În casă și nu de bine, Niță! Din fraze scurte și dure, din care numele lipsea cu desăvârșire, copilul Înțelese câte ceva: Bine că s-o dus, neisprăvitul! Să se ducă unde-o dus surdu’ iapa și mutu’ roata, pi pustii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
petrecerile se transformau invariabil În niște trăiri de mare complexitate. În care politica și schimbările din țară și din lume erau depănate și Înțelese total diferit, cum diferite erau interesul și gradul de cunoaștere al fiecărui mesean. În șoaptă erau pomeniți boierii deposedați de marile lor averi, de pământuri, case, conace și titluri nobiliare, de dregătoriile dobândite și erau afirmate, tot În șoaptă, bunătatea și grija cu care Își ajuta oamenii nevoiași din jurul lor, plata lor cinstită pentru cei care munceau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zic cum erau. De ce, muiere? Cu ce a fost vinovată vodca? De la ăla nu vreau decît să-l văd cu mîinile pe piept! Dar ce ți-a făcut, mă rog? Dacă ai ști nu l-ai mai iubi atît. Te pomenești că s-a dat la tine. Cam așa ceva. Cînd zăceai beat ca un porc. Darie devine un arc care n-are prea bine pusă siguranța. Este gata să facă un infarct, sau, mă rog, ceva asemănător. Saveto, nu te juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i al nostru. Este al vostru, dar după ce capăt sculele. Cei doi lasă sacii jos și se pun pe ceartă. Adela vine și ea și taberele se echilibrează. Să împărțim peștele, strigă Adela. L-ai muncit tu? Nenorocita dracului... Vă pomeniți că l-ați muncit voi, calicilor. Copiii s-au trezit și se formează încă două tabere de beligeranți. Lupta a pornit fulgerător cînd Raj a început să tragă sacii în casă. Mai întîi a luat un par în cap Adela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aici, cu șobolanii... Treaba mea! Oamenii stau de vorbă, bondocul scoate un rachiu și îl lămurește cam cît bănet va avea. Ca și cum ai avea un salariu pe 25 de ani de aici încolo. În afară de... Sigur, în afară de apartament. Și mobilat, te pomenești. Sigur, cum altfel? Luat de băutură, Ion acceptă afacerea. Stătea izolat, cocoțat pe deal și în zare vuia orașul, luminat ca în povești. N-a avut curent niciodată și-i era sufletul acru de glod, de singurătate, de mizerie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și eu cum pot. Stați singură? Da. Soțul a murit acum doi ani într-un accident. Îmi pare tare rău. Sincer vă spun că sînt afectat de necazul dumneavoastră. Bărbatul își aburcă rucsacul și pare gata să plece. Aneta se pomenește vorbind tîmpenii: Dormiți în sat? Cred că da. Puteți dormi și la mine, se trezește Aneta vorbind. Aș fi încîntat, dar... Poftiți, intrați. Puteți face și o baie. În mintea sa Aneta se înjură, își atribuie toate jignirile speciale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
asta? Este sfîrșitul lumii? Dar chiar dacă ar fi adevărat, ce mare scofală ar fi? Știi cum este lumea, bîrfește pe la colțuri... Dar bîrfească naibii pe unde vrea, sîntem maturi, liberi, facem ce vrem, nu? Dar dacă aud și elevii... Te pomenești că vor roși de rușine... Nu ei, noi, adică... eu. Georgeta conversează cu ea însăși, vădit enervată: Doamne, ce mototol! Oare are toate cele? Trebuie să aibă o hibă. Auzi, holtei la cincizeci de ani și atît de... S-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Atunci îmbrac o cămașă de a ta. Nebuna chiar așa face și cămașa parcă era un halat mai scurt. Dar ce mai foșcoteau toate cele pe sub cămașa lui! Îmbracă și tu ceva lejer, îndeamnă ispita nebunatică. Eu mă jenez... Te pomenești că ești virgin... Cam... da. Surprinsă rău, Geta își dă seama că trebuie să schimbe metoda și să adopte tactica pașilor mici. Sîmbătă și duminică Geta a încercat cu hîț la deal, hîț la vale, dar rezultatul a fost nul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o furtună de zgomote spintecă pașii. Nici