2,007 matches
-
Lui I-am Încălcat zece porunci, pe când regelui meu nici una. Ministrul Înălță iar dintr-o sprânceană. — Am crezut Întotdeauna că incursiunea asupra Valenciei a fost o campanie glorioasă... — Înseamnă că ați fost prost informat, Excelență. Nu există glorie În a prăda case, a viola femei și a căsăpi țărani fără apărare. Olivares Îl asculta cu o expresie de nepătruns. — Potrivnici cu toții adevăratei religii, preciză el. Și foarte nedoritori să abjure, lepădându-se de Mahomet. Căpitanul ridică din umeri cu simplitate. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
buclei. E de adus în scenă - ei, da - ethosul (weberian) protestant al muncii, contrapus cultului improvizației și miserupismului mioritic. Nu am fost educați întru temeinicie, economisire, previziune, sobrietate, decență, exactitate, chiverniseală cu bătaie strategică. Ne-am lăsat, încet, dar sigur, pradă acelei iresponsabile psihologii de șatră și coviltir pentru care banul se face ușor și se sparge ca aburul. Ni „se rupe“ de trecut, ni „se fâlfâie“ de viitor, ne „doare-n pix“ de prezent. Tot ce am - beau acum. Trăim
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din viața mea de spectator. Iertați-mă, dar nu pot să nu-mi etalez public indignarea. Prea am așteptat cu înfrigurare să văd D’ale carnavalului în viziunea lui Silviu Purcărete, cu Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu, ca să mă las pradă așa de ușor resemnării. Când am ajuns în fața Operei Române, unde era pro gramat spectacolul (în cadrul Festivalului Național de Teatru), am fost deopotrivă încântat și îngrozit de mulțimea care umpluse platforma din fața clădirii (90% tineret, lucru ferme cător) ca la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
formă de artificiu postmodern, de construcție complexă, cu numeroase paliere de interpretare. Prozatorul american alege în schimb să picteze în culori vii personaje puternice și să recompună fidel locuri de care s-a atașat până la obsesie. Chicago-ul interbelic, căzut pradă derutei ce a însoțit Marea Criză, este adus în fața cititorilor cu o fascinantă ironie nostalgică în Un raport la prima mână despre Zetland: „În Chicago puteai ajunge ușor la cărți. Biblioteca publică avea prin anii ’20 mai multe secții cu
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
i-am spus să nu iasă din odaia lui! Și... nu bănuiești unde a plecat? Hergot se zăpăci cu totul. - Gavrilcea... agenții... Erminia știe. Ioanide se sui cu Hergot în sanie și porni spre strada Tritonilor. Erminia era și ea pradă celei mai mari dezorientări și abia cu greu Ioanide putu să scoată oarecare preciziune de G. Călinescu la ea. Aproximativ, lucrurile se petrecuseră astfel: cu două zile înainte, pe la patru după amiază, venise pe neașteptate Tudorel și se urcase în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a întreținut cu energiile degajate de lichidarea Troiei asiatice. Citez din celebrul epos lancastrian: „De cînd asediul și asaltul au încetat în Troia, Orașul sfărîmat a ars pînă la cenușă, Enea cel Viteaz și-ai săi de viță-soți Provincii au prădat și stăpîni au devenit Aproape a tuturor bogățiilor din Insulele de Apus; Căci bogatul Romulus la Roma strînge bogățiile, Cu mare fală fortăreață face Și îi dă nume după numele ce el îl are; în Toscana Ticius înalță orașe, Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sferă. Da, domnule Kodac! A venit vremea să recunosc că trimiterea navelor în spațiu nu e doar o aventură, ci o necesitate. Acel imens spațiu cosmic nu este, și o știm, un gol oribil, ci o comoară care poate fi prădată la infinit - dacă ne unim să o facem. încă o dată, slujbașii cerului ne vor conduce. Trebuie să le construim o platformă nouă și înaltă, un oraș plutitor în spațiu, unde oamenii deștepți și aventuroși din orice țară, care vor lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n timpul din urmă au fost uciși în curs de opt zile doi executori și un consilier fiscal în Ungaria, unul dintre ei în Banat chiar. În modul cel mai brutal paraziții aceștia scormolesc în carnea proprie a statului unguresc, prădând țara, ruinând în fiece an sute de oameni, adecă tot atâți contribuabili. Se 'nțelege că numărul contribuabililor împuținîndu-se, sarcinele celor ce mai sunt în stare a plăti devin din ce în ce mai grele. Această împuținare crește prin emigrațiunea în mase spre America, care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
