1,693 matches
-
parcul imens, trecu de hipodrom și de mirosul familiar al grajdurilor și ajunse la o clădire mare cu trei niveluri, în vechiul stil preaugustinian, cu ziduri de cărămidă. Descoperi alarmat că acolo se afla un grup de pretorieni. Se apropie precaut; nimeni nu-l opri să intre. Făcu câțiva pași în atrium și văzu cum îi vin în întâmpinare cinci tineri, evident străini. Nu-l recunoscu pe nici unul, dar observă că ei știau foarte bine cine era și-i cunoșteau povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Însă o persoană putea să fie realeasă de mai multe ori și să rămână consul decenii întregi, cum se întâmplase în cazul lui Augustus. Putea deveni o funcție pe viață. Pe Gajus Caesar îl anunță un funcționar cu un zâmbet precaut și slugarnic; el rămase fără glas. Încercă să-și dea seama care erau planurile lui Tiberius, de ce luase acea decizie. „Construiesc un joc în jurul meu. Iar eu, închis aici, nu știu nimic.“ Era însă sigur că alegerea lui îi liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o poveste anonimă, ca atâtea altele. „În cele din urmă l-au dus la marea piață de sclavi din insula Delos, iar acolo senatorul acela a pus ochii pe el.“ Dar când Împăratul îl întrebă despre trecutul său, Callistus răspunse precaut: — Nenorocirile revoltei au zdrobit și familia mea. Împăratul îl întrebă unde anume se întâmplaseră toate acestea. — În provincia Hait-ka-ptah, Cetatea Spiritului, pe care romanii o numesc Memphis, explică el succint, iar în încheiere adăugă: Acum însă zeii m-au răsplătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prefera să moară. Domitius Corbulo îl anunță pe Împărat că ea urma să sosească la Lugdunum. Din curtea palatului ce domina fluviul, Împăratul o văzu ivindu-se din greoaia raeda, trăsura pentru călătorii de origine galică, și coborând cu mișcări precaute și oarecum nesigure. Deși era înconjurat de tribuni și magistrați, el alergă în întâmpinarea ei și o îmbrățișă, cu aceeași tandrețe pe care, pe când era copil, o văzuse la părinții săi. Îi spuse că nu reușea să stea departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui erau sporite sau atenuate de veștile despre nopțile desfrânate ale Împăratului. „E de nedescris ce se întâmplă, dacă e adevărat...“, se gândea Asiaticus - însă informațiile erau confuze, fantasmagorice, lipsite de precizie. Se hotărî: „Ăsta e momentul. Acum ori niciodată“. Precaut, convocă puțini tovarăși credincioși într-o vilă a sa din suburbiile Romei, anunțându-i că aveau să mănânce carne de vânat. Prin vila lipsită de ornamente se învârteau însă niște sclavi bătrâni, de încredere și cam surzi; cea care dirija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
anatomie deviantă. - Îmi pare rău. I-am luat mâna. - Probabil că arăt cam dărâmat. - Ești bine, zise ea. Categoric. Ești ca o victimă turnată în ceară la Madame Tussaud. - Încearcă să vii mâine. - O să vin. Îmi atinse fruntea, uitându-se precaută la rana de pe scalp. - O să-ți aduc niște machiaj. Îmi închipui că singura atenție cosmetică ce li se arată aici pacienților e la morga Ashford. Am ridicat ochii spre ea, privind-o mai atent. Demonstrația ei de căldură și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apoi începu să-l întrebe și să-l iscodească dacă nu-i venea greu să țină de unul singur casa și gospodăria. Stelian avu sentimentul că Grigore Gospodin nu-i punea asemenea întrebări doar din simplă curiozitate și deveni mai precaut. Îți mulțumesc de întrebare, îi spuse el liniștit. Să știi că reușesc să mă descurc binișor!... Nu trebuie să-ți faci griji... Mai vin și copiii pe la mine, mă mai duc și eu pe la ei... Mă descurc chiar foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
propriilor minciuni și subterfugii, în vreme ce de la oraș, unde era plecat, verișorul Tarbacea, protectorul și mântuitorul său, nici gând n-avea să dea vreun semn de viață, de parcă ar fi mierlit-o întru slava scumpei patrii proletare. Hm, hm, își dregea precaut glasul Stelian, fără să se întrerupă o clipă din lucru, verificând atent și consemnând de zor în catastif, ca un funcționar cu vechi state de serviciu și cu vastă experiență ce era. Situația este foarte-foarte complicată, domnule Ghiță... Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe conștiință și să se dezică de lucrurile în care crezuse o viață, pentru a dezerta, cu arme și bagaje, în tabăra celor slujeau regimul? Ce-i drept, și în trecut i se mai ceruse să colaboreze, dar el redusese precaut această colaborare la o simplă activitate funcționărească în serviciul cooperației, o activitate de tehnician, fără coloratură politică. Acum, însă, lucrurile păreau să fi ajuns într-un punct critic, din moment ce i se cerea în mod expres prin glasul lui Girolteanu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe bulevardul cu multe cinematografe. Grija fetei pentru el îl surprinse și-l făcu să se simtă foarte măgulit. Eu, reluă fata, după ce tipul cu șapcă de proletar nu se mai văzu în urma lor, rostindu-și cuvintele pe același ton precaut și conspirativ, n-aș putea să spun că sunt o persoană atât de curajoasă... Mie mi-e frică de ei. Pe cuvânt... N-aș vrea să am necazuri tocmai acum, când am reușit să intru la facultate! Mie mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să copieze până în pânzele albe proiectul leninist-stalinist pus în operă în Uniunea Sovietică. De altminteri, dându-și pesemne seama că sărise destul peste cal și că dispariția "Genialului" de la Kremlin îl punea într-o postură nu tocmai favorabilă, Gheorghiu-Dej făcuse precaut un pas înapoi, cedând funcția supremă în partid lui Gheorghe Apostol. Chiar dacă tot el rămânea de facto conducătorul, mișcarea sa politică putea fi înțeleasă drept un semn că vremurile se mai îmblânziseră. Ca și cum tăișul ferocei lupte de clasă se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai puternice, Își stinse lanterna și se deplasă pe tăcute prin beznă. Lumina dispăru brusc. Dezorientată, Marie ridică vocea cu o siguranță forțată. - Cine e acolo? Răspunde, cine e acolo? Liniștea nu fu tulburată decît de bubuitul amenințător al furtunii. Precaută, se Îndreptă spre traveea centrală. Era gata să iasă din criptă cînd o siluetă Înspăimîntătoare se ridică dintr-odată În fața ei. Înaltă, masivă, În rasă de dimie Întunecată la culoare, ca un călugăr medieval a cărui glugă uriașă nu lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
definitiv pliscul unui șantajist Îndeajuns de inconștient ca să cuteze s-o amenințe. Totul va reveni la normal. Înseninată de gîndul ăsta, Împinse ușa fabricii de faianță, cufundată În penumbră. Apăsă În zadar Întrerupătorul care acționa iluminatul atelierelor și se Încruntă. Precaută, străbătu În tăcere atelierul rezervat pictării obiectelor, fofilîndu-se fără probleme, datorită obișnuinței, printre rafturile suprîncărcate cu vase din faianță care așteptau să fie pictate. Figurinele albe aliniate ca la paradă aveau ceva marțial În Înfățișare și păreau c-o urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căscați de uimire. Un lup necunoscut! Un prădător! Nu era sigură dacă trebuia să-l ignore oricum acolo, sus, de unde-l privea ea, nu avea a se teme sau să vestească apariția unui pericol. Continuă să-l urmărească în timp ce înainta precaut. Nici strop de agresivitate nu se descifra în comportamentul acestui străin. Atunci pentru ce să-și bată capul? Îi întoarse spatele și-și văzu, agitată, de treburi. Venise primăvara și avea atîtea de făcut! Undeva, în față, Lupino desluși grohăitul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mîine, și apoi mîine din nou, fără ca situația să se îmbunătățească. De vreo două ori s-a apropiat de o turmă de ciute și cerbi, dar, auzindu-l de departe, grațioasele mamifere s-au făcut nevăzute printre copaci. Oricît de precaut s-ar fi mișcat, se găsea întotdeauna un străjer care să-l depisteze și să le dea de știre. Încetul cu încetul, nu mai fu la fel de sigur ca altădată pe calmul său nativ. Unde fugeau toate sălbaticele acelea? Nu-i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
prin care trebuie că trecea biata mamă-lup, rămasă fără pui; dificultatea supraviețuirii, temerile, neliniștea, nesiguranța... Puiul de căprioară terminase de supt și, extenuat, adormise acolo, lipit de ugerul mamei, gata s-o ia de la capăt de îndată ce avea să deschidă ochii. Precaut, căpriorul înaintase și el, încercînd să găsească explicații întîmplării neverosimile. Nu dispera, dragul meu. Dacă ai o mamă, dacă trăiește, atunci fii sigur că, acolo unde se află, n-a încetat nici o clipă să se gîndească la tine și să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