o diferență între două tăceri, indiferent unde se întâmplă. Bă, dacă scoți un sunet, îți sucesc gâtul ca la hulub. Gura! am spus! Dumnezeii mă-ti de curvă, tremuri ca câinele la injecție! Te pomenești că ești încă flăcău. Hai, nu te sclifosi atâta, jos nădragii, dar mai repede, că îmi moare pula la intrare când te vede cât de bicisnic ești. Hai, nu te sclifosi, jos nădragii am spus! Nu fi prost, ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să mă cerți. Miluiește-mă, Doamne, că sunt neputincios, vindecă-mă, Doamne, că s-au desfăcut oasele mele și sufletul meu s-a înspăimântat foarte, mântuiește-mă pentru mare mila Ta, că nu este moarte în cel care te va pomeni pe tine și în iad se va duce cel ce nu ți se va mărturisi Ție. Depărtați-vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele, auzit-a Domnul cererea mea, Domnul a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unul pe care aș vrea să-l amintesc. Alexandru VI n-a făcut niciodată altceva și nici nu s-a gîndit la altceva decît să-i înșele pe oameni și a găsit totdeauna oameni potriviți. Și nu s-a mai pomenit un altul la fel, care să-ți afirme un lucru cu mai multă siguranță și să ți-l întărească cu mai multe jurăminte și care apoi să se țină mai puțin de cuvînt; cu toate acestea, vicleniile i-au reușit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de bere ne-au mai trezit. Dacă la Întoarcerea În internat ne-ar fi prins că mirosim suspect, nu mai călcam noi pe străzile Clujului pînă la sfîrșit de trimestru. Consemnul de a nu părăsi incinta liceului de care am pomenit mai sus Îl Încasasem pentru că intervenisem În sprijinul unui coleg, Îi susținusem cauza. Băiatul protestase Împotriva absenței cănilor cu apă de la masă, iar profesorul de serviciu Îl trimisese la cana de tablă legată cu sîrmă de robinetul singurei chiuvete din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
primar, dar la Terebești, co mu nă de care aparținea, spre bucuria bătrînilor, și așezarea lor strămoșească Pișcari, satul cu minunea. În zilele de lucru, acasă rămîneam nepoții și bunicii. Iar Într-o astfel de miercuri sau joi, ne-am pomenit cu vizita 85 Între Sfatul Popular și miliție unei femei foarte vorbărețe și a unui domn. Nu cred ca Lia să fi fost prin preajmă, doar cei bătrîni și cu mine i-am Întîmpinat. Musafira, o consăteană de-a lor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cea Sfîntă. Nici de la mama Floare nu-mi amintesc vreo Întîmplare cu Minunea. Numai milițianului din Rătești, ca să-l mai pună un pic la fiert, i-o Întorsese că o văzuse de bună seamă pe Precista, dar nouă nu ne pomenise niciodată de asta. Dacă i s-ar fi Înfățișat aievea, să tot asculți la povești! Cum s-a uitat Maria numai la ea, cum i-a Încredințat niște taine, șoptindu-i că va veni o vreme cînd... Că se va
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spulbere din scînteile și lucirile ce i se arătau Floarei la orice drum și la orice Înserare. Că vedeți voi, ne povestea ea În odaia despărțită doar de un perete de postul de miliție din Rătești, În America, n-am pomenit de strîgă nici geană, nici sprînceană, da’ p-aci, Îi plin de tălpile lor În tăt locu’... — Și pe la noi prin grădină? Întreba Lia. — Și p-acolo. Iar hierofania din 1953 nu putea fi decît feminină, cu o lumină dintr-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lor În tăt locu’... — Și pe la noi prin grădină? Întreba Lia. — Și p-acolo. Iar hierofania din 1953 nu putea fi decît feminină, cu o lumină dintr-o zare Într-alta a feminității, din apus la răsărit, căci Floare nu pomenea niciodată de strigoi, ci doar de strigi. Numai muierile erau În stare de tot felul de prefaceri și de rătăciri pe fața lumii noaptea ori pe scăpătat, cînd tărîmul de jos suie prea mult, pînă unde nu-i e Îngăduit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de acu’ Încolo lumea va trăi