2,423 matches
-
dat poruncă jupâniței mele ca să dea din averea mea și un sat și un sălaș de țigani... Iar cneaghina lui Lucoci s-a sculat ca să dea din averea ce are de la Dumnezeu, bani și mărfuri, pentru păcatul său, veșnica lui pomenire, a dat: 3000 de aspri, și 4 boi, și 10 vaci, și 100 oi, și 6 iepe, și 10 porci, și 1000 de aspri pentru pomeni, și o trăsură cu doi cai și cu așternut și o cupă de argint
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care este în hotarul târgului Iași, care iaz a fost făcut de Radul voievod”. E lăudabil faptul că recunoaște opera predecesorului său. Chiar mai mult, el spune: „Iar rugătorii noștri, călugării de la sfânta mănăstire să roage pe milostivul Dumnezeu pentru pomenire și pentru iertarea păcatelor lui Radul voievod și să-l scrie în sfântul, marele și dumnezeiescul pomelnic; de asemenea să roage pe Dumnezeu pentru bună sănătatea și pacea domniei mele”. Îmi place vorba lui vodă, sfințite. Cum văd, îl iubești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dat nici o para să-l îngrop și fiind și eu și neavând nici o putere, am căzut cu lacrămi la părintele egumenul să-și facă pomană să rădice pe mort cu cheltuiala sfinții sale și să rămâie dugheana la mănăstire pentru pomenirea sufletelor lor... Iar părintele egumenul ș-au făcut pomană și au cheltuit treizeci și unul lei și doozeci de parale. Și am dat acest zapis locului și toate scrisorile ce am avut ca să stăpânească mănăstirea... 1788 ianuarie 28”. Bătrânul m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am să amintesc ce scria pe acea piatră: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului duh. Binevoi robul lui Dumnezeu panul Iurie Danco și zidi acest templu, spre ruga Arhistratigului Mihail și Gavriil și celorlalte puteri netrupești, și spre pomenirea sie și părinților sei și pentru toți reposații; și sa săvârșit în zilele Evseviosului Ioan Petru Voievod (Rareș), în anul 7049, luna iulie, 30 zile (1541)” Această biserică și-a trăit zilele timp de 160 de ani ca biserică pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să primească „o căzătură de casă” ce se află pe locul mănăstirii. Nici niște țigani robi nu strică la sfânta mănăstire, fiule. Asta o aflăm dintr-un zapis întocmit la 5 decembrie 1758 (7267), unde găsim că Bălașa vistierniceasa, pentru „pomenire vecinică pentru sufletul răposatulului dumisale Aristarho vistiernic și a pomenirii noastre, căutat-am dintr-ai noștri drepți șerbi țigani și am dat pe Lupul țigan ferar,... și cu țiganca lui, anume Gherghina țigancă”. Din câte se vede dintr-o carte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
locul mănăstirii. Nici niște țigani robi nu strică la sfânta mănăstire, fiule. Asta o aflăm dintr-un zapis întocmit la 5 decembrie 1758 (7267), unde găsim că Bălașa vistierniceasa, pentru „pomenire vecinică pentru sufletul răposatulului dumisale Aristarho vistiernic și a pomenirii noastre, căutat-am dintr-ai noștri drepți șerbi țigani și am dat pe Lupul țigan ferar,... și cu țiganca lui, anume Gherghina țigancă”. Din câte se vede dintr-o carte de confirmare dată de Ioan Theodor Calimah voievod la 3
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fac cu ele, e-n engleză! De unde le avea Victor? Mama-Casandra, care le știe pe toate, zice că le-a adunat din camera de la Hotel Nord, Împreună cu valiza cu fermoarul rupt a lui Traian. Traian al nostru, Traian Manu. * La pomenirea de trei luni a lui Buni m-am gândit prima oară la el, știam de la nea Victor că În vară o să vină și m-am gândit că oricum pentru Buni vine prea târziu, odată l-am auzit la Europa Liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de trup! Spre Îngeri ridică ochii, dar Îngerii... Am Încercat iar să mi-o amintesc pe Buni, așa cum era ea, Împreună cu noi, dar În secunda aceea mi-era prea frig și nu mi-am amintit nimic. De fapt, atunci, la pomenirea de trei luni a lui Buni, m-am gândit prima oară la el, la Traian al nostru, de atunci am Început să-l aștept. Deși mai corect ar fi dacă aș spune că am Început să-l aștept de când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Mai interesate! — Victor ținea să-i facem acum, cu Traian, un parastas, dar n-a primit aprobare de la profesorul Stan. — Să vedem dacă Traian Întreabă de Buni! Dacă se duce la biserică, dacă Încearcă să afle cine i-a făcut pomenirile. — Să vedem dacă scoate portofelul! — Dincolo, la ei, nu sunt parastase! Îi arde și-i ține Într-o urnă pe șemineu! — Ferește-mă, Doamne! — Din propria mea experiență vă mărturisesc că dacă Buni a vorbit atât de des de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