veche și în Macedonia. Ceea ce cruțase războiul bulgar pieri acum (1048 - 1051) și când pecenegii, după ce sfărmaseră de trei ori despărțămintele de armată romaeică, trecură îndărăt peste Dunăre, veniră apoi, de la 1065 începînd, crunții cumani, se uniră cu pecenegi și prădară, uciseră și părăduiră țările dunărene până adânc în suta a douăsprezecea. Când la 1122 a succes a-i bate bine pe pecenegi, vin cumanii în locul lor; țară și locuitori cad în starea unei nemărginite barbarii; Tracia aparține unor păstori, unor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în veșnicie, ca o arcă de marmură. Despre nebunia lui aflaseră toți chiriașii chiar de la cucoană, care, în bețiile ei feroce, după ce-l acoperea de zoaie pe bătrân, răcnea ca o descreierată că i-a mâncat tinerețele și i-a prădat averea de la părinți. "Cavou îi trebuie lui! Cavou, când abia ne ducem zilele! Umblai cu boarfele Dămăroaiei, ai, și strângeai bani pentru cavou! Măsluiai cântarul la prăvălie și te gândeai la lumea de apoi! Haoleu, când te-or apuca dracii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sodomiza un cavaler în armură, prăbușit lângă burta spintecată a calului său. Nu înțelegea ce dorea să reprezinte întreaga scenă, dar își dădea seama că multitudinea detaliilor ar fi putut lesne disimula un orificiu prin care să poată fi spionat. Pradă unei hotărâri bruște, Vassur scoase din desagă o consolă clasică de comunicații și începu să își redacteze liniștit raportul către Curtea Imperială. Încheie cu o formulare ușor zeflemitoare la adresa călugărilor, pentru că era convins că ei îi vor intercepta mesajul, fără
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe Domnul Dumnezeul nostru. ― Așa să fie? Atunci de ce toată ființa ta țipă după violență? Călugărul sări în aer cu piciorul înainte într-un gest atât de stângaci încît Vassur reuși în timpul eschivei să îi smulgă unghia unui deget. Deși pradă unor dureri atroce, călugărul nu schiță nici o grimasă. Măcar e bărbat! Sau poate că e drogat cu ceva! ― De ce mă cauți acolo unde nu sunt? întrebă zeflemitor Vassur. Fără vorbă, călugărul atacă din nou, de data aceasta atât de jalnic
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încovoiate. Lor li se alătura imediat și primul adversar al quintului. Kindjale. Urăsc armele astea. Unul dintre călugări scuipă în direcția lui Vassur și apoi își puse limba pe lama cuțitului. O boabă de sânge roșu înflori pe metalul lucitor. Pradă unei furii reci, quintul smulse fulgerător lama de accun, pe care o avea în teaca disimulată sub pielea mâinii stângi. Metalul lichid vibra subsonic, dîndu-i încredere. Vassur porni un gest larg, perfect, fluid și rotund, trecând lama prin beregățile atacatorilor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
canal direct cu fratele Kalator. Aștept legătura dintr-un moment în altul. Guvernatorul începu să se agite, frîngîndu-și mîinile: ― E grav? I-am pierdut? Ce poate fi atât de neașteptat încît să trebuiască să ceri ajutorul Abației? La rândul său, pradă unei agitații evidente, tânărul călugăr se ridică de pe scaunul său și începu să meargă prin cabina îngustă, ciocnindu-se de Crey, dar neluând în seamă acest lucru. ― Se cheamă blocaj mental. În visul profetic de acum două nopți i-am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nimic de înțeles, Maria. Trebuie să crezi. Sfanțul Augustin a spus clar: "Și mîntui-v-oi pe Domnul Dumnezeul meu, chemîndu-l pe Mesia a doua oară printre noi!" Nu e treaba noastră să înțelegem. Credința e cheia care sparge lacătele acestui mister. Pradă unei iluminări bruște, femeia se așeză direct pe pardoseala incredibil de curată. Începu să vorbească pentru sine: ― Înseamnă că atunci când un Abate va crede că a venit sfârșitul lumii, când va crede că Dumnezeu și-a atins propria-I nemărginire
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cât de mult îl iubea pe Aloim, Abația trebuia să fie mai presus. ― Te asigur că nu e nimic pentru care să te îngrijorezi! Știi bine preferințele mele... ― Nu mă interesează cu cine decizi să ți-o tragi! strigă Aloim, pradă unei furii incredibile. Nu dragoste fizică era în mintea ta pentru Maria. Era speranță, și încredere, și frică deopotrivă. Dacă ar fi îndrăznit, Abatele ar fi răsuflat ușurat. Știa însă că tânărul putea interpreta semne cu mult mai subtile decât
