2,533 matches
-
în patul meu, spunea meșterul. -Lau dus cu o trăsură. Era galben, numai pielea și osul pe el. Se rezema într-un baston. Nu-l mai cunoșteai. Trei zile se chinuise până să-i iasă sufletul, mai mare păcatul. Ședea prăvălia închisă, nevastă-sa, Florica, nu se mai vedea. Ce nu-i dăduse, câte doctorii, degeaba. Într-o dimineață își apucase gâtul cu mâna și se zbătuse, trăgîndu-și răsuflarea. - Eu mor, spunea. Femeia lui plângea alături. - Stai liniștit, îl ruga, stai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
căldarea de pe foc. Turnă în albie. Căută săpunul și ștergarul să le ducă vecinei. Aburii se ridicau deasupra, fierbinți, și ea își aduse aminte de vorbele Aglaiei... Într-o vară, frizerul o întîlnise pe la pompă. Mergea, mergea, că-și lăsase prăvălia singură. Florica, înaltă, frumoasă, abia pășea peste Cuțarida. I se tăiaseră picioarele lui Tilică. - Bună dimineața, rostise. Muierea râsese parșiv: - Ce faci, domnu Tilică? - Ce să fac? Muncesc. Parcă dumneata nu știi? - Da de cântat, de ce nu mai cânți seara
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
decât cărțile nu mai știe. Tilică clipise repede. Acum era ceasul lui, că de când se prăpădea după ochii coanei Florica! Numai că pe muiere o simțise Gogu că prea trăgea cu urechea la vecin când acesta ieșea seara în pragul prăvăliei și cânta din mandolină. A dat în ea, se liniștise Florica. Acum o uitase Dumnezeu în magazie cu apa dinainte și Aglaia striga după ea: 287 - Ce faci, femeie, hai, că-nțepenește bărba-tău de tot, abia te miști..; Florica își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
molii ale lui Gogu fură întinse pe masă. Florica le perie și lustrui și pantofii. Căută o cămașă curată și-l îmbrăcă. - Nu -lam bărbierit! își aduse aminte vecina. -Așae. Și dădu fuga să-l cheme pe Tilică. La acesta prăvălia era plină. Unde cântau sticleții și ucenicii nu mai pridideau cu foarfecele! Patronul număra banii la tejgheaua lui de Ungă ușă. Femeia a urcat scările, s-a uitat la cei ce așteptau pe scaune și, aducîndu-și aminte că sânt de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aducîndu-și aminte că sânt de față toți vecinii, i-a mai dat drumul la un șuvoi de lacrimi. - Domn' Tilică, domn' Tilică, vin' de-l bărbierește pe Gogu, vinooo, că s-a prăpădit, aoliu! Meșterul se învolburase, văzînd-o în ușa prăvăliei. Când a auzit ce nenorocire căzuse pe capul ei, s-a ridicat cu mușteriii în picioare și s-au închinat. - Dumnezeu să-l ierte! au rostit. Sticleții cântau înainte în colivii, gureși. Văduva tot se mai văicărea în ușă: - A
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dor! Ăl cu milă, ăl cu dor! Și când auzea Florica vaietul muierilor, mai rău se pornea, s-o afle toată lumea: 292 - De ce mă pedepsești, Doamne, că pe el îl aveam și la rele, și la bune! Sufletu meu! În fața prăvăliei lui Stere, convoiul se opri și părintele coborî să arunce agheasmă în patru colțuri. Făcu o cruce mare spre răsărit, bătu din poalele anteriului pe loc și se întoarse spre mulțime, eostind cu vocea lui joasă: - Și iartă-i, Doamne
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vechi, ea, nici să n-audă. Trecuse vreme îndelungată, ce știa? Dacă Gogu i-o fi înapoiat banii? Ș-apoi, asta era o treabă a lor, între frați, nu se amesteca. Neamurile au plecat. Pe urmă a început greutatea. Ținea prăvălia singură, se certa cu lucrătorii, era greu. Trebuia un bărbat lângă casă. O dată 1-a întîlnit pe stradă pe Tilică. I-a spus: - Mai dă și dumneata din când în când pe la cunoscuți, că poate mai vrea cineva să-ți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
văd bine... - N-o fi el mai al dracului decât mine... -De. - Da până atunci am nevoie de tine, trebuie să dăm o gaură, să facem rost de pitaci... S-a-nvoit Gheorghe. - Haide. S-au vânturat ce s-au vânturat prin fața prăvăliilor și-au ochit un husăn de avea bani grubă pe el. Se vedea că e venit din provincie, după cumpărături. Codoșul a ginit unde ținea tașca și s-au luat după el. Se dichisiseră, că așa trebuia la ocazii d-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