adăpost. Nu cu lupii aceștia nefericiți veniseră ei să se confrunte. Lupino avea de descoperit ascunzătoarea mamei sale; iar el, conducătorul, avea o răfuială mai veche de dus la capăt... Îndepărtară împletitura de crengi uscate care acoperea intrarea adăpostului. Înaintară, precaut. Era beznă acolo, înăuntru. Le trebui cîteva secunde să descifreze umbrele. Și ceea ce văzură îi șocă. Încăperea le păru, la început, goală. Apoi observară că, în cel mai întunecat colț, așezate pe o blană de urs, stăteau ghemuite două făpturi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Îndată la Santa Croce. Bărbatul Încuviință din nou din cap, În timp ce Își freca obrazul. Poetul Îl văzu alergând spre camerele de gardă. Dar mai Înainte Îi simți privirea asupra gâtlejului, tăioasă ca un pumnal. Poate că trebuia să fie mai precaut, Își zise. Nu avea să fie prior pentru totdeauna. Era zi de târg, În spatele zidurilor vechi. Dante se hotărâse să străbată străzile Îmbâcsite de tejghele pentru a scurta traseul. Dar ar fi făcut cu mult mai bine dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se ridică precaut. Trebuia să iasă și să Își recapete controlul de sine. Se blestema pentru că fusese atât de neprevăzător: un prior al Comunei Florenței ar fi trebuit să se comporte cu mai multă sobrietate, fără să se lase În voia chefuirii. Speră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Locul părea pustiu. Și totuși, era sigur că nimeni nu alergase până la portal. Dinaintea lui se Întindea groapa Întunecată a bolții prăbușite. Poate că exista o modalitate de a coborî În prăpastie, ori cripta avea o ieșire secretă. Se apropie precaut, ținând opaițul mereu deasupra capului. Pentru prima oară privi cu atenție dărâmăturile. Pe margine se zărea o grămadă de materiale detritice, fragmente de piatră și ecarisate ce aduceau cu niște trepte grosolane. Se apropie pentru a estima dacă pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
emana un parfum vag. Teama de necunoscut puse din nou stăpânire pe dânsul. Nu era cu putință ca cineva să fi fugit pe acolo. Ridică iarăși brațul, privind În jur cu mai multă atenție. Flacăra continua să tremure. Se Îndreptă precaut spre ceea ce părea a fi originea fluxului de aer. Văzut de mai aproape, peretele se dovedi a fi un zid impunător construit din stânci neregulate: rămășițele din fundația edificiului mai vechi. Undeva era o zonă de umbră ceva mai Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de la lucru. Louise îi răspunse că mai era și copilul, care nu trebuia trezit. Jonas, plin de admirație pentru această inimă de mamă ce se dezvăluia astfel, râse din tot sufletul de greșeala lui. Nu îndrăzni să spună că aparițiile precaute ale Louisei îl stânjeneau mai mult decât o intrare zgomotoasă, în primul rând pentru că țineau mai mult, apoi pentru că presupuneau o gesticulație anume: Louise, inaintând cu brațele larg depărtate, cu trupul aplecat ușor pe spate și zvârlind piciorul mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Mulțumesc, dar chiar nu cred că am nevoie - — Da, știu că n-ai nevoie acum, m-a întrerupt Phil, dar așteaptă puțin. Regula patru: OK, eu nu zic că telefoanele ne sunt ascultate. Zic doar că nu strică să fii precaută și să părăsești clădirea asta înainte să dai un telefon de natură privată. — Sincer, Phil, tu-mi spui că... — și ultima regulă - Regula de Aur - este asta, a șoptit Phil. Când Vivian e furioasă, niciodată, niciodată, niciodată să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de azi e foarte greu să convingi dacă te izolezi și aștepți ca ideile tale să aprindă spiritele, nu-i de ajuns să stai la birou. Nu am crezut niciodată în revoluțiile făcute după carte, am preferat mereu să fiu precaut, teoria ca teoria, dar practica ne omoară, asta o știu din proprie experiență. Pe lîngă asta mai există și o altă explicație care a dovedit că și cele mai mari idealuri dispar de tot din mintea oricui cînd e vorba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de la ăsta o să ni se tragă o groază de nenorociri, e plin de neprevăzut Copoiul, zice domnul Președinte, nu vrea să coopereze. — înțelegeți și dumneavoastră că tot Serviciul îi apasă lui în spinare, spune Petrică, o fi și el mai precaut, n-are rost să-l acuzăm înainte de-a avea indicii clare. N-a ieșit la Iași, o să iasă la Timișoara, zice nerăbdător Monte Cristo, și dacă nici acolo n-o să meargă, pe cuvînt de onoare că intru eu în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]