4,442 matches
-
Așadar, prin mecanismele de reducție fenomenologică se devoalează „lumea” poetului, concentrată în jurul unor arhetipuri, ale căror semnificații simbolice transcend realitatea empirică, coborând în profunzimile sensurilor spirituale. Așa ar fi, de pildă, ființele misterioase, expresii simbolice ale unui indicibil dublu, ce populează poezia lui Eminescu (călătorul, strigoiul, demonul, titanul, geniul) sau metaforele simbolice ori miturile, cu întreaga lor încărcătură imaginativă și de semnificație, unde are loc - cum precizează exegetul - „procesul deschis al disocierii și reasocierii imaginii cu ideea, în limbajul poetic”. Mitul
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
Luva, Petre Malcoci. T. debutează în 1940 cu Poem în leopardă, editat într-un exemplar unic, „ilustrat cu harta Leopardiei și cu un mare număr de stilamancii”, lung poem cosmogonic-suprarealist, reeditat abia în 1984. Poemul creează un spațiu imaginar mitic-absurd, populat de personaje și obiecte tipice, precum Elentara, leoparzii și vehiculele leopardice. Limbajul are forță, o extraordinară inventivitate, dar și exuberanța bravadei lingvistice sau a insolitării imaginii: „leoparzii în vârstă de aproximativ 50 de ani își încarcă sexul ca pe o
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
pâlpâie ceva/ fregatele cum ies cu puntea de ametiste plină/ și-au împlântat catargele-ntr-o stea.// Privesc cu ochii mari, deschiși,/ ca margaretele ce și-au trimis prin păsări/ staminele la înălțimi”. Cel mai adesea însă, mitologia personală e populată de imagini ale degradării acestor simboluri axiale, într-un ev uniformizant, care refuză puritatea himericului și sacrul. De aceea, postura reprezentativă a artistului este cea de solitar și înstrăinat: „N-am bănuit că târziul a venit, /că sunt singurul de la
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
prelungire automată a stilurilor modernității), o lirică la persoana întâi singular, care recuperează miturile (Orfeu, Amfion, Galateea ș.a.) și inventează altele, legate de tema răsăritului și a luminii, a zborului, a privirii, a timpului suspendat și a aerului, care se populează, sub influența unei imaginații euforice, de fantasme neînchipuite până atunci. Toate pătrund în poem și prefigurează o poetică a transparenței și a zborului. Nu scapă neobservată extraordinara notă ludică, plăcerea de a combina vorbele, de a suci limbajul și a
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
-o sau i-a dat, de cele mai multe ori, un caracter epic și moral. S. reinventează, s-ar putea spune, acest motiv esențial și etern în poezie, asociindu-i nuanțe trase din lecturi sau imaginând altele. Dominant se arată, în poeme populate de zeițe ale aerului, sentimentul de jubilație, frecventă este frenezia solară. Lumea din afară e văzută în oglinda diafanului, sufletul pare sorbit de „vârtejuri diafane”, vertebrele trupului tânăr luminează ca niște faruri cosmice și, pe aceste câmpii aeriene, îndrăgostiții aleargă
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
aș săruta talpa piciorului / nu-i așa că ai șchiopăta puțin după aceea / de teamă să nu-mi strivești sărutul?”. Cum se vede, S. cultivă, în tradiția lui Eminescu, serafismul și, în consens cu poeții mai noi, redefinește mitologia orfismului. O populează, înainte de orice, cu vedeniile și cu jubilațiile sale de om tânăr. Cu 11 elegii lirica lui intră în faza reflexivă, conceptualizantă și intră primejdios în chiar inima metafizicului. O metafizică a poeziei, cum zice Marcel Raymond, nu a filosofiei. O
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
-l știe pe Da./ Însă el, care știe totul, / la Nu și la Da are foile rupte”), apoi poemul se desface spre alte subiecte (criza de contemplare, criza de timp), iar limbajul devine mai puțin solemn și enigmatic. Elegiile se populează, repede și imprevizibil, de simbolurile creației și dramele cunoașterii, apoi de „bolile” celui care gândește cu vederea, dar mai ales de speculațiile unui Orfeu care vrea să înțeleagă chiar și neînțelegerea. O poezie dificilă, provocatoare, pe alocuri ermetică, programatic ermetică
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
ilustrat cu fotografii ale scriitorului, precum și cu desene, unele inedite, semnate de S. Perahim, Victor Brauner, M. Blecher, Constantin Brâncuși, dar și de interlocutor. În fine, Mica prăvălie cu orori (1997) este o culegere de proze scurte, subintitulate „11 romane”, populate de personaje misterioase: vagi informatori, aristocrați decadenți, adolescenți rebeli, cupluri în destrămare etc. Stilistica tranșantă alternează cu ambiguitatea poetică, cu sugestia nostalgică sau cu notații ce definesc o feminitate discretă. Sunt surprinse evenimente politice, sunt restituite revelații asupra unor personaje
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