i s-au mai flexat genunchii, umerii, gâtul, coatele, cât de mult a mai Îmbătrânit Buni față de ultima oară când a mai suportat, fără măcar să observe, o examinare publică similară, În cadrul legal și banal constituit al unui botez/al unei pomeniri. Nu suntem În măsură să precizăm data/locul/motivul precedentei Întruniri de familie Întrucât cronica devotatului nostru Daniel a fost distrusă din neglijența ori reaua-voință a autorității tutelare materne, Pisăloaga Casandra. * Deși cronicarul Daniel s-ar fi Întors, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
iese din vamă We still have dreams, aș putea să pun, și Don’t be so shy, lui Mihnea nu Îi plăceau Scorpions, cum Îmi plac mie, dar nu vreau să mă gândesc iar la Mihnea, nici la slujba de pomenire a lui Buni, mai bine să revin la oile noastre, care, să fi avut cu adevărat nas, l-ar fi mirosit pe Traian al nostru Încă de când mai orbecăia prin vamă, Împreună cu cei veniți de la muncă de Afară, din Libia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Tot așa alerga și în copilărie, când tatăl ei, boierul Dudescu, o striga din curte: „Hai, fata tatei, vino degrabă, că se sting focurile!”. Era un obicei. În zorii zilei de 9 martie, înainte de a gusta din mucenicii pregătiți pentru pomenirea celor patruzeci de martiri creștini din Sevastia, săreau toți ai casei peste focuri. Din păcate, copilăria ei durase puțin. Rămăsese orfană, se măritase cu Alecu și, cât timp fusese împreună cu soțul ei, aproape că uitase de acest obicei. El nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
altele, locuitorii celor două principate încă nu aflaseră. Își duceau mai departe viețile, fără să realizeze că tocmai dispărea o lume și se prefigura alta. De ziua Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, oamenii se aflau în biserici pentru slujba de pomenire. Sărutau icoanele, îngenuncheau, băteau mătănii pentru sănătate, înțelegere și prosperitate, atrăgând în final atenția sfântului și asupra dușmanului știut sau neștiut, văzut sau nevăzut. „Și dă-i, Preasfinte, pe măsura greșelilor, a păcatelor și a trufiei sale fără margini: boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Lângă el, o doamnă între două vârste, distinsă. Îi puteam vedea profilul și îmi dădeam seama că era impresionată de funeraliile Seniorului. Toată masa aceea de suflete vibra în consonanță cu glasurile severe ale slujitorului Domnului, intonând baritonal „în veci pomenirea lui”. În mod ciudat, senzația era că Seniorul revenise în mintea poporului nu atât prin activitatea sa politică de după Revoluție, cât prin moartea-i discretă. Probabil datorită acestui fapt ne aflam toți acolo - să vedem cum moartea poate fi momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acestui fapt ne aflam toți acolo - să vedem cum moartea poate fi momentul de glorie al unei vieți. Probabil, nu sigur. Paltonul muștar din fața mea se înclină spre doamna distinsă și îi spuse destul de tare, pentru a coperi cântarea de pomenire: am la Predeal o vilă cu unșpe camere. Încălzire centrală, faianță și gresie spaniolă. Își împreună degetele ca pentru a-și face cruce și le pupă în vârf: iese o pensiune țuț! Companioana lui doar îl aproba prin scuturări lejere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sicriului. Parcă și mirosul emanat de mort era tot unul de lumânare, dar de lumânare adevărată, de ceară, iar nu de parafină. În cele din urmă începu și slujba oficiată de bătrânii colegi ai Bunicului. Și, în timp ce cântau În veci pomenirea lui, fetele răposatului, preotese și ele, îi lipeau lumânărele de jur-împrejurul sicriului, chiar pe buza scândurii. Patriarhul, din interiorul dreptunghiului de lumină, zâmbea în somn. A treia zi veniră cu toți: rude, prieteni, vecini să-l conducă pe ultimul drum. Doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țârcovnicului, doi cerșetori intrară în alai - să nu fie ceremonia prea sărăcăcioasă. În următoarea răspântie se opriră iarăși, complet pierduți prin noianul de cruci. Cristina sugeră o cărare buruienoasă; preotul se lansă cu disperare în direcția indicată. Acum mormăia veșnica pomenire cu parfum de Ionel, Ionelule, nu mai bea băiatule. După vreo