6,669 matches
-
după ăst anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la lună chiar și la stele Și au
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
deloc alegerea sa. Tânărul negru dansa incredibil. Mișcările acestuia, de felină aveau ceva din elasticitatea arcuirilor și a săriturilor unei pantere agile, dar și din finețea extensiilor delicate ale antilopei hăituite de feline, prin jungla africană, de vreun animal de pradă. Simți apoi, că Ly avea mâinile calde, ca nisipurile africane, dogorâte de arșita soarelui înfierbântat și le cuprinse pe ale ei, delicate, albe și reci, așa cum le avea ea de obicei. Avu impresia că și inima bărbatului african pârjolea totul
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
atât de mult, încât s-a apropiat inconștient de mult de el, să-l admire. Ĩi părea o apariție fantastică ... dintr-un basm pe care-l citise în copilăria sa... - Ai grijă Violeta, pitonul nu e o jucărie! Ești o pradă ușoară pentru el ! Ferește-te și dacă-ți place, admiră-l de la distanță! îi atrase atenția Ly. - Dar ce frumos este! Nu mă mai satur să-l privesc! spuse femeia încântată de fascinanta reptilă. Acolo, în jungla africană, ea părea
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
alte dăți, chiar dacă nu mai înfulecase carne atât de dulce și albă... nu era pentru el, prima dată când savura așa ceva. Parfumul cărnii si aroma sângelui l-au făcut să acționeze ca un leu înfometat, ce se arunca vijelios asupra prăzii... ca un animal sângeros, care nu mai avea în el nimic uman... Realiză ce făcuse, abia după ce era prea târziu. Parcă se trezise dintr-un coșmar. ” Nu am fost eu cel care am făcut așa ceva”, gândi Ly. ” Violeta era totul
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
pentru fratele cel mare... • Le-am dat pădure habsburgilor, hohenzolernilor, parcă Domeniile Coroanei nu erau de ajuns, pe care au tăiat-o între domnia de aproape un secol, și mai vor restul completare la jecmănire. Mai vreți un secol de pradă, de furt, de jaf, de exploatare, de trădare? O vorbă înțeleaptă din bătrâni spune că: Dacă tai un copac matur și sădești altul la loc trebuie să aștepți un veac să crească la fel. Dar dacă distrugi o națiune? În
RĂSPLATĂ PENTRU TRĂDARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370452_a_371781]
-
după ăst anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la lună chiar și la stele Și au
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
de dalb.Schimbându-și blana după ăst anotimpL-au încolțit pe tigrul bolnavL-au sfâșiat rupându-l, în timp,Ce și-au schimbat blana în albS-au strâns în haita lupilor curațiDefilând în fața prostimii urlândPozând pentru ei ca imaculați,Dar prada, din nări adulmecândAu acceptat lângă ei și mâțe, și câini,Și alte bipede cu clonț de argintSă vadă lumea și chiar cei străiniCă sunt lupii acestui pământ!Urlat-au la lună chiar și la steleși au arătat lumii că-s
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
din 02 iunie 2015. Fă-mă, Doamne, dac! Fă-mă, Doamne, dac Cu moartea să mă-mpac, Să-mi iubesc străbunii Și lupii cântând lunii! Fă-mă, Doamne, dac Ca să știu să tac, Să-mi încleștez pumnii Să nu cad pradă urii! Fă-mă, Doamne, dac Scut rotund să-mi fac Pentru trup sicriu Dar cu spirit viu! 02.06.2015 ... Citește mai mult Fă-mă, Doamne, dac!Fă-mă, Doamne, dacCu moartea să mă-mpac,Să-mi iubesc străbuniiși lupii
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
viu! 02.06.2015 ... Citește mai mult Fă-mă, Doamne, dac!Fă-mă, Doamne, dacCu moartea să mă-mpac,Să-mi iubesc străbuniiși lupii cântând lunii!Fă-mă, Doamne, dacCa să știu să tac,Să-mi încleștez pumniiSă nu cad pradă urii!Fă-mă, Doamne, dacScut rotund să-mi facPentru trup sicriuDar cu spirit viu!02.06.2015... XXX. VACCINARE, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015. Vaccinare Când am fost copil, în școală, am fost
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
am cunoscut. Eram elevă în primul an de liceu când poeta Maria Muntean (Dumnezeu să o odihnească în pace), vechea mea colegă de cenaclu, m-a luat cu ea la parastasul unui prieten. Da, într-o zi răcoroasă în cimitir, pradă unei cumplite dureri la mormântul fiului său, așa mi-a fost dat să îl cunosc pe ziaristul Traian Suciu, unul din puținii oameni minunați care își făcea timp și loc în ziar și în suflet și pentru noi, mai tinerii
