4,571 matches
-
din burta lui Băsescu, într-o zi de groaznic deranjament stomacal, și care a jurat să nu plece de la putere, până când și cea din urmă instituție a statului să fie intoxicată nu cu portocale, ci de cea mai curată culoare portocalie, bineînțeles. Cred că ați auzit chestia cu autostrada București- Ploiești? Fiindcă aveau pe alți clienți de partid care trebuiau îndestulați cu bani pentru vânzarea terenului pentru autostradă, dintr-un foc s-a schimbat traseul și va intra în București prin
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
sticle goale. Cred că la prima vedere, pare ceva în regulă să se facă așa ceva, ca să ne simțim și noi cumva mai aproape de Europa, dar în realitate se pregătește terenul pentru niște impostori, și anume niște firme private vopsite în portocaliu, care vor să ne vândă, la prețuri mai ceva ca de Rolls-Royce-uri, niște mașini de colectat ambalaje montate pe stradă. Aceste mașini, ca și alte produse tot atât de hilare, ar trebui să fie cumpărate în scurt timp și puse la treabă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
profilează la orizont, al aerului curat, bineînțeles, când alesele noastre foruri legiuitoare vor stabili prin lege că aerul curat se va vinde la pungă, sterilizat și cu ștampilă de valabilitate. Parcă văd cum un cunoscut de-al meu, bine uns portocaliu, deși nu lasă să se vadă asta, mustăcește iar împotriva mea, mormăind în barbă: „uite dom’le, că iar se ia de cei geniali, democrați și curați, iar pe comuniști îi lasă în pace”. „Comuniștii” pentru dromaderul acesta, de altfel
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în barbă: „uite dom’le, că iar se ia de cei geniali, democrați și curați, iar pe comuniști îi lasă în pace”. „Comuniștii” pentru dromaderul acesta, de altfel școlit pe la facultăți, sunt toți cei care nu au culoarea galbenă sau portocalie în cuget și simțiri. Nu contează ce fac pesediștii bun pentru oameni, ci doar faptul că unul ca Soros sau alții de prin zona ceea drăcească i-au arătat la ceas de seară cu degetul însângerat de copiii uciși de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
legile statului respectiv”. Poate din cauza aceasta PSD-ul este considerat că face și ceva pentru oameni și chiar la nivel mondial s-a considerat că guvernarea de sub conducerea lui Adrian Năstase a fost cea mai bună guvernare de după 1989. Ghiolbanii portocalii, când s-au văzut în fruntea bucatelor, s-au năpustit ca lupii pe bietul român, uitând că românul are și el o pretenție minimă: „Dacă tot te-ai gândit stăpâne să mă jupoi, jupoaie-mă, dar cu tandrețe”. Cum au
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fost, ce au făcut ei în timpul vieții și ce sunt lucrurile alea ale lor pe care cercetătorii le vor descoperi în viitor, când or să sape în pământ. 5 ani și 8 luni Povestea luminii albe care a furat lumina portocalie Pe stradă erau de-o bucată de timp numai stâlpi cu lumina albă și arătau toți foarte triști și ca și cum ar fi fost bolnavi. Ce s-au gândit ei: Ia uite la oamenii ăștia care trec pe subt
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cu lumina albă și arătau toți foarte triști și ca și cum ar fi fost bolnavi. Ce s-au gândit ei: Ia uite la oamenii ăștia care trec pe subt, toți sunt plini de culori și mai ales au culoarea portocalie. Și toti stâlpii de pe stradă, cu neoanele lor, s-au gândit ei ce s-au gândit și au făcut o meșcherie de au reușit să fure culoarea portocalie de la oamenii care treceau pe stradă. Și uite așa a dispărut culoarea
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pe subt, toți sunt plini de culori și mai ales au culoarea portocalie. Și toti stâlpii de pe stradă, cu neoanele lor, s-au gândit ei ce s-au gândit și au făcut o meșcherie de au reușit să fure culoarea portocalie de la oamenii care treceau pe stradă. Și uite așa a dispărut culoarea portocalie din obraji la oameni și la copii, mingile și jucăriile care erau portocalii s-au făcut toate albe, și toți oamenii mari și-au pierdut energia și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Și toti stâlpii de pe stradă, cu neoanele lor, s-au gândit ei ce s-au gândit și au făcut o meșcherie de au reușit să fure culoarea portocalie de la