albastre foșneau plăcut și miroseau bine. Le împătureau și le ascundeau în buzunare. Treceau pe la frizer, își dădeau bărbile jos și se opreau la cârciumar. Beau secărică cot la cot cu băieții de-i ajutau, a lor era lumea! Prin fața prăvăliei, treceau fetele. Măscilite, date cu roșu, parfumate cu odicolon. Mergeau la baluri în Grivița sau la Tarapana. Erau îmbrăcate cu ce aveau mai bun. Își puneau cercei în urechi și mărgele la gât. Voiau să placă bărbaților. Salahorii strigau după
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
date cu roșu, parfumate cu odicolon. Mergeau la baluri în Grivița sau la Tarapana. Erau îmbrăcate cu ce aveau mai bun. Își puneau cercei în urechi și mărgele la gât. Voiau să placă bărbaților. Salahorii strigau după ele din ușa prăvăliei, cu țoiurile în mînă: - Un' te duci, fă? - Mă urîto, dă-te alături, hai de cinstește-un rachiu cu noi! - Firo, vezi că-ți cad ciorapii... 320 Ele nu întorceau capul. Glonț mergeau, chemate de viorile lăutarilor. În mahala răsunau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
târziu se simțea bucuria sfârșitului de săptămână, a sâmbetei... Numai Stere cu a lui nu se odihneau până luni de dimineață. Să cari și să nu mai isprăvești, că se mărise mahalaua și nu mai prididea. Nici cu băieții de prăvălie nu dovedea, că-și mai luase unul. Trebuia să fie cu ochii-n patru să nu-l înșele careva, să plece neplătit. Lina avea și grija copilului, mai intra în casă să vadă ce face, că începuse să umble și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umede se așezau firme noi. Nu se putea spune că le merge tuturor la fel. Erau luni de când ședeau și zidarii, și-atunci nici negustoritul nu mai mișca. Unii proprietari lăsau pereții netencuiți. Ba, spre Filantropia, se încinseseră și câteva prăvălii. În octombrie care trecuse a dat și un potop de ploaie peste Cuțarida. Prăpădul începuse devreme. Pe la prânz cerul se albise tot. Dinspre margini se adunau norii, vălătuci-vălătuci. Apoi s-a iscat un vânt. Gutuile galbene se scuturau în grădini
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la zidari căzuseră ferestrele. Când s-a uitat cârciumarul mai bine, a văzut că apa intrase și la el în pivniță. Până la gură se umpluse beciul. Butoaiele se mișcau greoi în nămolul gros. Și-a chemat nevasta și băieții de prăvălie. Până a doua zi au scos afară gălețile pline. Se deșelaseră. Stere înjura în gura mare că prea umblau încet. Cu chiu, cu vai, a pus iar poloboacele în picioare. Vinului îi pasase. Vasele se șubreziseră. A trebuit să le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcea Voica, cum îi sucea mințile, se schimbase, începuse s-o bată din nimic. Să fi spus o vorbă, era mare lucru, dar femeia tăcea. Stere căuta pricină, ba nu-i plăcea cum măturaseră băieții, ba că lipseau din banii prăvăliei, n-avea cum să-l împace, că, dacă bărbatul vrea să găsească cusur, îl găsește! Nevasta s-a speriat. A vorbit și cu a gunoierului: - Ce-i fac, coană Aglăițo, că s-a pus nebunul pe capul meu, de mă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
feriră din calea cailor și câinii lătrau după convoiul zgomotos. Cârciumarul era falnic, cu părul în vânt, crăcănat pe șleauri, îndemnînd animalele. 329 La poartă, strigă deodată: - Lino, deschideți, mă, porțile! Îi plăcea să vadă casa în picioare. Băieții de prăvălie dădură porțile la o parte. Convoiul intră va-lvîrtej. Stere strigă la cărăuși să ferească pomii și opri caii: - Ptr, boalelor! Ptr, n-auziți? Descărcară apoi butoaiele și le puseră binișor pe pământ. Proptiră două grinzi groase cu capete de fier
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
camion tocmit. Pe urmă au trecut la jaful Griviței. Intrau ziua-n amiaza mare peste negustori și le puneau cuțitele în piept: -Banii! O învățaseră și pe Didina. O luau cu ei în spargeri, să țină șestul. Se strecurau în prăvălii pe care încă nu le jefuiseră: baloturi de bumbac,- haine de gata, bocanci, căciuli, mătase, unelte de fier, nu alegeau. Umblau sergenții șir după ei, nu era chip să-i prindă. O 352 'vi noapte loveau la șina Constanței, alta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apucase să strângă bani să-și ridice și el o casă. Câmpul Cuțaridei se umpluse de lume. Nu mai aveai loc. Să se fi sculat morții, s-ar fi rătăcit prin mahala. Se tăiaseră străzi noi, se mai deschiseseră câteva prăvălii, unii 362 nu mai erau, numai el și cu Aglaia nu se clintiseră de la rampă, acolo-și așteptau moartea... Noaptea de primăvară, rece și înaltă, își aprinsei toate stelele Aglaia tot mai bodogănea: - Grigore, trece spărgătorul de lemne, tu nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. Umbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele ploaiei, care dederă capului său aspectul unui berbece plouat, și te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie - hainele lui ude - sau metafizica. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Pe ici pe colo trecea câte un romanțios fluierând; câte un mitocan cu capul lulea de vin își