SCRISOARE DESCHISĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369383_a_370712]
-
ce strălucea în soare cu nuanțele sale cenușii ca o cetate plină de mistere, cu secretele și legendele sale de când este pământul. Și iarăși urcară pe coastele versanților, apoi coborâră în cheiuri străbătute doar de animalele sălbatice în goana după pradă sau scrutate cu privirea din înaltul cerului de păsări răpitoare. Alteori, întâlniră în cale câte un abrupt stâncos de netrecut și făcură cale întoarsă căutând alte ieșiri din acest labirint. Aproape traversaseră masivul muntos când deodată zările se deschiseră și
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
nu are nici un act, este vicarul de la Mitropolie. "Am fost la Paris și-am dat-o-n bară aici, la Grădiște". Când au auzit milițienii că a fost la Paris s-au bucurat, crezând că au pus mâna pe o pradă bună. După două-trei ore de teroare, i s-a spus lui Nestor: "Ești liber, să nu mai pleci fără acte... Așa se făcea cercetarea istorică sub comuniști". Ilie Fîrtat, bibliotecar Referință Bibliografică: Nestor Vornicescu Severineanu și Dumitru Bălașa în Grădiștea
NESTOR VORNICESCU SEVERINEANU ȘI DUMITRU BĂLAȘA ÎN GRĂDIȘTEA VÂLCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369495_a_370824]
-
din moarte, Pentru-o geneză nouă, a rostirii Lumilor întoarse.,, ( Sunt ideea ) Paradisul este viața pământească într-o pace fericită între poetă și natură, în spiritul ei în afară de simțuri și imaginația de o inteligență sclipitoare. ,, A fi doar flacără de pradă Să ard tristețe din izvor, Ca muntele să nu mai cadă De plânsul pietrelor ce-l dor. ,, ( Aș fi ) Iubirea mistică parcă niciodată împlinită, este recompensa poemelor unde are ca fundal întregul său paradis de cuvinte. ,, M-am adormit cu
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
pline de ascunzători în care lotri își puneau la adăpost aurul și argintul jefuit, sub jurământ aspru de păstrare a secretului. Dacă ceata era spulberată de potere sau din diferite motive, nu se mai puteau strânge toți să-și împartă prada, aceasta rămânea ascunsă pe veci. Rar, câte un țăran mai norocos, mai scotea de sub brăzdarul plugului sau găsea în câte-o scorbură câte-o ulcică doldora de monezi de aur sau argint. În nopțile de Sfântul Gheorghe amatorii de comori
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
boier va fi călcat. Se puseseră premii mari, de către stăpânire, pe capul lui, sau pe o informație care să ducă la prinderea sau distrugerea cetei, dar fără rezultat. Dragu era iubit și apărat de toți. După fiecare lovitură, jumătate din pradă se împărțea în mod egal fiecăruia dintre membrii cetei. Cealaltă jumătate o păstra Dragu, dar nu pentru el. O folosea pentru pregătirea loviturilor viitoare sau pentru acte de milostenie către vreo familie săracă sau năpăstuită. Nu puține familii de țărani
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
aceea de a nu mai săvârși și gândi răul, rău care desfigurează mai întâi omul lăuntric, iar mai apoi se descoperă și pe chipul său. Însă acest lucru distruge mai întâi relația sa cu divinitatea. Rupt de Dumnezeu, omul cade pradă lumii demonilor care îi inundă gândirea și apoi îl duc spre pierzare. Învățătorul Iisus Emanuel adică Hristos, fiindcă așa îi spun elinii lui Mesia, restaurează prin învățătura sa această stare de fapt, cu condiția ca și omul să dorească acest
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
iubirea noastră, ca soț și soție, ca suflete pereche. Mă tem de voluptatea cu care apune tot ce este frumos, tot ce a mai rămas frumos. Am scris și o poezie pe această temă, „Să beau din pocal inocență și pradă”. Ca la un ultim apel, am senzația că se aliniază la zid cei câțiva oameni decenți și de valoare, iar diletanții trag în ei, legați la ochi, mai rău ca la ‘89. 8. Cum ai defini tu poezia? Nu cred
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
și o alta lume, cea a junglei, fără nici o regulă. România este o națiune înțeleaptă pentru că a știe de fiecare data să iasă din situațiile limită în care se află, a știut să plătească celor care au trădat-o, lăsînd-o pradă la discreția inamicului, reacționînd prin surprindere. Indiferent de corupția clasei politice, ori de luptele interne, ea a știut să dovedească patriotismul necesar salvării unității națiunii, apărării integrității granițelor țării și a contracarat năprasnic împotriva celor care au crezut că România
