1,967 matches
-
La 3 ianuarie 1457, domnul judecă și îi dă lui Lână Rugină satele Rugineni, Tăuți, Stoboreni și Botășeni, plus jumătate din satul Telejina și iezerul Leahului ca vamă și moară, deoarece privilegiul vechi îi fusese furat, când i s-a prădat casa. Este vorba de un boier, care avea o moșie destul de mare, și avea și o curte, dar care, se vede, că nu prea era întărită din moment ce e prădată de hoți. Iar dacă boierul nu reușise să se apere de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
moară, deoarece privilegiul vechi îi fusese furat, când i s-a prădat casa. Este vorba de un boier, care avea o moșie destul de mare, și avea și o curte, dar care, se vede, că nu prea era întărită din moment ce e prădată de hoți. Iar dacă boierul nu reușise să se apere de hoți, cum ar fi putut înfrunte puterea domnească ? La 12 iunie 1459, are loc un alt process. Ivașco din Serețel l-a pârât cu nepotul său, Ion Negoescul, pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nou privilegiu îi este dat lui Mihul Buzat, care se jeluise cu mare plângere că a pierdut privilegiul pe care îl avea de la Iliaș și de la Ștefan “când au venit Ali-beg și fratele său Schender-beg, și cu Țăpăluș și au prădat țara noastră până sub Lunca Mare”. În această perioadă domnul a dat 31 de privilegii bisericii, ceea ce reprezintă o pătrime din numărul privilegiilor acordate acum. Evaluările noastre se fac, în mod evident, numai pe o parte a documentelor care ni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oi și vite, au livezi de pomi și fac și agricultură, atât cât le permite pământul și clima. În afară de aceasta, mai toți țăranii liberi mergeau călări când erau chemați la oaste. Faptul că se reped pe urmele tătarilor, când aceștia pradă, sau că, Ștefan cel Mare le dă voie să meargă și să vadă ce s-a întâmplat cu familiile lor, după năvala tătarilor din vara anului 1476, este o dovadă că este vorba de o oaste care are o mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fie ușor de umblat pentru dușmani și nici lesne de cucerit. Și ținându-se pe urma lui, săvârșea isprăvi vrednice de amintit, dând lupte, când vreo unitate dușmană rupându-se, se îndrepta pe undeva prin țară după hrană sau la prădat vite și așa cu foarte mare îndrăzneală se ținea de armată”. Aceași tactică și strategie a folosit-o și Vlad Țepeș în timpul campaniei din 1462. În legătură cu strategia, este interesantă mărturia lui Reichestorffer în legătură cu Moldova: “în această țară nu sunt deloc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
numai în momente de mare primejdie, ca în timpul campaniilor din 1475, 1476, 1497, nu este conformă cu realitatea. Grigore Ureche scria că Ștefan, în anul 1470, “strâns-au țara și slujitorii săi și au intrat în Țara Muntenească, de au prădat marginea, fevruarie 27 și au arsu Brăila în săptămâna albă, marți”. Este vorba de o acțiune limitată și nu de organizarea unei campanii de amploare. Vitejii. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare (p. 46) se arată că, după alungarea lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
traseu marcat. „Verticalismul ușurează mult acest «circuit» între nivelul vegetal și nivelul uman, căci vectorul său întărește și mai mult imaginile învierii și triumfului”, adică exact scopul suprem al inițierii. În colindele de fecior ipostaza mirifică a arborelui lumii este prădată de dulf: „S-a născut și a crescut,/ A crescut un măr rotat/ Cu crenguțele de aur,/ Cu merele de arjint,/ Da frunza de mărgărint”. Ciclul vegetativ al pomului este accelerat, ziua împărătească echivalând cu era cosmică: „...într-o zi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
magic al fertilității contagioase. Starea de somn este caracteristică dominantei statice a inițierii feminine și tocmai ea deschide poarta spre sacrul depozitar de puteri germinatoare. Practica inițiatică a culesului de plante trebuie pusă într-o continuitate simbolică cu imaginea grădinii prădate în colindele de fată mare. Orice agresor al acestui spațiu feminin ordonat în sensul cosmogonic devine un exponent al neantului: „Maria, ochi negri,/ Munca-i d-astă vară,/ Muncă ce-a muncit?/ Grădin-a făcut,/ Flori și-a presădit,/ Flori și-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
