1,532 matches
-
care este menținut în existență. De aici și ideea, frecvent formulată în teoriile funcționale clasice, că „nu există supraviețuiri”. Cu alte cuvinte, nu există fenomene sociale care să-și fi pierdut complet funcția, rămășițe nonfuncționale ale vechilor sisteme. Conform acestui postulat, un fenomen social se menține doar dacă actual el îndeplinește vreo funcție, indiferent dacă aceasta coincide sau nu cu cea pentru care a fost constituit. El poate fi moștenit de la un sistem care a dispărut, reprezentând o „supraviețuire” a acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
procese sociale clar disfuncționale pentru societatea în ansamblu sau pentru un subsistem important al ei poate fi explicată, în schema funcțională, doar prin faptul că ele au funcții pozitive importante într-un alt subsistem, care le reproduce în mod permanent. Postulatul funcționării universale nu a fost niciodată contestat cu argumente suficient de puternice. Singurul argument solid formulat se referă doar la schemele funcționale clasice: dacă totul are o funcție, înseamnă că totul este justificat: și de aici implicații ideologice conservatoare. În
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
integrarea părților, obținerea resurselor necesare funcționării sale etc. Funcțiile externe și interne devin finalități care guvernează întreaga organizare și dinamică a sistemului. Primul pas deci în analiza sistemelor finaliste îl reprezintă identificarea finalităților externe și interne. Intervine aici un nou postulat al analizei funcționale: postulatul completitudinii funcționale. Conform acestui postulat, un sistem orientat finalist tinde să se autoorganizeze, constituindu-și toate elementele de care funcționarea sa are nevoie, care răspund la toate cerințele sale funcționale. Desigur, de multe ori, sistemele nu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
necesare funcționării sale etc. Funcțiile externe și interne devin finalități care guvernează întreaga organizare și dinamică a sistemului. Primul pas deci în analiza sistemelor finaliste îl reprezintă identificarea finalităților externe și interne. Intervine aici un nou postulat al analizei funcționale: postulatul completitudinii funcționale. Conform acestui postulat, un sistem orientat finalist tinde să se autoorganizeze, constituindu-și toate elementele de care funcționarea sa are nevoie, care răspund la toate cerințele sale funcționale. Desigur, de multe ori, sistemele nu sunt funcțional complete. Incompletitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
externe și interne devin finalități care guvernează întreaga organizare și dinamică a sistemului. Primul pas deci în analiza sistemelor finaliste îl reprezintă identificarea finalităților externe și interne. Intervine aici un nou postulat al analizei funcționale: postulatul completitudinii funcționale. Conform acestui postulat, un sistem orientat finalist tinde să se autoorganizeze, constituindu-și toate elementele de care funcționarea sa are nevoie, care răspund la toate cerințele sale funcționale. Desigur, de multe ori, sistemele nu sunt funcțional complete. Incompletitudinea lor este însă datorată unor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să se autoorganizeze, constituindu-și toate elementele de care funcționarea sa are nevoie, care răspund la toate cerințele sale funcționale. Desigur, de multe ori, sistemele nu sunt funcțional complete. Incompletitudinea lor este însă datorată unor factori adverși. Odată eliminați, conform postulatului enunțat mai sus, sistemul va tinde să devină complet funcțional. Pentru a fi realizate finalitățile unui sistem, acestea sunt descompuse în „subfinalități” a căror realizare este delegată diferitelor elemente (subsisteme) ale acestuia. Aceste „subfinalități” („subfuncții”) pot fi divizate mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
au întemeiat o instituție socială sau alta s-au pierdut, dar nu întreaga semnificație a acestora, pentru că ea nu a existat în mod sistematic în mintea lor. Considerarea conștiinței ca intermediar strict determinant în lanțul determinismului obiectiv se fundează pe postulatul raționalității actorilor sociali. Dacă luăm în considerare relația cauzală dintre condiții obiective-forme de organizare se presupune că oamenii concep forme de organizare adecvate condițiilor. Același lucru este valabil și în modelul funcțional de sistem. Caracterul rațional al actorilor sociali se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
conținutul conștiinței - cantitatea și calitatea cunoștințelor de care dispun membrii colectivității - și prin forma acesteia - prin strategiile sale de desfășurare care, în calitate de fapt social, vor influența și celelalte fapte sociale. Conținutul conștiinței ca factor explicativtc " Conținutul conștiinței ca factor explicativ" Postulatul raționalității agenților sociali, așa cum a fost el formulat mai sus, cuprinde o imprecizie. El nu specifică gradul de adecvare al conștiinței la condițiile obiective. Relația dintre subiectiv și obiectiv nu este de tipul „totul sau nimic”, adecvare sau neadecvare. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
