2,792 matches
-
fost admirabili". O nouă noapte de angoasă, frământări și întrebări fără răspuns. A treia zi, am aflat că Nicolae Ceaușescu, plecat într-o vizită în Nigeria, care trebuia să continue în Spania, s-a întors la București, fără a mai poposi la Madrid. A urmat o nouă comunicare de la Minister. De această dată, se furnizau unele informații în plus, care evidențiau gravitatea situației. Se preciza că nu se solicită ajutoare externe, dar, dacă se oferă, vor fi acceptate. Ceva se schimbase
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
În funcție de acestea, a unei „distribuiri” a celui dispărut Într-un anumit sector al lumii de dincolo. Din cântecele funerare se desprinde o geografie mitică a traseului către „lumea fără dor”, marcată de mai multe puncte de trecere („vămi”): sufletul va poposi la „o fântână lină”, unde se va spăla pe față, curățindu-se de cele trecătoare; va trece pe la vămi păzite de „tâlhari” care trebuie Îmbunați cu bani; va traversa poduri peste râuri de foc, care trebuie stinse cu apa de pe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Pătrunderea lor în Europa a fost în mare măsură datorată hazardului. Pornită inițial în urmărirea hanului Muhammad al Horezmului până în sudul Mării Caspice, armata mongolă condusă de Djebe și Subotai nu s-a mai întors pe același drum, ci a poposit în văile Caucazului, unde a petrecut iarna anului 1220-1221. În acest ținut de margine al Europei, ei au înfruntat rezistența dârză a gruzinilor, apoi, pe versanții nordici ai Caucazului, mongolii au înfruntat coaliția alcătuită din alani și cumani, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
D. Ghica, care plănuia un voiaj în Apus. Cutreierând (octombrie 1838-martie 1839) orașe ca Viena, Milano, Roma, C.-D. capătă gustul drumeției. Cu primul prilej el ia din nou calea străinătății (din iunie 1840 până în ianuarie 1841). Străbate Austria, Germania, poposește la Londra și la Paris, iar de aici, curier într-o familie rusească, pleacă în septembrie 1842 la Petersburg, unde ajunge în februarie 1843. Dându-se drept literat maghiar poliglot, e angajat de un prinț rus ca secretar privat, în
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
apropie mai mult de ficțiune, reportajului propriu-zis i se substituie portretul și dialogul cu un interlocutor devenit personaj literar (femeia frumoasă, bărbatul viteaz, de pildă). Experiența gazetarului e un pretext pentru autorul de proză scurtă. În Iarba iubirii (1989), reporterul-scriitor poposește acasă la Nicolae Labiș sau la Ciprian Porumbescu, face istoria plutăritului, prezintă „cronicile” și casa-muzeu a lui Toader Hrib de la Arbore, descrie ținutul Ostrei, codrii Rădăuților, Cetatea Sucevei, reproduce discuții, conturează portrete. În proza lui B. se regăsesc pitorescul nuanțat
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
de pe Câmpia Libertății. Se votează însă unirea cu Ungaria și B. se întoarce dezamăgit acasă. Urmează zile de zbucium, când, cooptat în comitetul de pacificare, este nevoit, odată cu intrarea trupelor generalului Bem în Sibiu, să ia calea refugiului peste munți. Poposește la Câmpina, unde în iunie 1849 este arestat și dus la închisoarea din Ploiești. Trimis sub escortă în Bucovina, la Cernăuți, este eliberat prin intervenția familiei Hurmuzachi și găzduit la moșia Cernauca, unde își aflaseră azilul și alți revoluționari români
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
tot soiul de adnotări), începând cu Jurnal (1966), apoi Caietele Princepelui, o serie inaugurată în 1972, din care, până în 1981, publicase șapte volume, atestând o tot mai pronunțată fază livrescă a scrisului său. În dramaturgie nu a excelat. După Sfântul, poposește fie în mediul negustoresc interbelic (Să nu-ți faci prăvălie cu scară, din 1959), fie închipuie alegoric o umanitate abstractă (Labyrintul, 1967) sau dramatizează câteva episoade din Groapa. Traseul romanesc al lui B. poartă tot timpul un mesaj insurgent și
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
bătrână, îngenuncheată în fața turlei unei biserici zvârlite printre mormintele unui cimitir fără gard, deschis în sonoritatea firavă a câmpului. A traversat sate pustii cu livezi gemând de fructe prea coapte, care cădeau în iarbă sau se uscau pe crengi. A poposit într-un oraș unde, într-o bună zi, la piață, un precupeț a mutilat un copil care încercase să-i fure un măr. Toți oamenii pe care îi întâlnea păreau că se năpustesc spre un țel necunoscut, asaltând trenurile, strivindu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