ALEGERILE DIN ROMANIA ŞI MOLDOVA (2014) de GEO STROE în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370581_a_371910]
-
sub „trilobata“ frază-interogație epico-liric-existențială: «...ce-i poezia, unde-i tramvaiul / și de ce tot îngheață fonta / în sângele albastru al legendei?» (p. 166). Paradoxistul erou ars-poetic-esc din Piscina cu pioneze Stradivarius, identificându-se în Poet, „scrie în somn cu pești de pradă“, «pe termopanele-nghețate ale piscinei», scrie «molipsitor, / cu voioșie de clopoțel cărunt» - adică într-o bucurie a poetului matur-încărunțit, „legat cu farmece“ de Sfânta Limbă Pelasgă > Valahă / Dacoromână -, în lucrarea sa „de sub pecetea oniricului“ fiind «eclipsat inerent de grămada / de viori-Stradivarius
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
lucrarea sa „de sub pecetea oniricului“ fiind «eclipsat inerent de grămada / de viori-Stradivarius sparte / mărunt de-un curcubeu sălbatic» (deci nu de cel de jurământ divin de la Potop), de fapt un curcubeu-arcuș; pe „ordinea de zi a scriiturii cu pești de pradă în oniric registru“ se află «lătratul întărâtat al florii de cactus, / într-o piscină cu albastre pioneze» și, mai profund oximoronizând „realitatea piscinei“, «prea nelimpedea apă, e clar / mă făcu să le confund cu viori / pisate mărunt în plină orgie
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
viori, din care astăzi se mai păstrează 600) sunt „mărunțite sălbatic“ de Curcubeul-arcuș până la metamorfozarea lor în pioneze-Stradivarius, „albastre“, „cântătoare“, „cu mușcătură de cobră regală“, spre a ține la distanță pe Poet (Erou liric / epic) față de bazinul „cu peștii de pradă“ ai caligrafierii nemaipomenitei povești / opere. Dintre artele poetice ale volumului Piscina cu pioneze Stradivarius (2013), eroul cu „sânge incendiar“, vălurind reliefurile epico-lirice ale „poveștilor“ lui Nicolae Sârbu, mai observă «angoasele cu flori în mână», prin „deșertul de dulcețuri“, care-i
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
voi spune: Dacă ți-aș destăinui legea ce o cunosc, te-ai porni pe plâns!" -"Ei bine, fie, vreau să mă pornesc pe plâns!" - "Ce ți-a fost drag, ce-ai mângâiat și era pe placul inimii tale, este astăzi pradă viermilor, ca o haină veche. -”Ce ți-a fost drag, ce-ai mângâiat și era pe placul inimii tale, este astăzi acoperit cu pulbere, cu pulbere... Toate acestea sunt acum cufundate în pulbere, Toate acestea sunt acum cufundate în pulbere
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
care m-a ajutat de-a lungul anilor, când m-am aflat în impas. O întâmplare nefericită mă zvârlise sufletește în fundul unui hău de unde nu mai puteam zări scăparea, deși construcția mea a fost întotdeauna robustă, optimistă, solară. Mă lăsasem pradă deznădejdei. Asemenea unui animal lovit între coarne, ca paralizată, m-am prăbușit într-un fotoliu. După un timp, mintea a început să se liniștească și am simțit că mă ridic din fotoliu aproape automat, ca împinsă de o forță nevăzută
PUTEREA MAGICĂ A GÂNDULUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369546_a_370875]
-
de realitate, alege să se manifeste trupește (avatar) în nivelul inferior de realitate al oamenilor pentru scopuri specifice. În alte concepții religioase avatarul presupune reîncarnarea succesivă a unei ființe. LUPUL, poate cel mai divers și profund simbol, un animal de pradă, fioros în basme, “animalul stafiilor” în antichitate, care amețea cu privirea, sau totemul lup al triburilor scite, legendă relatată de Herodot, conform căreia oamenii din aceste triburi se schimbau o dată pe an în lup. Și dacii străbuni își spuneau ‘lupi
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
ață străbătute de miile de furnici care cară mari poveri în spinare... Toate se îndreaptă spre un mușuroi. Acolo este cetatea lor. Lupta pentru existență ne-o reamintește păianjenul care și-a întins plasa într-un loc amăgitor și așteaptă prada să-i cadă în capcană. Tufele de soc sunt îmbujorate de floriile lor mari și albe ca zăpada care par presărate cu diamante multicolore... Aceste diamante sunt insecte de mărimea unei alune care au aripiile externe ce reflectă la lumina
PENTRU TINE NATURĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369653_a_370982]