grupe, la familia monogamă matriarhală la cea monogamă patriarhală. Și în antropologia culturală conceptul de evoluție era asociat cu judecăți de valoare. El implica totodată și progresul. Ideea că întreaga umanitate va progresa spre o civilizație de tipul celei europene, postulat fundamental al evoluționismului acestei perioade, a fost suspectatănu numai de ceea ce desemnează antropologia culturală prin termenul de „culturo-centrism”, ci, totodată, și de o puternică implicație ideologică. Voi reda pentru exemplificare doar caracterizarea usturătoare a lui Julian Steward (1973) a orientării
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
coerentă logic. Altfel, ele sunt inoperante. Dificultatea care apare în aceste condiții nu stă în calculul propriu-zis, ci în configurația cunoștințelor care urmează să fie luate în calcul. Presupoziția integrabilității logice a cunoștințelor actuale și potențiale stă la baza unui postulat fundamental al modelului clasic al raționalității: decidentul are capacitatea să identifice deciziile cele mai bune la nivelul cunoștințelor de care dispune la un moment dat. În finalul fiecărei secvențe decizionale, decidentul poate afirma: aceasta este în mod cert decizia cea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
publice (inclusiv impozitele n.n.) și asupra rolului pe care trebuie să-l joace acestea În dezvoltarea economică, socială și culturală a unei țări”47. În noile condiții, s-a admis că acea criză profundă Înregistrată Între anii 1929-1933 a dărâmat postulatele clasice și a „ucis” mitul și „pretențiile” doctrinei „laissez-faire...”; ea a reclamat necesitatea intervenției statului În viața economică, făcând să crească rolul politicii economico-financiare, respectiv a celei fiscale. În acest cadru, impozitele s-au transformat Într-un instrument de politică
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
and on stimulating a convergent approach between psychology, ethnography, demography, statistics, geography, law, economy etc. For the philosophical and scientific impact aimed at by the Durkheimian School, one can see the following concluding passage in Bouglé (1938): “En réaffirmant le postulat positiviste et en s’efforçant de prouver par leurs conquêtes la valeur ‘heuristique’ de leurs idées directrices, ils ont amené nombre de philosophes à réagir, ils les ont incités aussi à réfléchir sur les positions classiques de la philosophie en France
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lumea exterioară. Este adevărat că, În ultimele timpuri, ceea ce părea mai temeinic În științe, principiile geometrice, au fost puse la Îndoială. S-au iscodit anume mai multe geometrii care ar răsturna oarecare adevăruri ale geometriei euclidiene, care păreau nestrămutate, bunăoară postulatul lui Euclid, că prin un punct dat nu se poate duce la o dreaptă decât o singură paralelă sau teorema că suma unghiurilor unui triunghi este egală cu două unghiuri drepte. Dar aceste geometrii, care poartă numele negativ de ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În natură” (p. 17) și, aiurea, că, „sub o formă mai mult sau mai puțin limpede, ideea de lege științifică se Împlântă În gândul nostru” (p. 11). Ideea de lege este redată adeseori prin alți termeni ca: principiu, teorie concept, postulat, ipoteză sau formă, ceea ce explică pentru ce termenul lege se Întâlnește mai rar. Așa, tot d1 Picard ne zice că „Într-un chip obștesc se cere de la o teorie ca să fie simplă”, apoi, Înlocuind cuvântul teorie prin lege, urmează mai
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
absolut. Se pregătește să devină cunoaștere slabă, convingere personală, legătură socială și identitară. S-a spus că influența crescîndă a acestui tip de gîndire a condus la nașterea mentalității moderne, ea fiind caracterizată printr-un raport față de real întemeiat pe postulatul unui Dumnezeu ascuns ori al unui Dumnezeu mort. Dar, în fond, modernitatea nominalistă postulează înainte de toate un Dumnezeu ininteligibil, de care cunoașterea umană se poate dispensa, pe care ea se decide să îl piardă din vedere. După cîteva secole, din
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
își potențează una alteia noutatea. Cunoașterea nu mai este un teritoriu cu poteci și hotare bine cunoscute ; este, dimpotrivă, o Lume Nouă, căreia nu i se văd granițele, care e verosimil să nu aibă granițe. Deși preia o parte dintre postulatele cusane, știința modernă apucă, desigur, într-o cu totul altă direcție decît docta ignorantia cusană. Dacă postulează imperfecțiunea universului, aceasta din urmă îl folosește ca materie pentru o trecere la limită către perfecțiunea divinului. Dacă Nicolaus Cusanus insistă pe limita
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
probabil în 1991, ca „revistă lunară de cultură și istorie”, într-un singur număr. Director coordonator este acum Octavian Barna, secretar de redacție Mihai Hila, redactori - Teodor Seiceanu, Mircea Stroia, Anca Matei. Articolul-program din 1934, Pornim la drum, proclamând drept postulate „credința în Dumnezeu” și „dragostea de neam”, jalonează orientarea către fenomenul literar, faptul științific și de cultură, cu ecouri din ideile cipariene: „Vom dărui tiparului gândurile noastre, presărând printre ele nestemate vechi din biblioteci și arhive. Drumul îl vrem străjuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285757_a_287086]