emoție pașii ei pe coridor, apoi în bucătărie. Fără a-mi da timp să mă gândesc la gestul meu, m-am dus și am rugat-o să-mi povestească despre Franța tinereții sale. Ca și altădată. Clipele în care tocmai poposisem îmi păreau acum un fel de experimentare a unei ciudate nebunii, frumoase și înspăimântătoare totodată. Era imposibil să le neg, căci tot trupul meu le păstra ecoul luminos. Le trăisem aievea! Dar, dintr-un spirit viclean de contradicție, amestec de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un nou sens, o nouă viață... Așa era și cu privirea mea interioară. Deodată, am văzut! Sau, mai degrabă, am simțit cu toată ființa mea legătura luminoasă care unea clipa aceea plină de unduiri irizate de alte clipe în care poposisem altădată: o seară îndepărtată, cu Charlotte, strigătul melancolic al Cucușkăi, apoi dimineața pariziană, învăluită, în imaginația mea, într-o ceață însorită, momentul nocturn de pe plută cu prima mea iubită, când pachebotul uriaș ne dominase trupurile înlănțuite, și serile de veghe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
La aceste vorbe,[...] colonelul Alexandru Cuza a dat mâna prietenește cu moș Ion Roată. În sfârșit,[...] s-a Încuviințat ,,Unirea”, și apoi deputații s-au Întors fiecare la vetrele lor. Peste câțiva ani după aceasta, trecând Cuza-Vodă spre București, a poposit la Agiud, unde l-a Întâmpinat o mulțime de lume, ca pe un domnitor... Și, când colo, un țăran bătrân cade În genunchi dinaintea domnitorului, sărutându-i mâna, cu lacrimile În ochi. He, he ! moș Ion Roată, prietenul și tovarășul
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
de „început de lume”, ci un substitut al acestuia, un arbore consacrat, căutat îndelung, cu o grijă rituală parcă : El a pribegit Și el scobora Pe munte de criș De Criș, de Măcriș, Prin verde brădiș, Mărunt aluniș Și ei poposea La paltin galben, La fântână lină, Mulți voinici s-adună (34, p. 426). Arhaicul obicei de a face „dreaptă judecată” la poalele unui arbore sacru este atestat de documente istorice, etnografice sau folclorice atât în spațiul românesc (3, pp. 67
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
anii copilăriei (Amintiri, 1855), deci dintr-o epocă ante- rioară plecării lui în Elveția (1829), Alecu Russo ne dă următoarele informații prețioase de dendromitologie populară : „Părul din mijlocul satului era odinioară : când divanul unde [se] sfătuia satul, când locul unde poposea voinicelul străin până a nu-și găsi gazdă, când locul giocurilor ale băieților, când spitalul unde zăcea[u] bolnavii nevindecați” (132). Deci spațiului circular de la poalele copacului consacrat din vatra satului i se atribuiau mai multe roluri esențiale : divan de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ai tăi pruncișori (31). B.P. Hasdeu a înregistrat și o altă variantă de cântec funerar „de petrecut”, din același județ Caraș- Severin și cuprinzând aceleași motive bine cunoscute : „mortul să nu ia calea stângă unde joacă tâlhari, ci dreapta, să poposească la fântâna de sub paltin, unde Sf. Maria [în pat sau la o masă de piatră] scrie morții. Doi îngeri scoboară scara, și mortul e suit la Cristos, unde e udat cu vin alb și uită lumea albă” (32, p. 520
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la cingătoare, dar își aminti că ultimele sale confruntări cu frații se soldaseră cu mai mulți morți decât ar fi fost necesar. Ceva îi semnaliza însă că lucrurile care se petreceau acolo nu erau în regulă. O rază de lună poposi pe chipul chinuit al femeii care aproape că nu mai putea respira și îi întări convingerea că nu asista nicicum la o partidă oarecare de sex, ci la un viol. ― Femeia asta este de acord cu ce faceți? întrebă Rim
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
asta și se întreba dacă era înnăscută sau dacă o dobândise în timpul lungilor săi ani de domnie. - Airam, te rog să mai rămâi... îngăimă Abatele. Femeia se conformă, așezîndu-se în genunchi lângă fotoliul adânc. Când ușa se închise, degetele ei poposiseră în părul lung și alb al bătrânului, netezindu-l cu gingășie. - Îmi pare rău, Rade. N-am vrut... Cu multă greutate, Abatele își ridică mâna stângă și-și așeză un deget pe buzele ei. - A fost o coincidență. Un semn
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
În realitate, date fiind valoarea școlilor de științe exacte din cele două țări, importanța pe care China și India o acordă formării tinerilor cu predilecție în domeniul științelor exacte, proporția acestor creiere este mai mare. Și nu este întâmplător unde poposesc asemenea creiere și pentru cine produc. 3. "China nu este noua Japonie" Marea performanță a Chinei este că a înfăptuit aceste transformări în condiții de stabilitate economică și socială. Ceea ce impresionează cu adevărat în evoluția recentă a Chinei este că
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