mai mult cu țiței decît cu pîine! — D-apoi, Dumnezeu știe, că io, domn inginer, Îs făcut să fiu cu ce-i deasupra pămîntului, nu cu ce-i sub el! Au fost Împroprietăriți și Pomenii În satul lor, În 1924, au mai cumpărat cîte ceva din cîștigurile de la București și din petrol, iar după altă chiverniseală n-au mai alergat. Se apropiau de acum de patruzeci de ani. Copiii lor, născuți pe două continente, Îi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a confec ționat o proteză din acrilat. La sfatul lui, am renunțat la artificiul cu irisul albastru și am acceptat unul căprui, mai potrivit cu nuanța incertă a scleroticii globului din dreapta. Și astfel, după un răstimp pe care tocmai l-am pomenit de trei ori, jocul de-a ochii albaștri cu Eva, Lia și Erica s-a Încheiat. Aștept acum ca, dincolo de linia orizontului, vederea mea să devină ideală, iar irișii să capete culoarea cerului Înalt de vară din lumea asta pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
economic. Atitudinea lui Isus intra în rezonanță cu atitudinea critică a aristocrației galileene față de stăpânii de la Ierusalim, din Iudeea. * Maria Magdalena este apoi amintită la răstignire. Mi se pare interesantă și necesară compararea listelor furnizate de evangheliști. Matei (27,55-56) pomenește următoarele nume: Maria Magdalena, pe primul loc, Maria, mama lui Iacob și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedeu. El precizează că toate l-au însoțit pe Isus tocmai din Galilea, „ca să-l slujească”. Marcu (15,40-41) amintește numele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lângă cruce”, para toi stauroi tou Iesous. La rându-i, el propune o altă listă de personaje feminine: Maria, mama lui Isus, sora ei, Maria lui Klopa, și Maria Magdalena. Episodul se pretează interpretărilor multiple, fiindcă Ioan însuși nu este pomenit nominal. Voi reveni în partea a doua asupra chestiunii identificării (imposibile, după mine) a „ucenicului iubit”. Curios și interesant, spuneam, mi se pare faptul că nu există două enumerări, din cele patru, care să coincidă: la fiecare evanghelist apare cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
preda autorităților. Urmează un scurtcircuit în trama romanului și, brusc, ajungem în 1981, când Iuda reapare întruchipat de mercenarul Ali Agça, care încearcă să-l ucidă pe Ioan Paul al II-lea. Nu pot încheia acest scurt periplu fără a pomeni de superbul roman al lui Kazantzakis, care a inspirat filmul lui Scorsese Ultima ispitire a lui Isus24. „Ultima ispitire” vine tocmai de la Maria Magdalena, ucenica preaiubită. În timpul agoniei de pe cruce, Isus cade pradă îndoielii: dacă jertfa Sa nu-i decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui au ajuns până la Noe, așa fel încât scrierile care-l aveau drept erou pe Enoh, sau care-i erau atribuite, au putut fi completate cu pasaje atribuite lui Noe”97. Să mai amintesc două lucruri: Cartea lui Enoh este pomenită, prin aluzie, în Noul Testament (Iuda 1,9), iar titlul atribuit lui Isus, de „Fiu al Omului”, trimite la personajul mesianic din secțiunea a doua, „a parabolelor”. * Enoh este un „drept” căruia Dumnezeu, prin îngerii săi, a binevoit să-i reveleze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iar noi am dovedi o mare naivitate căutând o coerență logic-argumentativă într-un „discurs” de tip metonimic și paratactit. Apocalipsele nu sunt altceva decât poeme, am zice astăzi, „științifico-fantastice” cu încărcătură psihic-teologică profundă. În viziunea lui Enoh este intercalată, așa cum pomeneam adineaori, o altă viziune, independentă la origine: cea a lui Noe (cap. LX și urm.). Astfel se punctează încă o dată ideea identității între Judecata de Apoi și potopul suferit de pământenii nelegiuiți. Înainte de începerea ploilor, Noe primește o revelație din partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]