-
Bandura Interesându-se de problemele învățării prin imitație, pe care o consideră una dintre sursele esențiale ale învățării, alături de învățarea prin contiguitate-repetiție și învățarea prin consecințe, Bandura se afirma în mod clar ca un cognitivist de origine și spirit behaviorist. Postulatul său teoretic de bază, care este denumit uneori „paradoxul Bandura”, era că „dacă orice schimbare de comportament implică o schimbare cognitivă, pentru a schimba cognițiile trebuie să acționăm asupra comportamentului”. In lucrările sale ulterioare, Bandura a introdus o perspectivă clar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de schemă sau de structură cognitivă este postulat, în lipsa unei teorii a memoriei care ar putea explica constanța în timp a comportamentului individual. Este vorba despre reprezentări organizate ale experiențelor anterioare, definite ca „reguli generale, inflexibile și tacite, credințe sau postulate silențioase”. Aceste scheme pot avea grade diferite de complexitate. Modalitățile utilizate de către autor pentru a confirma existența acestora sunt diverse: - reliefarea conținutului tematic al visurilor; - examinarea unor asocieri libere; - răspunsuri la unele teste psihologice; - observarea modalităților obișnuite de structurare a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
explice individul în întregime, în unicitatea și globalitatea sa. Ele nu sunt „adevăruri” intangibile și imuabile, ci sunt susceptibile de a fi schimbate sau infirmate (criteriu de falsifiabilitate) în funcție de evoluția cunoștințelor în domeniu. Raționamentul hermeneutic Abordarea psihodinamică se bazează pe postulatul conform căruia, persoana fiind o istorie, „certitudinea științifică în cazul respectiv nu se sprijină pe o demonstrație experimentală în maniera în care aceasta este utilizată în cadrul științelor naturii... este vorba despre a înțelege și nu despre a explica”. La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un substantiv explicativ. Dinamica aparatului psihic este conceptualizată cu ajutorul împrumuturilor analogice de la alte discipline cum ar fi fizica, fiziologia, biologia, etc. Lipsa de consistență sau respingerea unei evaluări critice a ipotezelor, teoriilor și tratamentelor permite evitarea repunerii în cauză a postulatelor și dogmelor, și menținerea coerenței unui sistem închis promulgat de către părintele fondator. Abordarea cognitiv-comportamentală Principiile abordării cognitiv-comportamentale Abordarea cognitiv-comportamentală încearcă să aplice raționamentul experimental studiului conduitelor umane. Ea își propune să explice geneza, dezvoltarea și menținerea problemelor (tulburări, suferințe) identificând
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
discutate, și pacientul încearcă, împreună cu terapeutul, să-și modifice modul său de a concepe relația cu lumea și cu ceilalți cu ajutorul analizei alternativelor. Trăirea unor experiențe noi, în special experiența unei atitudini diferite față de aceste realități neplăcute, permite schimbarea acestor postulate sau verificarea noilor alternative: este vorba despre intervenția asupra comportamentului. Pentru a remedia problemele atenționale ale pacienților, aceștia sunt ajutați să revadă într-o manieră mai selectivă informația, concentrându-se în special asupra unui element oarecare al situației - ceea ce le
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
iubească. Terapeutul: Ce înțelegeți prin aceasta? Pacienta: Mă vor abandona? Terapeutul: Ce vă trece prin minte când vă gândiți la acest lucru? Pacienta: Mă voi pierde, voi rămâne singură. Terapeutul: Ce vă imaginați că se va întâmpla? Pacienta: Voi muri. Postulatul este deci: „Nu sunt perfectă, voi fi abandonată și voi muri”. Credința doamnei S. este de 95%. Ea evocă latura irațională a acestei temeri. Este conștientă că această idee își are originea în anii copilăriei, atunci când era mutată dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se întâmpla acest lucru din cauză că nu era destul de cuminte. Ea explică, de asemenea, că a țintit întotdeauna mai sus, că a pretins de la ea ceea ce este mai bun, lucru care i-a permis să reușească în viață. Pentru a modifica postulatul, pacienta realizează un tabel „avantaje și dezavantaje” în legătură cu păstrarea aceastei credințe. Tabel 4. Avantaje și dezavantaje privind păstrarea acestei credințe Credință înainte: 95% Argumente pentru Argumente contra ” Am nevoie de ceilalți”. „Nu poți supraviețui singură”. „Ceilalți vor întotdeauna ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fac reproșuri”. „Sunt atât de anxioasă încât nu profit de nimic niciodată”. „Soțul meu nu m-a părăsit, deși îl fac să trăiască un infern”. Credință după: 40% Pacienta își dă seama că o serie de gânduri automate și de postulate favorizează apariția anxietății: ea își exprimă nevoia de a învăța să gândească altfel. Are puține speranțe deoarece: „am gândit și am trăit întotdeauna în acest mod”. S-a luat decizia, deci, că următoarele ședințe vor fi axate pe un efort
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]