1,618 matches
-
dreptate întru totul. Io am uneori un ton insinuant, sarcastic, și interlocutorul meu trăiește de multe ori cu impresia că-l iau la mișto, că-l iau peste picior sau am spus ceva hazliu și, în consecință, râde de se prăpădește. Așa pățesc și cu străinii. De exemplu, cu niște sârbi care veniseră la noi la facultate. Ne conversam în engleza mea de baltă, ei nu pricepeau nimic din limba mea, dar erau pe jos de râs, din cauza tonului insinuant. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de maică-sa, Rebeca, avu pentru asta grijă să-i pregătească lui bărbatu-său, bătrân și orb cum era, nu o fiertură sau iahnie de linte, de care se vede că era sătul, ci un vânat fript, după care se prăpădea și pe care i-l puse dinainte Iacob Îmbrăcat În hai nele lui Esau și având mâinile și gâtul acoperit cu o piele de capră. și astfel Isac, mâncând vânatul fript, mirosind hainele lui Esau de pe Iacob și pipăind pielea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Maia, suflet sănătos de ardeleancă din Dăișoara, sat vecin de peste deal cu al mamei mele, dusese lipsă În casa fiului și nurorii sale, care sufereau amândoi de temperanță și beau, ca pă gânii, numai apă, pentru care s-au și prăpădit Înainte de vreme, ba chiar Înaintea mea, intemperantul În toate cele ale vieții, care mi-am Înțărcat băiatul cu vin, la fel ca și prietenul Tudor Arghezi pe Baruțu și pe Mițura. Toate aceste femei respinse de la bucuriile acestei lumi vor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
încălțări ieftine pentru oameni necăjiți. Și situația asta îi umplea sufletul de amărăciune, îl îmbolnăvea pur și simplu. Cum l-ar îmbolnăvi pe un violonist care a triumfat pe scenele stălucitoare ale lumii dacă ar ajunge să cânte prin cârciumi prăpădite de provincie, pentru urechile unor cheflii de doi bani. Nenorocul lui a fost că la întoarcerea acasă prinsese niște vremuri tare afurisite, blestemate parcă: războiul și apoi preschimbarea țării în asemenea hal cum nici în cel mai negru vis nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
știa că tot ceea ce face el face în compensație, să-și mai spele din păcatele de neșters, să mai uite de vină, să mai uite de felul cum și-a lăsat femeia și să mai uite nenorocirile, cum s-au prăpădit Vera și doi dintre fiii săi. Știa că de aceea face ce face și că în zadar face, vina lui e prea grea și el nu se poate mântui. *** Într-o seară, biserica a fost gata. Mai era de adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
caligrafic, ca un elev cuminte, pe foile albe declarațiile cerute de tovarășul Cameniță, nu le lega, aceea era ceva străin, atunci nu era el însuși, era ca și când, neavând unde să doarmă, ar fi stat într-o noapte în motelul acela prăpădit de pe marginea șoselei, în motelul acela pe care ți-l scoți din minte imediat ce îl părăsești. Cel care scria extraordinar, cel care îndruma generos tinerii scriitori, cel care ridica vocea împotriva unui sistem putred, stupid, inoperant, anacronic, vinovat - acela era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
faptelor fiecăruia din familie. Lista cu cei pentru care se ruga seara era când mai lungă, când mai scurtă, dar niciodată într-atât de scurtă, încât să sfârșească rugăciunea în câteva minute. Chiar și în anul când i s-a prăpădit feciorul și a simțit că tot ce-o să urmeze n-o să mai aibă nici un sens, rugăciunile de seară au durat mai mult de un sfert de ceas. Familia bătrânului a fost tot timpul mare și pentru toți era ceva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
înghițit niște hapuri pătrate, crem, deși ei îi făceau bine cele violete, ca biluțele de rotunde, și s-a dus. Să-i fi dat măcar cașete rotunde și galbene de cincizeci de mii, nu pătrate și crem, de la care se prăpădește moșii și babele repede. Albastru, un calm celest La toate proiectele prezentate de artiștii orașului, primarul Marinache venea cu aceeași vorbă: „Da’ idei mai ieftine n-aveți, mă, băieți?“. Nu c-ar fi fost zgârcit, însă nu înțelegea de ce un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