oamenii care treceau pe stradă. Și uite așa a dispărut culoarea portocalie din obraji la oameni și la copii, mingile și jucăriile care erau portocalii s-au făcut toate albe, și toți oamenii mari și-au pierdut energia și bucuria, pentru că nu mai aveau culoarea portocalie. Până și portocalele din piață și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Și uite așa a dispărut culoarea portocalie din obraji la oameni și la copii, mingile și jucăriile care erau portocalii s-au făcut toate albe, și toți oamenii mari și-au pierdut energia și bucuria, pentru că nu mai aveau culoarea portocalie. Până și portocalele din piață și de la magazine, nu mai erau cumpărate de nimeni, că păreau ca și cum ar fi fost bolnave. Tot orașul deveni trist și așa rece, numai becurile luminau vesele, ziua și noaptea pe stradă, cu lumina lor
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Până și portocalele din piață și de la magazine, nu mai erau cumpărate de nimeni, că păreau ca și cum ar fi fost bolnave. Tot orașul deveni trist și așa rece, numai becurile luminau vesele, ziua și noaptea pe stradă, cu lumina lor portocalie... Că acuma nu mai aveau culoarea albă, ci portocalie, pe care o furaseră. Dar ziua no vedea nimeni, lumina asta, din cauza luminii puternice galbene a Soarelui, iar noaptea îi înveselea numai pe câini. Câinii bagabonzi care n-aveau somn ieșeau
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
mai erau cumpărate de nimeni, că păreau ca și cum ar fi fost bolnave. Tot orașul deveni trist și așa rece, numai becurile luminau vesele, ziua și noaptea pe stradă, cu lumina lor portocalie... Că acuma nu mai aveau culoarea albă, ci portocalie, pe care o furaseră. Dar ziua no vedea nimeni, lumina asta, din cauza luminii puternice galbene a Soarelui, iar noaptea îi înveselea numai pe câini. Câinii bagabonzi care n-aveau somn ieșeau la plimbare și citeau cu nasul ce au scris
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pe câini. Câinii bagabonzi care n-aveau somn ieșeau la plimbare și citeau cu nasul ce au scris alți câini pe stâlpii cu becuri. Și când nimeni nu mai credea că se poate face ceva pentru a lua înapoi culoarea portocalie, iată că un copil din Cartierul Alexandru-cel-Bun, Dragoș se chema el, veni cu o idee. El le spuse stâlpilor cu becuri de pe stradă, să împartă culoarea portocalie pe care o luaseră, cu oamenii și astfel toată lumea va fi mulțumită
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
nu mai credea că se poate face ceva pentru a lua înapoi culoarea portocalie, iată că un copil din Cartierul Alexandru-cel-Bun, Dragoș se chema el, veni cu o idee. El le spuse stâlpilor cu becuri de pe stradă, să împartă culoarea portocalie pe care o luaseră, cu oamenii și astfel toată lumea va fi mulțumită. Și iată cum se gândi el, care a fost planul lui: În timpul zilei, când stâlpii cu lumină nu aveau nimic de făcut, aceștia să dea înapoi culoarea
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pe care o luaseră, cu oamenii și astfel toată lumea va fi mulțumită. Și iată cum se gândi el, care a fost planul lui: În timpul zilei, când stâlpii cu lumină nu aveau nimic de făcut, aceștia să dea înapoi culoarea portocalie la oameni, ca să se bucure și ei, ca înainte. Seara însă, când se știe că se lasă întunericul și oamenii se duc în casă ca să se culce, iar becurile de pe stradă își încep treaba lor, ele puteau să ia
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
oameni, ca să se bucure și ei, ca înainte. Seara însă, când se știe că se lasă întunericul și oamenii se duc în casă ca să se culce, iar becurile de pe stradă își încep treaba lor, ele puteau să ia culoarea portocalie înapoi de la oameni. Așa puteau și ele să fie vesele toată noaptea. Și a doua zi, la fel, așa încât și oamenii și stâlpii cu neoane de pe stradă să se bucure de culoarea portocalie. Aceasta a fost ideea băiețelului Dragoș și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
treaba lor, ele puteau să ia culoarea portocalie înapoi de la oameni. Așa puteau și ele să fie vesele toată noaptea. Și a doua zi, la fel, așa încât și oamenii și stâlpii cu neoane de pe stradă să se bucure de culoarea portocalie. Aceasta a fost ideea băiețelului Dragoș și toată lumea a fost mulțumită. Dar voi să aveți grijă să nu vă pierdeți culoarea portocalie! 5 ani și 8 luni Capătul Lumii și Sfârșitul Lumii L-am întrebat pe D ce părere are
