12,006 matches
-
de corabie, stoarse de Aureliano și de tînăra mulatră cu sîni de cățea, Ignatio își boteza cel de-al treilea copil, naș fiind sexagenarul Caiafa, cel tare-n vintre, taurul comunal, porcul lui Vascodagama, un italian naufragiat pe tarlaua de porumb, îi rupsese gardul Afroditei, Adelina încă nu intrase în vizorul lu' madam Jorjet, Cezar Dunăreanu nu-și descoperise vocația de numărător al picioarelor în campania de recensămînt modern al populației, responsabilul cu protecția socială încă nu avea puterea în mînă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
curând. Vreau doar să vă împărtășesc ce am simțit muncind într-o întreaga sâmbătă, la țară, la bunica ”prin alianță”, împreună cu rubedenile. Încep cu faptul că mi-am pus mănuși(metehne de orășean) și mă uitam uimită la semințele de porumb (înroșite de tratamente). Mi-am călcat pe ifosele mele de naturista și n-am ieșit din ”deprinderile locale împământenite”. N-am asudat muncind, dar începuse să fie cald. Era o acțiune repetitivă și lipsită de grandoare, dar fermă, aspră și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
curând.Vreau doar să vă împărtășesc ce am simțit muncind într-o întreaga sâmbătă, la țară, la bunica ”prin alianță”, împreună cu rubedenile. Încep cu faptul că mi-am pus mănuși(metehne de orășean) și mă uitam uimită la semințele de porumb (înroșite de tratamente). Mi-am călcat pe ifosele mele de naturista și n-am ieșit din ”deprinderile locale împământenite”. N-am asudat muncind, dar începuse să fie cald. Era o acțiune repetitivă și lipsită de grandoare, dar fermă, aspră și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
ți aduci aleasa...”, își spuse omul mulțumit. Un an trece repede, băiete. Ai să te convingi și tu. Hai! Mai avem mult de lucru. Avea dreptate Vasile. Lucrul la țară parcă nu avea niciodată sfârșit. S‑a trecut la recoltatul porumbului, s‑a recoltat sfecla de zahăr, floarea soarelui și munca nu se mai sfârșea. Au început arăturile de toamnă și, mai înainte, strânsul cocenilor și aprovizionarea saivanelor cu tot felul de furaje. Atâta doar că Gabriel a avut norocul să
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
foarte bine, la modernul, care se îmbină frumos cu tradiționalul. Mi-e dor de munții cu ozonul lor bogat, de câmpiile bănățene cu macii roșii arzând sub soarele de vară, cu holdele aurii de grâu bogat, cu lanurile strălucitoare de porumb și floarea soarelui. Mi-e dor de orașul meu natal, Timișoara, orașul florilor parfumate, de mirosul florilor de tei din fața Universității, de acea Piața a Unirii care este și va rămâne pentru mine cel mai frumos loc din lume. Mi-
MUNCA CU OAMENII ESTE O ARTA de IONEL CADAR în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361157_a_362486]
-
înălbesc pe prundul râului. Din când în când, vecini, prieteni sau rude se întâlnesc la casa unuia dintre ei, la o șezătoare, unde se lucrează, se cântă, se spun diverse istorii și toți sunt serviți cu gogoși și floricele de porumb. Ce ziceți, este frumoasă viața la țară, dragi orășeni? Sigur că este. Dar viața ce-am descris-o aici, traiul din satul românesc tradițional, nepoluat, neviciat, este greu de găsit astăzi. Dar oricum, orășeni, veniți și vă odihniți în sânul
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
iar pe fiecare pat perine din fulgi, una peste alta. Pe mese, fețe de masă - tișlaifere - din pânză de casă înălbită și ornate cu flori cusute de mâinile iscusite ale fetelor și femeilor în serile lungi, de șezătoare cu gogoși, porumb fiert, floricele sau scoverzi - fiecare cameră cu câte două lămpi cu gaz, lămpi cu picior din fontă turnată în tipare cu diferite modele, una din ele de rezervă, luminând nopțile mai ales pe cele lungi de iarnă când ai casei
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
de la Băcănoiu? - Totdeauna două vaci frumoase, cu lapte, ținute bine într-un grajd mereu curat, legat de casă, cu groapă de bălegar în dosul casei, împrejmuită cu blăni din stejar pe 8 cm. Toamna cărau bălegarul în câmp, unde făceam porumb și chiar grâu - încât nu cumpăram un bob tot anul. Porcii erau cât vițeii, găini multe, curcani și bibilici. Iubea mult porumbeii. Fiecare era strigat din zbor pe numele lui. Erau o frumusețe. După ce am făcut casa din centru n-
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