Regatul burbonic, apoi Italia piemonteză, apoi cea fascistă, pe urmă Italia actuală, fără soluție de continuitate). Or, tocmai această lume țărănească nelimitată, prenațională și preindustrială, care a supraviețuit până acum câțiva ani, este cea pe care o regret (nu întâmplător, poposesc cât mai mult timp posibil în țările din lumea a treia, unde ea încă supraviețuiește, deși chiar și aceste zone intră acum în orbita așa-zisei Dezvoltări). Oamenii din acest univers nu trăiau o vârstă de aur, după cum nu aveau
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Turk. Comprising Adventures of Travel in Eastern Europe and Western Asia, New York, 1857. Efectuând, în vara celui de al doilea an al conflictului din orientul european o călătorie de la Viena - unde își făcuse studiile de medicină - la Constantinopol, el a poposit, la sfârșitul lui august 1854, în București, unde a solicitat protecția consulului englez în Țara Românească, R.G. Colquhoun, în condițiile în care Statele Unite încă nu aveau o reprezentanță consulară în Principate. În casa acestuia a avut șansa să-l cunoască
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pătruns în rapoartele diplomaților acreditați la Budapesta, București, Belgrad, Praga, Paris, Londra, Roma și alte capitale europene, găsindu-și loc uneori chiar în paginile gazetelor din diverse țări și în dezbaterile parlamentare din Ungaria și România. Inevitabil, zvonurile respective au poposit și în diferite memorii, jurnale și alte texte cu tentă autobiografică. Istoricii nu puteau rămâne indiferenți la aceste lucruri, însă în calea unei abordări sistematice a subiectului existau - și există încă - câteva obstacole ce păreau inhibitorii sau de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu limitări tot mai pronunțate după transferarea periodicului la București. Alături de majoritatea colaboratorilor inițiali, mai scriu, între alții, Demostene Botez, Emanoil Bucuța, Ion Pillat, Al. O. Teodoreanu, Al. Busuioceanu, Al. Davila, Gib I. Mihăescu, Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, G. Bogdan-Duică. Poposesc în paginile revistei și Ion Vinea, Al. A. Philippide, Perpessicius. Alți scriitori precum Tudor Arghezi, G. Bacovia, Camil Petrescu trec pe aici doar meteoric. Oricum, eclectismul e principiul călăuzitor al redacției și, la rubrica „Cronica măruntă” din al doilea număr
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
prin nota caracteristică a limbajului, prin gestul și atitudinea grăitoare. Nu lipsesc motivele romantice consacrate - răpirea frumoasei Ileana Golfineanu de arnăuții lui Pervanoglu, goana haiducului care trece Oltul călare într-o noapte sfâșiată de fulgere. Rezolvarea tensiunii e amânată, eroul poposește într-o insulă de liniște paradisiacă, în case de pe malul Oltului, lângă Drăgășani. Episodic apare și Tudor Vladimirescu, fie în povestirile altor personaje, fie alături de haiducul Jianu, provocând o febră încărcată de așteptări și premoniții. Este vizibilă atitudinea sămănătoristă, idilizarea
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
după Shakespeare de Charles și Mary Lamb. Tot în volum a dat versiuni corecte, adesea inspirate, după versurile lui Robert Burns, după Cain de Byron (1925) și după Dora de Alfred Tennyson. S-a încumetat să traducă din Chaucer (1922), poposind apoi asupra unor scriitori din secolul al XVII-lea, ca Robert Herrick, al XVIII-lea, precum Oliver Goldsmith, J. Gary, Jonathan Swift, și din secolul al XIX-lea, precum Walter Scott, James Thomson, Elisabeth Barrett-Browning, Thomas Percy, William Wordsworth și
GRIMM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
François Mauriac, Georges Duhamel și Léon-Paul Fargue, precum și cele rămase în periodice, din Philippe Soupault, Valery Larbaud, Maurice Maeterlinck, Guillaume Apollinaire, marchează afinitățile cu unele voci din poezia contemporană. Firesc, traducătorul le va căuta și în secolul al XIX-lea, poposind mai îndelung la poemele lui E.A. Poe, din care va transpune, aspirând să păstreze nu doar sensul, ci și ritmul și construcția originale. Versiunea editată în volum e prefațată de un studiu asupra liricii romanticului american, care poate fi văzut
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
Între timp, învățătura hasidică se răspândește din Moldova în Polonia, Ungaria, Rusia. Descendent el însuși al acestor admori (conducători spirituali ai obștii hasidice), L.-L. oferă cititorilor de limbă română posibilitatea de a evada din capcanele uscăciunii științifice, pentru a poposi în lumea fabuloasă a unei cronici vechi de două sute de ani despre cei patru sute de rabini mitologici (secolele al XVIII-lea și al XIX-lea). Ei aveau castele și „scaun” la Chișinău, Iași și Sadagura, precum Rabi Israel Friedman care
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]