asupra lumii, bine definită și închegată în mod impresionant. Motivele inițiatice sunt comune colindelor și basmelor, furtul astrelor, asociat în mod automat cu eroii de tip Greuceanu, apare și într-o colindă din Agighiol, Tulcea: „Dar ce pradă mi-a prădat?/ Nuna Luna, Soarele,/ Și cheile raiului./ Raiul mi s-a-ntunecat,/ Iadul mi s-a luminat./ Dumnezeu mi s-a-ntristat,/ Scară d-albă mi-anălțat,/ Peste lume s-a uitat,/ Dar în lume ce-a aflat?/ Tot voinicul de Ovidiu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aici, frecventă mai ales în basme, a fost pusă în relație cu „reprezentările referitoare la magi și preoți” pentru aceleași abilități de inițiat. Când aparține lumii, rodirea fantastică este pusă în primejdie de ființele neantului, așa cum am văzut că era prădat lanul de aur și mărgăritare în basmul Șperlă Voinicul. Imaginea rodului maxim apare în orația plugușorului, în care un efect optic capătă substrat magic: „Cât e grâul de frumos!/ De departe îngălbenia,/ De aproape înverzia” (Stoicani - Galați). Privită de aproape
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spiritelor rele. Core¬lația între malefic și soporific este și mai strânsă, fiindcă letargia este „starea proprie principiului precosmogonic (...). Inerția, somnul, letargia, non-mani- festarea sunt stări proprii ființelor mitice care întruchipează Haosul”. În basm, sursa somnolenței paralizante este pasărea care pradă pomul mitic: „La ziu l-a cuprins un somn, cădea, nu putea să stea pi picioari. Vinea o pasâri șî sufla asupra lui și el adormea. El, când s-adoarmî, s-înțepa șî sî treza iar. Pasârea dac-o vazut cî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aur, cal de aur, fecior cu părul de aur. O aparentă scăpare narativă face ca, după ce tot basmul a fost invocat diavolul, personajul urmăritor să fie denumit zmeu. Suprapunerea formei creștine a principiului distructiv peste imaginea arhaică a monștrilor care pradă lumea ciclic accentuează natura infernală a șederii feciorului în școala din pădure, echivalentă cu o coborâre pe tărâmul terifiant. Depășirea maestrului în final consacră feciorul cu abilități supranaturale și eliberează, în același timp, dimensiunea profană de efectul anihilant al haosului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dă eroului (ipostaza lui de inițiat se traduce prin împlinirea perioadei de cătănie și vârsta senectuții) o straiță ce capturează diavolii doar prin poruncă, la fel ca în cazul botei bătăușe. Traista trebuie pusă în aceeași categorie cu mreaja fetei prădate de peștele mitic, pentru că folosește aceeași magie a legării, o strunire vremelnică a răului. Atât bota, cât și straița trec împreună cu inițiatul în lumea morților, cu ajutorul sicriului - barcă a lui Charon, și personajele de pe tărâmul thanatic suportă efectul darurilor sacre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atât mai necesar să se răspundă chemării Comandamentului rus [al fostei armate țariste, n.ns.] și a Republicii Moldovenești, cu cât bande răzvrătite din armata rusă opreau trenurile cu aprovizionare pentru armata română și cea rusească și dădeau foc sau prădau depozitele de hrană înființate de noi în Basarabia... Pe de altă parte, au fost dezarmați și batjocoriți detașamentul de Ardeleni trimis din Kiev... mai mulți din aceștia au fost chiar uciși. Asemenea, au fost arestați ofițerii noștri din Comisia Interaliată
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
citează o mărturie scrisă la 1754, păstrată de episcopul Inochentie, în care se arată că înainte de venirea rușilor în 1711, pe moșia Cozieci, în șesul Prutului, era un sat mare - Gârla Vlădicăi. În timpul campaniei de la Prut, acel sat a fost prădat de ruși, apoi și-a schimbat denumirea în Oțetoaia, nume după o fântână construită de un anume Oțet. Plopeni. Era un sat situat aproape de Huși; astăzi cartier al orașului Huși. Cuvântul provine, probabil, de la numărul mare de plopi care se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a fost afectată de cutremure devastatoare, iar invaziile pustiitoare au provocat lăcașului daune incalculabile. De exemplu, biserica a fost avariată de cutremurul din 1692, apoi a fost arsă în timpul războiului ruso-turc din anul 1711 și prădată în 1740. Lucrările efectuate pe vremea domnitorilor Nicolae Mavrocordat (1709-1710, 1711-1715) și Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-17399) n-au putut asigura bisericii episcopale trăinicie din cauza deselor incursiuni ale armatelor străine. În anii 1753-1756, în timpul domniei lui Matei Ghica
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
proprietari feudali, de către locuitorii satelor din ocoale. Domnia le cerea adeseori vornicilor de Huși, ca și altor slujbași locali, să nu păgubească interesele Episcopiei de Huși, să nu impună satele Episcopiei „la nevoile târgului”, să nu globească și să nu prade satele aparținătoare. La 1 noiembrie 1620, Alexandru Iliaș scria șoltuzului și pârgarilor din Huși să scutească satele Episcopiei „de jold, cai de olac și alte angherii, fiind obligate să-și plătească numai cisla”. În timpul domniei lui Vasile Lupu, în oraș