aspecte spectrale, tinde să se transforme la tot pasul într-o uriașă mistificare. Recurgând la procedeele cele mai diverse, de la hiperrealism la viziunea onirică și la amestecarea deliberată a ficțiunii în realitate, ca în secvențele în care spațiul real e populat de imagini preluate din cărțile precedente ale scriitorului, Dumitru Țepeneag procedează la o permanentă deconstrucție a universului exterior, ce își dezvăluie la tot pasul în felul acesta precaritatea nu numai în plan moral, ci și ontologic. OCTAVIAN SOVIANY D. Țepeneag
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
când lumea trage dedesubt o linie și începe o viață nouă”. În arca lui Chiril se mai află însă o puzderie de personaje - Puiu Cavadia, Praxiteea, Isac (Sache) Sumbasacu, Comandorul, anticarul Hary Brummer ș.a. -, ce navighează pe o mare grotescă, populată cu bancuri de retardați și lichele. În maniera lui Thomas Mann, atât locatarii arcei, cât și speciile submarine emit judecăți categorice cu privire la orice. Dintre acestea merită reținute reflecțiile lui Hary Brummer, de o luciditate și de un curaj rare chiar
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
1998). Este membră a Societății Culturale Europene și a PEN-Clubului român. I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1984) și Premiul revistei „Manuscriptum” pentru ediția Emil Botta, Scrieri, III (1987). Un spațiu poetic delimitat de favorurile uimirii de sine și populat cu elemente ce susțin încordarea fizică, transferând-o adesea în spiritual. Un spațiu saturat de acvatic și lumini, unde ochiul devine pelerin însetat de propria-i icoană, iar laptele se face glas și umbră. Un spațiu narcisiac, în care sămânța
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
preoții locali ca un trimis al dezmățului. În consecință, el și Antinoghen, „fost știutor de pomelnice și acatiste”, personaj picaresc ce completează și dă sens aventurilor lui Bostan, sunt transformați în măgari. Spațiul rural este reinterpretat într-o manieră amuzantă, populat de personaje cu nume ce se vor comice (Blându, Multea, Ochiosu, Guguștiuc, Gușică, Vasile Părosu Înrăitu) sau de sfinți și zei greci. Textul oferă un amestec reușit de realitate și ficțiune, de călătorii în timp și în spațiu, căruia i
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
o nuanțare psihologică și morală a lumii copilului. În Pantalonia - țara piticilor (1989), compusă cu o fantezie sclipitoare, cu lirism și cu o desfășurare epică rapidă și plină de surprize, dimensiunile spațiului „real” sunt micșorate de două ori, acesta fiind populat cu pitici și cu pui de pitici. Din punctul lor de vedere sunt prezentate dragostea, prietenia, viața, moartea, valorile spirituale și morale. Împreună cu Grigore Vieru, V. este autor al primului Abecedar cu litere latine (1970), după zeci de ani de
VANGHELI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290425_a_291754]
-
Poe. Semnele poziției estetice reformatoare a lui V. se întrevăd la scurtă vreme după ce în 1912, în primele numere din „Simbolul”, autorul plătea, pe urmele lui Albert Samain, Al. T. Stamatiad și Ion Minulescu, un tribut adolescentin recuzitei poetice simboliste, populată de „galere roze-n drum către Cythera”, „palizi matrozi” și „fantastici albatrozi”. Scrisă după numai un an, poezia Tuzla anticipează, în juxtapuneri sincopate și eliptice, o discontinuitate simptomatică pentru devenirea excentrică a omului modern: „Val pal, stâncile arse, / albastrul sat
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
conflicte familiale sau profesionale (Cina cea de taină), de lumea miraculoasă a copilăriei (Goliat), Z. pare mai degrabă un prozator sentimental și melancolic. Schimbarea la față, Noaptea dintâi, Copilul, Mărgăritarul sunt poeme în proză, abordând liric teme majore. Personajele care populează nuvelele sale sunt misterioase, neliniștite sau bântuite de un „absurd grandios”. Însingurarea copilului căruia i-a murit mama, tatăl recăsătorindu-se cu o femeie tânără și frumoasă, dar rece și răutăcioasă, e restituită cu finețe (Căminul). Unele scene anunță viitoare
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
Ion C. Bacalbașa, Eugeniu Carada, Sofia Cocea, Alexandru D. Xenopol ș.a.). Sunt cuprinse, în aceste recuperări, o mulțime de mărturii inedite privind împrejurările apariției, fluctuațiile, fuziunile și metamorfozele unor periodice, cum și informații despre numeroșii redactori și colaboratori care au populat scena „mediatică” a vremii. Personalități cu identitate definită ori figurine de plan secund, campioni ai scrisului zilnic și poligrafi excentrici formează o lume complexă, colorată și fără astâmpăr, cercetată cu un ochi străin de ispita înfloriturilor ce denaturează, dar și
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
și de alți autori contemporani, sunt valorizate cu o percepție dilatată de foc mistic și obsedată de mari idei teozofice. Întâmplări banale, locuri prozaice, lesne identificabile în topografia orașului natal, capătă valoare simbolică. Figuri legendare, ca aceea a lui Ben-Iochai, populează visurile lui Daniel, calfă de alămar, literatura mistică intersectând istoria profană: un rabi Pincas face aluzie la tatăl scriitorului, Pincu Zissu, iar incendiul de la sinagogă îi prilejuiește protagonistului „retrăirea” unor evenimente petrecute cu două mii de ani în urmă. Un amestec