m. pentru șiță. Toată iarna Iosif și apoi Costel băga șițari și confecționau șiță în salonul încălzit. Până-n primăvară făceau mii de pachete care erau încărcate în mașină și transportate pe Vlașca unde se căuta fie pe bani, fie pe porumb și grâu. Un fel de schimb avantajos, de produse. Îmi povestea bunica numai lucruri legate de gospodărie, de istoria familiei cu care se fălea considerându-se - o doamnă, cucoană răsfățată într-un fel. Adevăratele povești și basme le auzeam de la
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
securiști, activiști, primari, scursura societății ce s-au trezit peste noapte mari „ștabi” la sate, raioane, regiuni tăiau și spânzurau, interzicând legătura cu biserica, cu Dumnezeu, hoți care amenințau și băteau pentru a scoate de la bietul român ultimul bob de porumb și grâu, până la ultimul gram de lapte, obligându-i să cumpere pe puncte și cartele sau cum spunea comicul Mussolini : „vaca stă cu capul în ieslea țăranului și cu ugerul în bidoanele Aprolaptei”. Și iată-l arestat pe părintele Berca
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
acea oră, oamenii satului că Nae lu' Doguță și roaba lui, în sezonul de vară, sania în sezonul iernii, au ieșit pentru a le sta la dispoziție. Își câștiga existența prin muncă cinstită. Îl vedeai cu câte un sac de porumb ducându-l la moară, să-l macine pentru un sătean sau altul, însoțit fiind de cântecul său. Încălțat cu tradiționalele opinci confecționate din anvelope tocite de mașină, legate cu șnur de piele împletit deasupra gleznei, peste pantalonul din dimie groasă
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]
-
acea oră, oamenii satului că Nae lu' Doguță și roaba lui, în sezonul de vară, sania în sezonul iernii, au ieșit pentru a le sta la dispoziție. Își câștiga existența prin muncă cinstită. Îl vedeai cu câte un sac de porumb ducându-l la moară, să-l macine pentru un sătean sau altul, însoțit fiind de cântecul său. Încălțat cu tradiționalele opinci confecționate din anvelope tocite de mașină, legate cu șnur de piele împletit deasupra gleznei, peste pantalonul din dimie groasă
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
Plouă din ce în ce mai tare, ștergătoarele bat ritmat din aripile de cauciuc. Printre ruine a dat colț iarba. Firele verzi, însetate de lumină, dantelează oasele cetății, îngropând, milimetru cu milimetru, craniul poros în care a fost odată memorie și voință. Lanurile de porumb mărginesc forul roman, cu tulpinile lor uscate, arămii prin care ferestruiește vântul. Deschid fereastra. Mireasma toamnei umple spațiul prismatic al orașului, desenând frunze aurii de stejar pe case, străzi, dealuri, râuri. O mare cupolă viorie se ridică peste acoperișuri, ca
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
o curbă, unde trenul își încetinea viteza. Erau păduri nesfârșite și doar un sat cu case albe. Și o fântână cu ciutură. O mamă aspră, care a învățat odată cu ei, cei cinci copii să citească. O mamă care a vândut porumbul și grâul ca să-l dea la școală. O copilărie desculță vara. Un bunic care mă privea cu atâta dragoste. Moș Martin învață alfabetul. A...un A strâmb de tipar. B... - Dode, Dode sună soneria, a venit domnul Der. Și Dode
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
copil, mi se părea o aventură deosebit de interesantă, pe care abia așteptam s-o experimentez. Era vară, după treierat și aveam vreo șapte-opt ani, când tata a pregătit căruța, a umplut-o cu lemne de foc, ciocănei de la știuleții de porumb curățați de boabe, albia de spălat rufe, canapeaua pe care se odihnea bunica în fața casei, lâna tunsă de pe cele cincisprezece oi, preșurile și cuverturile țesute de mama la război. Cum acasă cu bunica nu aveau curajul să mă lase, bunica
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
în Dobrogea, iar gloanțe se găseau peste tot prin grădină, când se săpa pământul. În loc de nicovală, tata folosea, când își ascuțea coasa, o ghiulea de tun, care, bineînțeles că avea explodată capsa detonatoare. La sfârșit, din vârful unei tulpini de porumb, mi-a improvizat o plută legată cu ață. Mai rămânea să taie o tulpină de stuf de pe lac și undița ar fi fost gata! Incântat nevoie mare că voi merge și eu la pescuit pe baltă, am dat fuga în
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