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
următor, voievodul se afla iarăși la Huși, în zilele de 18 martie, 27 martie și 28 martie. Cum explicăm preferința voievodului pentru Curtea de la Huși ? Cauzele pot fi de ordin militar (strategic), dar și economic (comerțul). În 1533, polonii au prădat Moldova până la Botoșani, iar domnul s-a retras pentru scurtă vreme la Huși și la Vaslui. Oștile moldovene s-au regrupat - după cum nota cronicarul Nicolae Costin - și au trecut în sudul Poloniei (Podolia), în luna februarie 1534, unde adversarul a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Costin - și au trecut în sudul Poloniei (Podolia), în luna februarie 1534, unde adversarul a fost înfrânt: „Vădzindu atîta pagubă Pătru vodă despre leși, s-au gătit cu oaste și au intrat în Podoliia în luna lui fevrar și au prădat și au arsu Cervoni și Iagolnița și Ciarnocojinții, și, prindzind veste leși [...] au ieșit înaintea moldovenilor, la apa Siretului.”. Deși fusese învingător în războiul cu polonii, a preferat să nu se retragă spre nord, ci să rămână aici: la 2
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
s-a predat turcilor în tabăra de la Roșcani, este ucis de turci, în ciuda promisiunilor. Domnia și moartea voievodului au fost extrem de sugestiv descrise de Mihail Sadoveanu în cunoscutul roman istoric Nicoară Potcoavă. Drept recompensă, tătarii primeau acordul sultanului de a prăda iarăși Țara Moldovei. Petru Șchiopul (1574-1577; 1578-1579; 1582-1591) a fost ultimul domn care a avut curte domnească la Huși. La 3 octombrie 1588, el scria regelui Poloniei, Sigismund al III-lea, „ex oppido nostro Hus”, felicitându-l pentru urcarea pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Episcopie și atunci locuitorii din Huși, unii se retrăgeau în pădure, iar alții se așezau în poziție de apărare. Cele mai de preț obiecte erau duse la schitul Brădicești. Tătarii s-au năpustit și asupra acestui lăcaș religios, l-au prădat și au luat multe bunuri și hrisoave vechi ale Episcopiei, care erau depuse acolo spre păstrare. Mai târziu, unii domnitori sau pretendenți la domnie s-au aflat la Huși ori în preajma orașului, în împrejurări tragice. În luptele pentru redobândirea tronului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
redobândirea tronului Moldovei, Vasile Lupu a primit ajutor de la cazaci, conduși de ginerele său, Timuș Hmelnițki. Însă, aceștia, în loc să-l sprijine pe domnul Moldovei, au început să jefuiască zona Iașilor. „Iară pînă a sosi Vasilie-Vodă - relatează cronicarul Miron Costin -, au prădat cazacii codrii Iașilor de la drumul Căpoteștilor până aproape de Huși (subl. ns.), și scosesă fără număr vită, care apoi, dacă a venit ‹sosit› Vasile-Vodă, pre cîtă au aflat nemîncată, tot cîte un zlot a dat cazacilor pre vită; și a dat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu turcii și tătarii ca să-l alunge pe Ștefan Petriceicu (1673-1674), care ocupase Iașii cu oștile polone. Vrând să se mențină în domnie, cu ajutor străin, s-a oprit la Huși, unde timp de trei luni turcii și tătarii au prădat și au jefuit satele din jurul târgului. După lupta de la Gura Bohotin, Dumitrașco Cantacuzino se afla iarăși la Huși. În cronica sa, Ion Neculce îl condamnă pe Dumitrașco Cantacuzino că, de teama lui Ștefan Petriceicu, care era susținut de poloni, i-
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
s-au îndurat a da țara în pradă, fără nice o nevoie! Numai pentru frica ce blăstămățască și chivernisala lui au socotit, de au iernat tătarîi în țară până-n primăvară!” . Dar tătarii nu au fost singurii năvălitori, căci prea adeseori prădau aici și oștile leșești, și cele căzăcești ori turcești, iar mai târziu cele austriece sau ruse. 2. Campania polonă în zona hușeană (1686) La sfârșitul veacului al XVII-lea, turcii înaintaseră spre Centrul Europei și asediaseră iarăși Viena (1683), de unde
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
s-a oprit lângă Iași, iar regele a intrat din nou în oraș și a vizitat Palatul Domnesc. Capitala Moldovei era pustiită, case și mânăstiri au fost cuprinse de flăcări. Atunci a ars și mănăstirea Trei Ierarhi. Tătarii atacau și prădau peste tot. Dimitrie Cantemir îi va acuza pe poloni, considerând că, deși ar fi putut, nu au oprit incendiul devastator. Armatele polone se fac vinovate acum de spolierea bisericilor, de luarea moaștelor Sf. Ion cel Nou, de luarea în captivitate
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]