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
doua zi, la fel, așa încât și oamenii și stâlpii cu neoane de pe stradă să se bucure de culoarea portocalie. Aceasta a fost ideea băiețelului Dragoș și toată lumea a fost mulțumită. Dar voi să aveți grijă să nu vă pierdeți culoarea portocalie! 5 ani și 8 luni Capătul Lumii și Sfârșitul Lumii L-am întrebat pe D ce părere are el, pentru că savanții nu știu prea sigurexistă un capăt, o margine a Universului? Sau nu? Și mi-a răspuns, în termenii lui
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pe care goana lor istovitoare o stârnea printre lăstarii tufărișurilor, marcomanului nu-i trebui mult să-și dea seama că îi avea pe urme și, răsucindu-se, putu chiar să întrezărească sub el, mișcându-se repede printre coroanele copacilor, bluza portocalie a lui Odolgan. Avantajul lui era neînsemnat, dar avea mai multă experiență în a se mișca prin pădure. Gâfâi din greu, urcând coasta abruptă, care era calea cea mai rapidă, dar ajunse în sfârșit pe creastă și își dădu drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
locul întunericului. 16 Când Balamber își veni în simțiri, furtuna încetase. Deschizând ochii, constată că privirea îi era încețoșată. La început, îi veni greu să limpezească imaginea fâșiilor de nori albăstrii ce alergau, pe deasupra sa, către răsărit, scăldați în lumina portocalie a unui nemaivăzut apus; sub mângâierea vântului, frunzișul primăvăratic, proaspăt, al copacilor tremura, lăsând să cadă stropi de ploaie. îl durea capul, își simțea fața arzând, dar, în același timp, trupul îi era străbătut de frisoane intense. Scurta și pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puțin jumătate din ei căzuseră și aproape toți ofițerii. Pretutindeni, soldații încă în viață abia de reușeau să se mai țină pe picioare. Extenuați, se lăsau să cadă în iarbă și contemplau în tăcere, așa cum făcea și Sebastianus, în lumina portocalie a crepusculului, spectacolul de moarte ce se întindea înaintea ochilor lor ori discutau cu voce scăzută, părând că se simțeau ca în mijlocul unui imens cimitir și se temeau să-i tulbure pe cei morți, cu siguranță mult mai numeroși decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce văzuse el, ci două șiruri de trunchiuri groase și înalte de frasin, înfipte adânc în pământ la intervale egale. Trunchiurile se prelungeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe care Îi uitaseră adormiți pe cuptor. Nu le arsese de fapt toată fața, ci fiecare se alesese cu un semn pe obraz, care semăna cu o pecete. Cu timpul, semnul se vindecase, iar din el rămase doar un cerculeț portocaliu, În interiorul căruia se afla Înscris un număr: 66. Chiar și Mașa rămăsese pe față cu un astfel de semn. Noroc că se afla În apropiere de tâmplă și-l putea masca pieptănănâdu-și părul În partea dreaptă. Și iată că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
privi În oglindă. Pe moment avu neplăcuta impresie a unei iluzii optice! Se apropie cu teamă și curiozitate, străduindu-se să elimine - imaginea diformă a chipului său ce efectiv nu mai era de recunoscut! Obrajii puternic tumefiați aveau o culoare portocaliu aprinsă, În timp ce părul capului se lungise haotic fiind așezat În formă de cerc asemănător cu cel al ariciului...! Apropie capul mai mult spre oglindă, iar constatarea Îl uimi. Albul cristalin al ochilor era roșu, deosebit de roșu și nu se deosebea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care se aflau mai multe garoafe roșii, privindu-le admirativ. „Azi dimineașă au fot aduse...” - Îl Îmbie interlocutorul. „Alte culori mai pot găsi...?” „Desigur domnule. Ele se află imediat În dreapta dumitale puțin mai În spate. Vă rog priviți...! Albe, albastre, portocalii, vișină putredă, o varietate de culori care va Încânta În mod sigur privirea unei bune cunoscătoare...” Tony Pavone niciodată nu simțise nimic deosebit pentru aceste frumoase dar plăpânde flori. În peregrinările sale, nu-și mai aducea aminte să se fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]