înflorată, din blană de dihor. Nici casele arătoase, ca niște bijuterii. Nici caii semeți de la înaltele faetoane. Fiecare bucovinean însă se simte bine când este lăudat de altul! Unul de la munte laudă și suspină după coșarele pline cu știuleti de porumb ale țăranilor de la câmpie. Altul de la țară privește cu sfințenie și jinduiește vârfurile înalte ale molizilor și brazilor de la munte, cu trunchiurile drepte ca niște coloane de catedrală, numai bune de zidit case. Coasele celor de la munte ar tăia cu
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
turme de tauri întunecați și lucioși. Rămân caii frumoși păscând slobozi pe pajiști în tihna duminicilor de toamnă, odihnindu-se după câte o săptămână mai grea. Rămân femeile și bătrânii din sat așezând cu grijă pentru iarnă otava și lemnele, porumbul și merele. Rămân copiii de școală trimiși cu treburi prin livezi, să pască vitele sau gâștele, cu gândul la noile cărți de școală, la uniformele fetelor din vecini ceva mai albastre decât albastrul de Voroneț!... Mă trezesc din visare. Soarele
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
perioade de montă. Avem fătări și trebuie să mutăm vitele la un padoc de vară, să aibă mai multă mișcare, apoi trebuie să ne ocupăm cu însilozarea leguminoaselor pentru la iarnă. Acum trece vara și trebuie să intrăm la însilozatul porumbului pentru furaj. - Da, sunt destule de făcut în fermă și nici nu avem suficienți oameni. Sper ca de toate acestea să mă ocup în alt loc de muncă, mai aproape de casă. - Să te audă Dumnezeu și să ți se îndeplinească
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
Istorisire > DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) Autor: Helene Pflitsch Publicat în: Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014 Toate Articolele Autorului SCRISOAREA CAPITOLUL II Mâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea în hăuri, însă nu înainte ca Șerban să-l simtă dureros în creier. Și
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
scenă, o va apuca amețelile și durerile de cap, dar o să-i treacă, va înțelege și la sfârșit va fii fericită. Netezi încă o dată bucata de hârtie, apoi o împături, se ridică vioi, vârîscrisoarea înapoi în buzunar, adună în grabă porumbul risipit, legă sacul și fluierând vesel, cu el pe umăr, ieși din ogradă sub privirile mirate ale femeii, care auzindu-l se iviîn târnaț. Îl urmări cu privirea până se pierdu în spatele porții închise și își făcu o cruce mare
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
ai înnebunit de tot? - Nu, tu, muiere. Azi am primit scrisoarea. Îl privi nedumerită, contrariată, altele erau vorbele ce trebuia să le audă, categoric cu omul ei se întâmpla ceva, mai întâi l-a găsit numărând de zor boabele de porumb, cu voce tare de se auzea în tot satul, apoi începuse să fluiere vesel, nu-l mai auzise niciodată fluierând și har domnului erau de ceva vreme împreună, iar acum îi vorbește despre o copila pe care să o aducă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
se va petrece. În capătul străzi apăru bicicleta cu poștașul Vasile, tocmai când Șerban îl atenționă încă o dată pe Ionuț, care era gata, gata să se prăvălească de pe tub, și vroia să se întoarcă în curte. Trebuia să sfarme niște porumb, să ducă la moară. Avea nevoie de mâncare bună pentru cei doi șoldani dacă dorea slănina groasă și cârnați pe măsură, de Crăciun. Dând cu ochii de poștaș, se gândi că poate el îi va aduce vestea ce o aștepta
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
multe secții, Iar altele, cum ar fi Bunăstarea materială, fericirea și norocul În istorie Sunt slab reprezentate. Nu întânlești aici nicio monedă, Pentru că, neavând aur și argint, Țăranii și-au gravat anual chipul Pe boabe de mei, de grâu, de porumb, Care nu ni s-au păstrat.” În poezia celebră „Trebuiau să poarte un nume” poetul rotește ideea poetică pe un spațiu liric larg, descoperind element după element, totalul geniului eminescian. El își începe poezia cu versul „Eminescu n-a existat
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
Naratiune > TOAMNA BURSUCILOR Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului TOAMNA BURSUCILOR Casa noastră tronează pe un deal, mai în jos se află Glavaciocul cu lunca lui inundabilă, pe unde cultivă sătenii porumburi, după care se ridică iar dealul ce duce spre pădurea Căldăraru. Din balconul dormitorului meu se văd sălciile pletoase, cu brațele lor fantastice, care mângâie apa Glavaciocului, dealul cu pășunea întinsă a vitelor satului și pădurea galben-ruginie la vreun kilometru
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]