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
de consecințele „etichetării”, consideră că etichetarea produce un stigmat psihic, redefinind Întreaga personalitate a individului, fapt ce conduce la condamnarea publică și separarea sa de societate. Acceptarea etichetei negative Îl poate determina pe individ să devină membru al unei subculturi, populată de persoane etichetate Într-un mod similar, al căror comportament homicidar poate fi copiat. În ceea ce privește cauzele crimei, ca act individual, acestea pot fi situate, fie În planul personalității făptașului, fie În planul situației concrete de viață, fie În planul conjugării
CONSIDERAŢII CU PRIVIRE LA COMPORTAMENTUL HOMICIDAR AL BOLNAVULUI PSIHIC. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1479]
-
notează aceste experiențe personale în Les paradis artificiels și, ulterior, J. Cocteau le va descrie în Opium. Tot din America provine mescalina, alcaloid extras din peyotl, venerată de indigeni ca drog inițiatic. Administrarea sa induce o stare de extaz nirvanic, populat cu viziuni, o stare de derealizare resimțită de individ ca o dematerializare corporală cu trecerea în „alte dimensiuni” temporo-spațiale. Mescalina, utilizată experimental, produce stări senzoriale particulare de tipul „audiției colorate” în cursul cărora subiectul percepe sunete muzicale asociate cu imagini
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lui Wilfried 6. Urmașii lui Wilfried la scaunul din York, foști călugări la Whitby, au continuat tradiția întărind școala. Alcuin s-a format într-un „tărâm al erudiției și moralității”. La York, ca în întreaga Northumbrie și în toate teritoriile populate de irlandezi și angli, se respira atmosfera eterizată de personalitatea copleșitoare a Venerabilului Beda7. Acest gigant al spiritului creștin, care însuflețise arhipelagul britanic, pare să-l fi inspirat și pe episcopul de York din anii 687-721, Ioan din Beverly, el
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și progresivism. Există însă o „coloană vertebrală” a oricărui curriculum? Majoritatea teoreticienilor moderni consideră că da. (Dar nu și cei „postmoderniști”.) Într-adevăr, cel puțin în ceea ce privește curricula moderne din spațiul euroatlantic, pot fi identificate minimum trei categorii de elemente care „populează” câmpurile formării umane: a) elemente de continuitate culturală, impuse de tradiție; b) elemente care pot fi considerate valori universale și eterne ale umanității; c) elemente culturale achiziționate de contemporaneitate și de tendința evolutivă. Se poate vorbi așadar de construcții curriculare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
viitorului nu poate fi însă o instituție care produce barbari. Idealul școlii viitorului nu va fi Homo stultissimus, ci Homo sapientissimus - adică un nou kosmopolites, cetățeanul „satului global”, personalitate cultivată și creativă, un „om total”. Nu ne putem imagina viitorul populat cu „creiere mici”, neinstruite, leneșe, anarhice și, până la urmă, primitive. Schizofrenia paideutică generată de „prăpastia culturală” este o tragedie a perioadei moderne. Dar oligofrenia pedagogică, pe care noii amatori de nondirectivism ar dori-o, ar fi o criză de mari
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
noi și întru câtva diferite de cele evocate de aedul orb din Smirna sau Colofon. Dar soarta omului nu s-a schimbat. Condiția umană se confruntă cu aceeași realitate halucinantă și provocatoare alcătuită din adevăruri lunecoase, drapată cu pastișe miraculoase, populată cu zei imprevizibili, învăluită cu iluziile May³-ei. Avem știința atotcunoscătoare a lui Zeus, folosim tehnologiile lui Hefaistos, ne înălțăm icarieni până la Helios, străbatem spațiile uraniene, utilizăm energia smulsă de Prometeu zeilor atomici și nucleari, respirăm aerul înveninat cu noxe al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
proces tot mai evident în România, ar indica o derivă spre Lumea a Treia. Pe de o parte, un strat de „capitaliști de stat” (unii politicieni, directori de regii autonome, oameni de afaceri dubioși, polițiști, ofițeri SRI și din MApN) populează zecile de hectare de vile noi din nordul Bucureștiului („Paradisul Verde”, „Corbeanca”, Mogoșoaia, Snagov) și frecventează magazine de multe ori mai scumpe decât în Occident. Pe de altă parte, spoliată de această clasă de indivizi de un cinism inuman, restul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
revoltei anticomuniste la Timișoara, iar construcția este cronica unei lumi suferinde, care își sfârșește agonia și destinul odată cu procesul scrierii. La fel ca în lumile fictive ale comilitonilor, evenimentele se consumă în cotidianul anodin, lipsit de relief și de perspectivă, populat de ființe cu identitate generică. Protagoniști sunt două fantoșe - colonelul în retragere poreclit Moș Bocanc și amicul său, fostul șef de gară Dom Petcu -, împotmolite, sufocate într-o ambianță vâscoasă și toropită de o căldură toridă. Ca în Străinul lui
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]