câinele fusese probabil fala uneia dintre casele mari ce împrejmuiau parcul. Soții D. nu s-au mai dus în audiență. Uitându-se cu atenție la câine, și-au dat seama că era la capătul puterilor. Câinii de rasă abandonați se prăpădesc repede, iar cei în vârstă au instinctele amorțite. Nu se bat pentru hrană, nu se lipesc de haite, își așteaptă cu un soi de resemnare de damnați stăpânii, pentru care, și atunci când mor, n-au alt sentiment decât iubire. Soții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bufonade și până și proaspăta lui consoartă - femeie tare a dracului și foarte dame des halles - reușea prin sentințele ei ridicol de categorice să impună reuniunii o atmosferă de Bunbury, în care de altfel și juca. Râdeam cu toții de ne prăpădeam, dezlănțuiți și isterici, în timp ce Mihai, aiurit, alerga tot timpul la bucătărie și înapoi, chi purile s-o ajute pe Alice, dar de fapt pentru a-și ascunde febri litatea și emoția... Intrigată și fericită totodată, Alice, până la care răzbăteau revăr
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
atât de stăruitor, încât am promis că voi veni imediat. După ce am sunat și mi s-a deschis, încă din hol am văzut-o pe Alice, în dezabie, bântuind prin sufragerie, despletită și cu chipul congestionat de plâns. — S-a prăpădit Mihai! S-a prăpădit Mihai! N-am fost șocat de veste, pentru că deja știam... Am fost șocat însă de felul cum arăta Alice: era mai mult decât suferința și jalea, era nebunia! Iar Mișu și Ticki stăteau paralizați în jurul ei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am promis că voi veni imediat. După ce am sunat și mi s-a deschis, încă din hol am văzut-o pe Alice, în dezabie, bântuind prin sufragerie, despletită și cu chipul congestionat de plâns. — S-a prăpădit Mihai! S-a prăpădit Mihai! N-am fost șocat de veste, pentru că deja știam... Am fost șocat însă de felul cum arăta Alice: era mai mult decât suferința și jalea, era nebunia! Iar Mișu și Ticki stăteau paralizați în jurul ei, ca două stane de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu oamenii de pe poziții „de forță“! ( Până la un nou viitor hop...) și acum, după această amplă introducere, pot să-ți spun despre ce anume hop a fost vorba. E un lucru foarte grav și, spre deosebire de toate celelalte - ireparabil: s-a prăpădit Mihai Rădulescu. Eu îmi văd de lucru, vorbesc, râd, cânt. Din când în când însă, îmi aduc aminte și un fior rece mă străbate: niciodată nu-l voi mai vedea pe Mihai, niciodată nu voi mai sta de vorbă cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
spate, de-a dreptul infirmi. Picioarele li se-mpleticeau, deoarece coroana le stătea pieziș pe cap și era mult prea mare. Bunicul a jucat șah la fiecare sfârșit de săptămână decenii în șir. Abia când tovarășiisăi de șah s-au prăpădit toți, rând pe rând, a început să joace duminicile cărți, ca să nu rămână fără societate. Apoi, norocul i-a surâs din nou. Ca totdeauna, o vizita o dată la câteva săptămâni pe sora lui, măritată cu un bărbat din satul învecinat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
acestatrebuise să acționeze, prăvălindu-l pe cel în cauză din viață în moarte. Dumnezeul catolic transforma orice păcat într-o boală. El era deopotrivă martor principal și un sătean oarecare - aidoma tuturor celor ce-l invocau. Locuind în cerul acelui prăpădit de sat, Dumnezeu împărtășea modul de viață al oamenilor de-acolo. Fiind un soi de bătrân al satului ce le împrumuta locuitorilor autoritatea Sa pentru a putea lăuda ori pedepsi cu conștiința împăcată. Pentru minciună, furt, invidie, infidelitate conjugală, acest
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am intrat. Odată cu noi a pătruns și Leu căruia i-am oferit drept recamier confort sporit o țolică împăturită în două, așezată într-un colț al camerei cu veleități multifuncționale. Merita din plin. Fără Leu mama noastră s-ar fi prăpădit. Ce ne făceam noi, șase copii, fără mamă și fără tată?? Greu de spus... În camera noastră, cei doi frați mai mici tremurau de frig. Focul se stinsese iar Țuki nu s-a priceput să-l aprindă din nou. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asurzitor, subscriind la o luptă pe viață și pe moarte. Și pentru a-și manifesta concret ura față de dușmanii noștri seculari, precum și dragostea față de sfânta Sarmisegetuză, își mai turnau un pahar de vin care de pe masă și până la gură se prăpădea jumătate peste cămășile albe, ornate cu țipătoare cravate multicolore, imprimate cu puchinele (buline). Ah! Ticăloșii ăștia de unguri! De ce nu ne lasă-n pace, domnule, măcar de sf. Ion? Nu puteau să vină și ei într-o zi de lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un cățel. Tata a luat oarba de căpăstru și au pornit-o spre platforma de gunoi. Iepele lui moș Danilov erau un miracol, petrecându-se aceeași metamorfoză incredibilă și uluitoare ca-n povești, unde calul cel mai jigărit și mai prăpădit din fundul grajdului, odată scos afară, se transforma în cel mai frumos bidiviu, zburând ca vântul și ca gândul, anulând spațiul și distanțele. Pirpiriile trăgeau ca niște locomotive, înieptându-se și pufăind pe eșapamentul nazal, tocând mărunt și iute din picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca atare, cred că n-ar mai fi fost absolut necesară, întrucât se bălăcise, acolo, într-o baltă formată în urma precipitațiilor atmosferice, așa că mă puteam dispensa de ea; dar n-aveam nici vreun afon și gâjâit de popă, nici măcar vreun prăpădit de dascăl de la țară, nimic, nimic. Iar în ceea ce privește găsirea nașilor, asta era cu adevărat o problemă insolubilă. Prin urmare, veți fi de acord cu mine că amputarea tipicului și reducerea sa la punctele fundamentale se impuneau de la sine. Pe umerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
glăsuiește o axiomă. Și cu Saul Bellow, și cu Iris Murdoch am făcut câte un interviu când au fost în România. Și pentru Iris Murdoch, și pentru Saul Bellow am scris câte-un lung articol de adio când s-au prăpădit. R.P. Ajungem sau mai bine zis ne întoarcem la schimbul de scrisori pe care l-ați avut cu Iris Murdoch. Veți rezista să nu cedați spre publicare scrisorile acestea? Ce v-ar putea convinge s-o faceți totuși? Știu de la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în proiect un robot care nu poate dansa twist cu o fată frumoasă și nici tango cu o femeie senzuală. Ca și Heyerdahl, vă voi ține la curent cu tot ce voi păți. Oricum, 21 de turiști olandezi s-au prăpădit căzând cu autobuzul în râul belgian Meuse. În clipele catastrofei nu s-a auzit nici un strigăt. Rien - precizează radioul francez. Au murit ca-n timpul somnului, noaptea, de inimă. Nici un țipăt de groază, nici o exclamație. Moartea le-a luat piuitul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu am mai putut mânca zile întregi și am intrat la ideea de cancer, lipsa poftei de mâncare fiind, pentru mintea mea, un simptom al bolii necruțătoare. Tovarășii mei mă îndemnau să pun ceva în gură, că „altfel iar te prăpădești” (criticul devenise grijuliu cu mine...) - îmi era clar, văzându-i cum se delectează cu bucatele rusești, că nu le pot dezvălui ce gând mă bate și, oricum, nu ar fi fost impresionați; am luat deci ca alibi dezgustul meu față de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
i se propuneau „bis”-uri, ca unui Richter, după un recital Bach. Kaminska amestecă surâzând bilețelele și anunță: Șalom Alehem; zice, într-un alt ritm, o schiță scurtă la care sala, brusc destinsă din evlavia cu care ascultase Cehov, se prăpădi de râs; mai scoase un bilet - Mark Twain, îl „execută” într-o veselie de presto vivace, după care am înțeles - din mișcarea și aplauzele sălii - că le mulțumea și era vremea unui koneț. Într-o tăcere la fel de rapid instalată, într-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
conducerii școlii, dovada dungii roșii din buletin. Domnul Aur, directorul, totuși îl tolera. Maică-sa ieșise la pensie de la aceeași școală, iar tată-său, fie-i țărâna ușoară, îi învățase pe mulți să aibă un rost în viață, până se prăpădi brusc într-o după-amiză. „Tunde-te și tu, mai băiatule, pune-ți o cămașă, ceva, că o omori pe mamă-ta“, îi zicea domnul Aur. Și așa îl întâlnise ea, Rodica, îmbrăcat frumos, zi de zi, de vreo doi ani
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nenorocite! Puternici. Voci puternice. Plămâni puternici. Danturi puternice. Au un soi de entuziasm disperat. Cântă cu pasiune, așa cum cântă rușii în filme. O solidaritate îmi umple pieptul. Ceva totuși nu merge... În 2007, cine naiba mai putea fi atât de prăpădit? Care din Est? Care din Est să fi rămas atât de estic? Mă apropii timid de un băiat într-o pauză. De unde sunt? Din Paris. Sunt studenți parizieni. Își vor lansa CD-ul peste o săptămână. Luaseră hainele astea de la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]