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spune perna Sfanțului Augustin. Călugării cred că e modul nostru de a vorbi despre ei, dar noi știm că nu e așa. Sfântul Augustin a fost un frizer. Nu se poate ca informația asta să nu vă folosească la ceva. Pradă unei inspirații subite, Kasser scoase din buzunar citeva monede din aur și le puse în mâna femeii. Mos clătină din cap. Nu-i plăcea deloc să opereze micul generator care transforma în aur mai toate metalele întîlnite pe Pământ. Era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Iar dacă nu vrei să iei de pomană, dă-mi baticul acela de pe cap. E din lână adevărată și te asigur că pe lumea de unde vin eu valorează cu mult mai mult decât banii pe care ți i-am dat. Pradă unei frământări atroce, femeia vorbi poticnit: ― Înălțimea Ta, nu se cade să merg acasă fără maramă. Sunt femeie măritată. Ar râde lumea de mine. Asta dacă aș mai ajunge acasă și n-aș fi confundată cu vreo prostituată. Cere-mi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Deci hârtiile au fost citite... spuse Kasser într-un târziu. ― Nu toate, nu toate! Bătrânul a murit înainte de a-l învăța pe tata să citească... Bunicul era aproape orb și nu deosebea literele. Apoi noi nu am mai dat importanță. Pradă unei tensiuni extreme, Kasser se repezi urlând la Severus. ― Unde sunt blestematele alea de documente? Cuvintele fură rostite cu atâta tărie, încît bătrânul se trase înapoi, se împiedică și căzu pe spate. ― La munte... îngropate sub o colibă. Acolo a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dimineții îl făcu să se simtă ceva mai optimist. Se gândi pentru o clipă că în nici o scriptură, ba nu, în nici o scriere religioasă a omului nu se pomenea de eventualitatea în care omul pierdea înfruntarea finală, lăsîndu-l pe Dumnezeu pradă Diavolului. Poate că, pur și simplu, o asemenea eventualitate nu există. Radoslav văzu de departe un călăreț care se îndrepta spre el. ― Sfinția Ta, într-un sfert de oră avem o comunicare directă cu Bella al VII-lea. Operatorul imperial
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îi semnaliza tânărului că vindecarea lor avea un preț teribil. El susține că din sângele bebelușului poate distila un leac care să vă vindece pe toți... ― Dar asta ar însemna... băiatul... ce-o să zică Xentya?... Nu se poate! strigă Stin pradă unei agitații cumplite. ― Da, așa e. Se pare că bebelușul trebuie lăsat să mai crească, fiindcă chiar și dacă ar scoate tot sângele din el și tot nu ar avea acum cantitatea îndestulătoare de leac pentru a vă salva pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
metalice. Nimeni nu mai aruncase săgeți în soldați de mai bine de trei mii de ani. În timp ce trăgea la întîmplare, pe deasupra capului, guvernatorul îi văzu pe cei patru soldați de lângă Templu prăbușindu-se, transformați în marionete gigantice, pline de țepi. Pradă unei furii reci, Crey se ridică pe dâmb, își încorda privirea și emise un fascicul laser lung care decapita o linie întreagă de douăzeci de arcași. Abia atunci observă Crey culoarea uniformă a hainelor clonelor. Realiză imediat și de ce scanerele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
avea cum să lipsească. Kasser se întreba însă, încă de când îi pomenise Abatele, în ce anume ar fi putut să se transforme clonele de pe Lumile Agricole și de ce ar fi putut ele deveni atât de periculoase pentru întregul Univers. Deodată, pradă unei inspirații stranii, Kasser îl întrebă pe Abate: ― Spune-mi, ați reușit vreodată să transmiteți și amintiri cu virușii voștri? Radoslav îl privi surprins și păru că meditează câteva clipe. ― Da. Dar asta ar contraveni credințelor noastre. Noi vrem să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dovedit că de atâția ani eram convinși că știm cum să parăm un atac pe orbite joase încît nimeni nu a mai exersat lucrul ăsta și nu am știut ce să facem în momentul acela. - Au avut noroc! strigă Bella pradă unei agitații bruște. Nu cred că puteau ignora o chestiune atât de importantă precum... - Punctele Lagrange? Glumiți?! Când au murit oamenii ăștia nimeni nu știa nimic de tactica luptelor spațiale... Bella se prăbuși pe scaunul de unde se ridicase pentru a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
al lui Barna era de departe cel mai înclinat spre ceea ce s-ar fi putut numi odată literatură. Aterizară la periferia orașului și coborâră amândoi abia după ce se asigurară că, preț de câțiva kilometri în jurul lor, nu se afla nimeni. Pradă unui brusc acces de furie, Johansson lovi cu piciorul în stratul gros de praf cuarțos, care sticlea vag în luminile puternice ale navetei. - Uite ce au făcut din planeta asta! Ce a fost pe vremea noastră aici? - Ungaria, cred, răspunse
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]