douăzeci de metri prin scheletele de brusture și ștevie, care le ajungeau până la brâu, se găsiră brusc pe buza gropii. Doi indivizi beți criță se izmeniră plângăcioși înspre sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dinspre uliță, alcătuiau un decor funerar parcă înadins pregătit. În odăjdiile noi, preotul spân, cu bărbuța speriată, citea și cânta, și ridica mereu ochii spre cerul albastru pe care nourași albi, ca niște șiraguri de îngeri, se întreceau să asculte pomenirea morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și totuși alinător. Glasul acesta se suia în văzduh ca o dâră de fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ridice, cu băgare de seamă, lespedea și pe urmă sa o așeze la loc cum a fost. Alți oameni de-ai curții trebuiră să dea ajutor celor trei, coșciugurile fiind prea grele. Preotul repetă de mai multe ori "veșnica lor pomenire", acompaniat și de mormăielile dascălului, apoi încetă brusc, cu o plecăciune umilă spre Grigore Iuga, care privea cu ochi rătăcitori și fără să facă vreo mișcare. La un semn al logofătului, cei trei oameni se apucară să acopere mormântul. Baloleanu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Brodoceanu. Se spune că tot de la el se trage și numele satului Brodoc. Biserică are ca hram dată de 8 noiembrie, sărbătoarea Arhanghelilor Mihail și Gavril, data în care oamenii merg cu bucate pe care le dau de pomană pentru pomenirea morților și sănătatea celor vii. Actualul părinte, Ciprian Lungu ne-a mărturisit că din ce in ce mai puțini tineri merg la Biserică. Pentru a ne convinge că Biserică este liniștea sufletelor, părintele ne-a spus: “ Biserică este răsplătitorul păcii, potolitorul gândurilor rele; face
BISERICA ARHANGHELILOR MIHAIL ŞI GAVRIL - Sat Brodoc. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2086]
-
îmbătrânesc și nu mai știu / cine-i din noi - tu sau eu - părăsita comoară... Iar drumul cel de voroave / drumul cel de ecouri i-a pus căpătâi / celui mereu-peregrin / cu trupul și sufletul lui rătăcite pe-o zare... O neîncetată pomenire și, în același timp, un elogiu al Atoatefăcătorului se remarcă peste tot: chip și braț / le-ai dat fiicelor apei / să umble noaptea-n câmpii... De altfel, femeile de apă, fiicele apei sunt duhuri care stăpânesc lumea lui Florentin Popescu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pînă cînd va veni Împărăția lui Dumnezeu." 19. Apoi a luat pîine și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frînt-o, și le-a dat-o, zicînd: "Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea." 20. Tot astfel, după ce au mîncat, a luat paharul și li l-a dat, zicînd: "Acest pahar este legămîntul cel nou făcut în sîngele Meu, care se varsă pentru voi." 21. "Dar iată că mîna vînzătorului Meu este cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
despre care am pomenit: “De aceea, rugătorii noștri călugării care vor locui... în această... sfântă mănăstire Galata să socotească despre venitul care vine într-un an de la toate satele și viile și stupii, să fie călugărilor pentru hrană și pentru pomenirea ctitorilor... Iar ce va rămâne mai mult din acel venit, din acel an, să aibă a-l strânge și a-l vinde egumenul... și să facă bani, însă toate cu știrea și cu scrisoarea părintelui,... chir mitropolitul Sucevii, și să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
hotarele Ierusalimului”. ― Acum urmează o parte care nu prea-i călugărească, fiule. Ascult-o numai: “Iar acești sfinți și cinstiți părinți, care trăiesc în acele locuri sfinte, să mă pomenească la sfântul jertfelnic și în fiecare an să-mi facă pomenire în ziua Sfântului Vasile cel Mare, la 1 ianuarie, din an în an; și părinților mei, Ignatie Tescanul, și soției lui, Anghelina, și fiicei lor Anesia, și acestora să le facă pomenire la 17 ianuarie, în ziua Sfântului Antonie cel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
jertfelnic și în fiecare an să-mi facă pomenire în ziua Sfântului Vasile cel Mare, la 1 ianuarie, din an în an; și părinților mei, Ignatie Tescanul, și soției lui, Anghelina, și fiicei lor Anesia, și acestora să le facă pomenire la 17 ianuarie, în ziua Sfântului Antonie cel Mare, și să le facă seara parastas cu colivă și la trapeză mâncare și băutură, iar dimineața liturghie și colivă și iarăși la trapeză mâncare și băutură”. ― Și spune monahul Gavriil că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]