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cari constă partea cea mai mare a așa-numitei capitale a României. Tropăiai pin bălțile de noroi ce te împroșcau cu apa lor cea hleioasă îndată ce aveai cutezarea de-a pune piciorul c-un pas înainte. De prin cârciumi și prăvălii pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Din când în când treceai pe lângă vro fereastră cu perdelele roșii, unde în semiântuneric se zărea câte o femeie... Pe ici
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lume nu prea multă așa că se putea înota în voie. Când vremea ne permitea, făceam plimbări îndelungi prin împrejurimi străzile erau largi și îngrijite, aerul era curat. Ne amuzam să descifrăm denumirile în finlandeză; chiar lângă hotel se afla o prăvălie cu o firmă luminoasă "Virkapuku", despre care aveam să aflăm că însemna "ceaprazărie". Mai ales ca sonoritate, Virkapuku intra în vocabularul nostru, înmagazinând ceva din parfumul amintirilor comune din capitala Finlandei. Așa se face că, peste ani, ambasadorul Lipatti îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
demonstra integritatea. Capcana nr. 6tc " Capcana nr. 6" Atunci când nu reușești să recunoști comunicarea fără vorbe a managementuluitc " Atunci când nu reușești să recunoști comunicarea fără vorbe a managementului" „Cel ce nu știe să zâmbească n-ar trebui să-și deschidă prăvălie.” Proverb chinezesc Michelle se afla la copiator când m-am apropiat, fluierând absent o melodie pe care o auzisem la radio. „Mă bucur să te văd Într-o dispoziție atât de bună astăzi”, mi-a spus ea. „Și de ce, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ci răbdător și smerit. Căci, dacă apare o gâlceavă de la un lucru mărunt, ați putea pierde un viitor bun client. El ar putea gândi că trageți la preț tocmai la bunurile pe care le vrea el; ducându-se la altă prăvălie, ar vedea că nu este chiar așa și, probabil, s-ar Întoarce și altă dată; Însă, dacă sunteți arțăgos și necuviincios, clientul nu se va mai Întoarce nicicând. Străduiți-vă să nu vă pierdeți cinstea: e cea mai bună cale
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
din acel birou, Încât angajații deseori se referă la telefoanele prin care primesc comenzi ca la oportunități de „alimentare”. Ă Prima reclamă pe care și-a făcut-o o companie Îl arăta pe președintele acesteia Îmbrăcat ca un vânzător de prăvălie. Mesajul reclamei Ă servicii ca pe vremuri pentru clienți Ă este esența strategiei de marketing a companiei, iar o fotografie de mari dimensiuni este afișată În sediul companiei, pentru a aminti de valorile ei esențiale. Ă Un clopot agățat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
este lucidă, așadar nu îndreptată împotriva rațiunii, ci înarmată cu argumentele rațiunii 249. Pentru a putea observa cu mai multă claritate cum funcționează mecanismul de producere a textelor lui Francis Ponge, să analizăm un fragment din poemul intitulat Cele trei prăvălii: Lângă piața Maubert, în locul în care în fiecare dimineață devreme aștept autobuzul, se învecinează trei prăvălii: o Bijuterie, un depozit de Lemne și Cărbuni, o Măcelărie. Contemplându-le pe rând, observ comportările diferite în ochii mei ale metalului, ale pietrei
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
observa cu mai multă claritate cum funcționează mecanismul de producere a textelor lui Francis Ponge, să analizăm un fragment din poemul intitulat Cele trei prăvălii: Lângă piața Maubert, în locul în care în fiecare dimineață devreme aștept autobuzul, se învecinează trei prăvălii: o Bijuterie, un depozit de Lemne și Cărbuni, o Măcelărie. Contemplându-le pe rând, observ comportările diferite în ochii mei ale metalului, ale pietrei prețioase, ale cărbunelui, ale bușteanului, ale bucății de carne. Contemplarea lemnului și a cărbunelui este un
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]